ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3914/2011

Asupra recursului de față ; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin decizia comercială nr. 20 din 4 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate de pârâtele SC I.D.B. SRL, SC V.D.T. SRL și de către chemata în garanție S.U.A. București, respectiv U., sucursala Suceava, împotriva sentinței nr. 1695 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava. Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 noiembrie 2008 SC B.L.A. SRL Bistrița Năsăud, în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe SC I.D.B.

SRL Suceava și pe SC V.T. SRL Suceava, în calitate de pârâte, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtele, în solidum, la plata sumei de 128.000 Euro, cu titlu de despăgubiri – contravaloare mărfuri. Legal citate, pârâtele au depus întâmpinare prin care, fără a nega situația de fapt expusă de reclamantă, au arătat că nu au nici o culpă în producerea prejudiciului, pe care, de altfel, se impune a fi dovedit.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința comercială 1695 din 9 octombrie 2009, prin care a respins excepția tardivității și a admis acțiunea, obligând pârâtele și chemata în garanție, în solidum, să plătească reclamantei suma de 128.000 Euro, în echivalent lei, la data plății – reprezentând contravaloarea mărfurilor ce nu au ajuns la destinație, în baza contractului de transport din 11 mai 2007, comanda 176/2007 – încheiat între reclamantă și pârâta SC I.D.B. SRL, precum și suma de 7796, 19 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință, a respins excepția răspunderii transportatorului, calificând-o ca apărare ce ține de fondul cauzei precum și excepția nerespectării cererii de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată excepția tardivității, iar, pe fond, a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile în sarcina pârâtelor și chematei în garanție – respectiv existența prejudiciului produs prin săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite. Astfel, prejudiciul reclamantei a fost cuantificat la suma de 128.000 Euro contravaloarea mărfii ce a făcut obiectul contractului de transport din 11 mai 2007 și care nu a mai ajuns la destinație, fiind furată datorită neglijenței prepusului transportator. Prima instanță ca a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea, temeiurile legale reținute fiind art. 969, art. 974 și art. 978 C. civ. precum și art. 3, art. 36 CMR.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât pârâtele cât și chemata în garanție, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 8 septembrie 2010. Apelanții au reiterat situația de fapt expusă în fața instanței de fond, invocând că, în mod greșit, a fost soluționată excepția tardivității. De asemenea, s-a arătat că nu a fost cercetat fondul cauzei. Apelanta – chemată în garanție – a solicitat a se observa că acțiunea a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Deși, inițial, apelantele au solicitat admiterea apelului, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca fiind tardiv formulată, de o persoană fără calitate procesuală activă iar, pe fond, ca neîntemeiată, ulterior au precizat că solicită aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. – respectiv, anularea hotărârii atacate pentru necercetarea fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare. Față de solicitarea aplicării art. 297 alin. (1) C. proc. civ., s-a precizat că nu se impune suplimentarea probatoriului în fața instanței de apel. Analizând apelurile formulate, prin prisma art. 295 C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele: În baza comenzii de transport nr. 176 din 11 mai 2007 (f.7 dosar), reclamanta a solicitat pârâtei SC I.D.B. SRL să asigure transportul din Verbania – Italia până în România – Bistrița Năsăud a unui buldo excavator și a 2 mașini de injectat, data stabilită pentru descărcare fiind 15 iulie 2007. Ulterior, SC I.D.B. SRL a avut o înțelegere cu SC V.T.

SRL Milișăuți, prin care aceasta din urmă s-a angajat să efectueze respectivul transport. Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu situația de fapt expusă de părți, rezultă că marfa transportată nu a ajuns la destinație deoarece, în data de 11 mai 2007, a fost sustrasă împreună cu mijlocul de transport în care se afla încărcată, fiind ulterior parțial recuperată. Pe parcursul soluționării litigiului, deși s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei – motivat de faptul că proprietarul bunurilor (astfel cum este indicat în facturile fiscale pro-forme anexate la dosar) este o societate italiană, instanța de fond nu a analizat-o și nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Curtea de Apel a apreciat că judecătorul fondului nu a cercetat cererea, întrucât nu rezultă fundamentul juridic, suportul probator pentru care a stabilit obligația pârâtelor și a chematei în garanție. Totodată, deși s-a formulat cerere de chemare în garanție, derivată din asigurarea încheiată între secund pârâtă și SC U.N.C. SA (contract AV 0421249/fila 21 dosar apel), s-a făcut o confuzie între cele două instituții – fiind obligate în solidar pârâtele cu chemata în garanție, ceea ce echivalează tot cu o necercetare a fondului deoarece solidaritatea, în comercial, nu se prezumă – iar raportul juridic a luat naștere doar între reclamantă și prim pârâtă – și nici într-o situație nu putea fi vorba de raport de solidaritate între secund pârâtă și asigurător.

Reținând cele mai sus arătate, poziția procesuală a părților precum și dispozițiile art. 297 C. proc. civ., Curtea de Apel a anulat sentința atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC B.L.A. SRL care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Astfel, s-a învederat că instanța de apel a încălcat regulile de desfășurare a procesului civil prevăzute de art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și art. 295 alin. (1) C. proc. civ. În cauză, deși prima instanță a judecat fondul, instanța de apel a reținut în mod nelegal că nu s-ar fi cercetat fondul cauzei, considerând în mod greșit că nu s-ar fi pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active.

În realitate, s-a arătat că excepția lipsei calității procesuale active a fost invocată abia în apel, prin motivele de apel depuse de SA „U." SA, astfel că instanța de apel avea obligația de a se pronunța asupra acestui motiv de apel. Pe de altă parte chiar și în ipoteza în care prima instanță nu s-ar pronunța asupra unei excepții de ordine publică, având în vedere dispozițiile art. 162 C. proc. civ., instanța care soluționează calea de atac trebuie să se pronunțe asupra excepției, fără a mai trimite cauza spre rejudecare. De asemenea, s-a arătat că motivarea instanței de apel privind modul de soluționare a cererii de chemare în garanție nu poate justifica aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. și constituie în același timp și o încălcare a dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanța de apel trebuie să se pronunțe „în limitele cererii de apel". Prin nici un motiv de apel nu se critică „raportul de solidaritate" între pârâte și chemata în garanție, astfel încât instanța de apel a încălcat limitele efectului devolutiv al apelului exprimate prin regula „ tantum devolutum quantum appellatum ". Recursul a fost legal timbrat. Prin întâmpinare, intimata SC U.Q.A. SA (fostă U. SA) a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele: Prin comanda de transport nr. 176 din 11 mai 2007, reclamanta a solicitat pârâtei SC I.D.B.

SRL preluarea unui excavator și a două mașini de injectat plastic și transportul acestora din Italia în România, transport care în fapt a fost efectuat de cealaltă pârâtă, SC V.T. SRL. În cauză, prin motivele de apel depuse la dosar de către chemata în garanție, aceasta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție care, de altfel a fost invocată și la fond de către pârâte. Întrucât excepția invocată constituia un motiv de apel, Înalta Curte apreciază că instanța de apel trebuia să se pronunțe asupra acesteia, neexistând nici un motiv de anulare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare. De asemenea, în mod greșit, instanța de apel a considerat că se impune admiterea apelului întrucât tribunalul nu a motivat obligarea in solidum la repararea prejudiciului atât timp cât aceasta este ținută să verifice nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe respectând limitele investirii sale.

De altfel, Curtea de Apel putea să cerceteze ea însăși raporturile juridice dintre pârâtă și chemata în garanție având în vedere motivele de apel invocate de SC U.Q.A. SA referitoare la lipsa răspunderii transportatorului și la lipsa contractului de transport. În consecință, Înalta Curte constată că instanța de apel a încălcat regulile privind desfășurarea procesului civil prevăzute de art. 297 raportat la art. 295 C. proc. civ., dispunând anularea hotărârii pronunțată de tribunal și trimiterea cauzei spre rejudecare în condițiile în care prima instanță a soluționat fondul cauzei. Față de considerentele expuse, apreciind ca fiind întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta reclamantă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.C. B.L.A. S.R.L. LIVEZILE împotriva deciziei nr. 20 din 4 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2011.