ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4928/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 13 mai 2009, reclamantul M.F. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 5423 din 12

decembrie 2008, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i

acorde calitatea de refugiat și drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea

contestată, pârâta i-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000,

deși a dovedit că, împreună cu familia, s-au refugiat din localitatea de

domiciliu, Crasna, în localitatea Câmpia Turzii, datorită persecuțiilor

exercitate pe criterii etnice, după cedarea Ardealului de Nord în urma Dictatului

de la Viena.

Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea, a dispus anularea hotărârii atacate și a obligat pe pârâtă să-i

recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 martie 1941 - 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 iulie 2008.

Instanța

a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 14 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și

practica C.E.D.O.

Împotriva

susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa

Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii

atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

Recurenta

a susținut că, intimatul-reclamant nu a făcut dovada persecuțiilor și nici a

refugiului, întrucât nu a depus nici un act autentic sau sub semnătură privată,

astfel cum impun prevederile art. 1191 C. civ., în cauză fiind vorba despre o

îndemnizație de refugiat de 500 RON, care depășește suma de 250 lei prevăzută

de codul menționat.

Analizând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

prevederile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

din C.

proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este legală și temeinică.

Potrivit

prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și

modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în altă

localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice".

În mod eronat recurenta-pârâtă

susține că intimatul-reclamant nu s-ar afla în situația reglementată de textele

legale indicate.

Prin declarațiile autentice ale martorilor P.S. și T.G. și

declarația judiciară a martorului T.G., martori care sunt ei înșiși beneficiari

ai prevederilor Legii nr. 189/2000, precum și din actele de stare civilă ale

reclamantului rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002,

că reclamantul împreună cu familia s-au refugiat din satul Petenia, com.

Horoațu Crasnei, județul Sălaj în localitatea Câmpia Turzii, datorită

persecuțiilor exercitate pe criterii etnice, după Diktatul de la Viena, în

perioada martie 1941 - 6 martie 1945.

În consecință, față de dovezile existente la dosar, sentința

fiind legală și temeinică recursul declarat în cauză se va respinge, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței

civile nr. 218 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.