ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1545/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1545/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 19 ianuarie 2012, prin cererea înregistrată la

Ministerul Justiției (din 20 ianuarie 2012), ulterior la data de 24 ianuarie 2012

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și înaintată acesteia la 25 ianuarie 2012,

Departamentul de Justiție al SUA a solicitat extrădarea cetățeanului român O.A.T.

în vederea judecării de către Tribunalul Districtual New Hampshire pentru

săvârșirea infracțiunilor de „conspirație în scopul comiterii de fraudă legată

de calculatoare - „hacking”, cu încălcarea Titlului 18 C. pen. american §§ 371,

1030 (Capătul de acuzare nr. l), „conspirație în vederea comiterii de fraudă

prin transfer” cu încălcarea Titlului 18 C. pen. american §§ 1343 și 1349

(Capătul de acuzare nr. 2), „conspirație în vederea comiterii de fraudă legată

de dispozitive de acces-criminalitate informatică” cu încălcarea Titlului 18 C.

pen. american, §§ 1029 (b) (2); 1029 (a) (2) și 1029 (a) (3), prin aceea că a

conceput schema de „hacking”, a pătruns neautorizat în numeroase sisteme

informatice „point of sale („POS”)” ale comercianților, a creat multiple („dump

sites” [centre de colectare]) și a transferat datele legate de card-urile de

credit furate la acele „dump sites”, l-a instruit pe prietenul său I.D. să-l

ajute să facă acest lucru, capetele de acuzare 3-4 constând în aceea că, împreună

cu I.D., F.R. și C.I.B.:

- au participat într-o schemă

internațională online, de mai multe milioane de dolari, pentru a pătrunde în

mod neautorizat în sistemele informatice „point of sale („POS”)” [punct de

vânzare] sau checkout ale comercianților din SUA, pentru a fura datele legate

de card-uri de credit, debit și card-uri cadou ale clienților acestora

(împreună cu „card-uri de credit”);

- din anul 2008 și până în prezent,

membrii conspirației au scanat internetul pentru a găsi sisteme comerciale POS,

care aveau instalate anumite programe de acces de la distanță;

- au pătruns neautorizat, de la

distanță, în sistemele informatice „point of sale („POS”)”, folosind spargerea

parolelor și alte instrumente;

- au instalat în secret software „keystroke

logging” care, la rândul său, înregistra si stoca datele legate de card-urile

de credit ale clienților;

- au transferat electronic datele

legate de card-urile de credit la câteva servere de calculator bazate în S.U.A.

(„dump sites” [centre de colectare]), iar apoi pe un server aflat în Cipru,

pentru stocare;

- au folosit datele furate pentru a

crea card-uri de plastic false și a face cheltuieli neautorizate pe conturile

compromise și/ sau au vândut sau transferat în alt mod datele legate de

card-urile de credit furate unor alți coparticipanți pentru a face același

lucru; C.I.B. a obținut date legate de card-urile de credit furate de la O.A.T.

și, lucrând cu alți coparticipanți, a folosit datele furate pentru a crea

card-uri de plastic false pe care le-a folosit pentru a face cheltuieli

neautorizate pe conturile compromise, mai ales în Franța, Belgia și în alte

zone ale Europei, iar F.R. a obținut, sute de date legate de card-uri de credit

furate de O.A.T..Prin activitatea infracțională, împreună cu I.D., F.R. și C.I.B.,

O.A.T. au pătruns neautorizat în sistemele informatice „point of sale („POS”)” a

peste 150 de franșize ale lanțului de restaurante „S.”, inclusiv în una sau mai

multe franșize situate în New Hampshire, precum și a peste 50 de alți

comercianți identificați din SUA, au compromis peste 100.000 de conturi de card

de credit numai la restaurantele „S.” și au făcut cheltuieli de peste

10.000.000 dolari S.U.A., folosind aceste conturi compromise.

Au fost comunicate instanței, în

original, cererea de extrădare și documentele pe care se întemeiază acuzațiile

aduse persoanei extrădabile O.A.T. de către autoritățile americane (rechizitoriul,

mandatul de arestare, extrase privind legislația americană relevantă).

Prin sentința penală nr.

3/ P din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr.

1334/36/2011 a fost admisă cererea formulată de SUA, Departamentul de Justiție

și s-a dispus extrădarea cetățeanului român O.A.T.

În baza art. 52 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004 rep., a fost menținută arestarea persoanei extrădabile O.A.T.

pe o perioadă de 30 zile cu începere de la 26 ianuarie 2012 până la 24

februarie 2012, în vederea predării.

Prin decizia penală nr. 358 din 10

februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Constanța și persoana

extrădabilă O.A.T., a fost casată sentința penală nr. 3/ P din 26 ianuarie 2012

a Curții de Apel Constanța și cauza a fost trimisă spre rejudecare primei

instanțe, pentru a se verifica dacă există motivul legal al respingerii cererii

de extrădare pentru identitate de acuzații (în raport de rechizitoriul nr. 1/D/P/2012

al D.I.I.C.T. - Serviciul Teritorial Oradea), ori dacă este oportună amânarea

predării sau predarea temporară a persoanei extrădabile cu obligația de

remitere a extrădatului.

După casare cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 218/36/2012.

Pentru soluționarea cauzei în raport

și de limitele casării, instanța a solicitat relații de la Tribunalul Bihor cu

privire la acuzațiile aduse persoanei extrădabile, prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2012

al DIICOT- Biroul Teritorial Oradea, în vederea verificării eventualei

identități de acuzații între cele reținute de autoritățile române prin actul de

inculpare amintit, respectiv de autoritățile americane prin rechizitoriul

atașat cererii de extrădare.

Totodată s-a cerut comunicarea unei

copii de pe procesul verbal de predare primire a celor aproximativ 200 de

card-uri ce există in rechizitoriul nr. 1/D/P/2012, cu mențiunea de a fi

indicate datele de identificare ale titlurilor card-urilor emise de American

Express și conturile acestora, instanța conformându-se în sensul înaintării

proceselor verbale încheiate la datele de 20 octombrie 2011 și 28 aprilie 2012 de

către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Oradea.

S-a cerut inițial Biroului Național

Interpol si Ambasadei SUA în România, să comunice de urgență numărul

card-urilor și datele de identificare ale acestora ce au făcut obiectul

cercetărilor numitului Oprea Adrian, în SUA, in rechizitoriul CR-64-04-01(SM)

al Tribunalului Districtual al statului New Hampshire - S.U.A., acestea

răspunzând că informațiile solicitate nu pot fi furnizate.

De asemenea, s-a solicitat

Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară

Internațională, pentru ca în contextul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 111

din 15 mai 2008, pentru ratificarea tratatului de extrădare încheiat între

România si SUA semnat la București la data de 10 septembrie 2007, să se facă

demersuri la Ministerul Justiției din SUA, și să se comunice numărul de

card-uri bancare și date de identificare care reprezintă obiectul anchetei

penale efectuate în SUA, cu privire la persoana extrădabilă O.A.T.

Prin adresa de la fila 214, s-a

comunicat că numărul de card-uri bancare care constituie obiectul anchetei

penale din SUA cu privire la persoana solicitată este mai mare de 145.787,

dintre care 112.543 sunt V. și M.C., iar 33.244 sunt A.E. și D.

S-a mai solicitat prin Ministerul

Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, să se comunice

dacă numărul card-urilor care face obiectul rechizitoriului din România se

regăsește printre cele care fac obiectul rechizitoriului privind persoana extrădabilă

O.A.T., la dosarul Tribunalului Districtual al statului New Hampshire – S.U.A.;

dacă statul american oferă garanții sau asigurări că, în situația condamnării

persoanei extrădabile aceasta va putea să execute pedeapsa în România, precum

și dacă agreează predarea temporară a persoanei extrădabile în raport de

împrejurarea că aceasta are pe rolul unei instanțe naționale, un dosar penal

aflat în faza cercetării judecătorești.

Din corespondența avută cu

Ministerul Justiției din SUA, rezultă că acele card-uri care fac obiectul

rechizitoriului nr. 1D/P/2012 al DIICOT- Serviciul Teritorial Oradea, nu se

regăsesc în cele ce fac obiectul rechizitoriului CR-64-04-01(SM) al

Tribunalului Districtual al statului New Hampshire - S.U.A., că despre

asigurări sau garanții privind executarea eventualei pedepse cu închisoarea la

care va fi condamnat în S.U.A., se poate discuta numai după condamnarea

acestuia, urmare a solicitării persoanei condamnate și că nu agreează predarea

temporară, câtă vreme instanțele române au condamnat persoana extrădabila cu

suspendare sub supraveghere, existând riscul ca acesta să se sustragă predării.

Prin sentința penală nr. 2/ P din 27

aprilie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, a respins opoziția la extrădare a persoanei extrădabile O.A.T.,

ca nefondată.

În baza art. 52 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004 rep., art. 1 din Tratatul de extrădare dintre S.U.A. și

România, a admis cererea formulată de S.U.A., Departamentul de Justiție și a dispus

extrădarea cetățeanului român O.A.T.

A respins cererea

persoanei extrădabile privind predarea temporară.

A respins cererea

persoanei extrădabile privind amânarea predării.

În baza art. 57 din

Legea nr. 302/2004 rep., art. 13 din Tratatul de extrădare dintre S.U.A. și

România, hotărârea s-a comunicat prin Ministerul Justiției, după rămânerea

definitivă, statului solicitant.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr.

302/2004 rep., s-a menținut arestarea persoanei extrădate O.A.T., pe o perioadă

de 30 zile cu începere de la 27 aprilie 2012 până la 26 mai 2012, inclusiv, în

vederea predării.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs persoana extrădabilă O.A.T., solicitând admiterea acestuia

astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul declarat în

cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive:

Cererea de extrădare îndeplinește

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Tratatul de extrădare

dintre România și S.U.A., respectiv că persoana solicitată este urmărită penal

de către autoritățile americane pentru infracțiuni care dau loc la extrădare,

prev. de art. 2 alin. (1) din Tratat, întrucât infracțiunile imputate sunt

pedepsite în ambele state cu închisoarea mai mare de 1 an și nu există nici

unul din cazurile de refuz prevăzute de art. 3-4 din Tratat.

În cauză, se constată că, persoana

extrădabilă a fost judecată și condamnată de către o instanță națională,

respectiv Tribunalul Bihor, prin sentința penala nr. 77 din 6 aprilie 2012, pronunțată

în Dosarul penal nr. 899/111/2012, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și

art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. 7 C. proc. pen. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condițiile

art. 86

1

C. pen. cu suspendarea sub supraveghere. Hotărârea nu este

definitivă, fiind atacată de inculpat cu apel.

La data de 6 martie 2012, persoana

extrădabilă O.A.T. a formulat opoziție la extrădare invocând următoarele

motive:

- nu s-a făcut dovada de către autoritățile

statului emitent, că i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil așa cum

este reglementat în art. 6 din CEDO;

- faptele care îi motivează cererea

de extrădare fac obiectul unui proces penal în curs în România;

- nu s-a făcut dovada îndeplinirii

condiției suplimentare prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

republicată, privind asigurările pe care statul solicitant înțelege să le dea în

cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, în sensul că va fi

transferat pentru executarea pedepsei în România.

Art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004,

republicată, prevede că „opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că

persoana arestată (în vederea predării) nu este persoana urmărită sau nu sunt

îndeplinite condițiile pentru extrădare”.

În raport de aceste prevederi,

Înalta Curte constată că în mod corect instanța a constatat că opoziția la

extrădare este neîntemeiată.

Referitor la cererile persoanei

extrădabile privind amânarea predării și predarea temporară, Înalta Curte are

în vedere că dispozițiile din Legea nr. 302/2004, republicată, care

reglementează aceste situații au caracter facultativ, instanța putând aprecia

în raport de datele fiecărei cauze.

În speța de față, raportând

dispozițiile art. 58 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, la

datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că instanța a reținut corect

că nu se justifică amânarea sau predarea temporară a persoanei solicitate, deși

aceasta are o afacere judiciară în România pentru care a fost condamnat,

nedefinitiv, la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendare sub supraveghere,

inculpatul recunoscând faptele deduse judecății și beneficiind, astfel, de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Pentru a aprecia astfel, Înalta

Curte are în vedere gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat de

autoritățile judiciare americane, valoarea mare a prejudiciului cauzat, numărul

mare al părților vătămate pe teritoriul statului american, necesitatea

efectuării unor cercetări ample.

Având în vedere aceste considerente,

Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar

recursul declarat de persoana solicitată O.A.T. este nefondat, urmând a fi

respins ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

extrădabilă

O.A.T.

împotriva sentinței penale

nr.

2/

P din 27 aprilie 2012

a Curții de

Apel Constanța,

secția penală

și

pentru

cauze

penale

cu

minori

și de

familie

.

Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 500

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11

mai 2012.