ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4609/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul

Afacerilor Externe, solicitând instanței obligarea pârâtului să-i primească cererea

de redobândire a cetățeniei române în maxim 30 de zile.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în luna septembrie a anului 2006, și-a manifestat intenția

de a depune o cerere de redobândire a cetățeniei române, însă pârâtul nu i-a primit

cererea.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul a arătat că sunt foarte multe persoane, care doresc să depună astfel de

cereri și, că Secția Consulară de la Chișinău nu are capacitate de a procesa toate

aceste cereri. Totodată, pârâtul a invocat și excepția prescripției acțiunii.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

567 din 02 februarie 2010 a respins excepția prescripției acțiunii și, pe cale de

consecință, a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să primească

actele necesare redobândirii cetățeniei române în maxim 30 de zile.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepția

prescripției acțiunii, a reținut că aceasta nu poate fi primită, întrucât obiectul

cauzei nu se referă la refuzul de soluționare a cererii, ci la refuzul de primire

a unei cereri, respectiv la încălcarea dreptului constituțional de petiționare.

Pe fond s-a reținut că

prin Legea nr. 171/2009 se impune o modalitate de înregistrare a cererilor de redobândire

a cetățeniei române prin care se contravin art. 10 din Convenția Europeană asupra

Cetățeniei. Astfel, constată instanța, este inadmisibil să considerăm că termenul

rezonabil de soluționare a unei cereri este incident doar cererilor pentru dobândirea

cetățeniei române, formulate de persoane ce locuiesc pe teritoriul României, iar

persoanele care se află în afara teritoriului țării să nu beneficieze de același

tratament.

Împotriva acestei sentinței,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe.

Recurentul a susținut,

în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre greșită în ce privește excepția prescripției

extinctive, ca rezultat al stabiliri eronate a situației de drept, conform art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, susține recurentul,

dreptul material protejat de art. 1 al Legii nr. 554/2004 și care face obiectul

litigiului nu este dreptul de petiționare, ci dreptul de a fi primită cererea reclamantului

de redobândire a cetățeniei române, având în corelație obligația „de a face” din

partea autorității administrative solicitate.

Cu privire la fondul pricinii,

recurentul a susținut că așa cum a stabilit și jurisprudența europeană, un termen

rezonabil nu este neapărat un termen scurt și, că există o justificare argumentată

a împrejurării că reclamantului nu i s-a stabilit o dată pentru a depune cererea

de redobândire a cetățeniei.

În niciun caz, susține

recurentul, nu se poate pune semnul echivalenței între factorul volitiv definit

ca sursă a refuzului indicat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004

și factorul obiectiv al imposibilității autorităților române de a organiza pe teritoriul

Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire și

pentru procesarea acestor solicitări într-un termen cât mai scurt.

Determinarea termenului

rezonabil de procesare a unor astfel de solicitări se stabilește în funcție de toate

circumstanțele relevante, termenul rezonabil nefiind sinonim cu termenul scurt,

punct de vedere exprimat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Examinând cauza prin prisma

criticilor invocate de autoritatea recurentă, a probatoriului administrat și a normelor

legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat,

pentru considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Dezlegarea dată de judecătorul

fondului excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, este corectă

și în acord cu prevederile Legii nr. 554/2004.

În condițiile în care

scrisoarea de intenție datează din septembrie 2006, iar atitudinea autorității pârâte

prin Secția Consulară de la Chișinău a fost una pasivă, motivată de incapacitatea

de absorbție a numărului extrem de mare al cererilor de acest gen, pârâtul recunoscându-și

obligația de soluționare a cererilor, într-adevăr nu poate fi sancționat reclamantul

prin constatarea prescripției dreptului său de a acționa în justiție.

În privința cererii principale

- constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii din septembrie 2006,

la care a revenit în anul 2009 în vederea programării pentru depunerea actelor în

vederea redobândirii cetățeniei române - soluția primei instanțe este, de asemenea,

corectă, stabilindu-se că termenul de 3 ani scurs până la momentul declanșării demersului

judiciar nu este unul rezonabil.

Determinarea termenului

rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei

(adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie 1997 și ratificată de statul român prin

Legea nr. 396/2002) se face, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin raportare la circumstanțele

concrete ale cazului.

În speță, în funcție de

aceste circumstanțe, instanța a stabilit și a argumentat de ce termenul nu este

unul rezonabil, făcând drept consecință aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și obligând pârâtul la primirea cererii reclamantului și a actelor

aferente în vederea redobândirii cetățeniei române. Termenul de 30 de zile de la

momentul rămânerii irevocabile a hotărârii este justificat față de data scrisorii

de intenție – septembrie 2006.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 567 din 02 februarie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010.