ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2801/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2801/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2483 din
26 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea reclamantului
B.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și l-a obligat
pe pârât să primească actele necesare redobândirii cetățeniei române, în maxim
30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția
inadmisibilități, aceasta nu este întemeiată, având în vedere că autoritatea
pârâtă a afirmat în întâmpinare existența unei corespondențe între reclamant și
ambasadă cu privire la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române.
Pe fondul
cauzei, a reținut prima instanță că, dispozițiile Legii cetățeniei române nr.
21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un
termen în care autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de
acordare sau redobândire a cetățeniei române, iar existența unui număr de 360.000
de persoane care și-au manifestat intenția de depunere a cererilor, precum și
capacitatea limitată a secției consulare a Ambasadei României din Chișinău de a
procesa dosarele cuprinzând cererile și actele doveditoare privind acordarea
sau redobândirea cetățeniei române, conduc la concluzia imposibilității
obiective de aplicare a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din
Legea nr. 554/2004.
A mai constatat
prima instanță că, în lipsa unei dispoziții exprese referitoare la termenul de înregistrare
a cererilor, îi revine instanței judecătorești obligația de a exercita un control
asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție
reală a drepturilor fundamentale consfințite de Constituția României și de Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru realizarea
acestui scop, a apreciat prima instanță că omisiunea legiuitorului poate fi complinită
prin raportare la „termenul rezonabil" statuat de Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, termen care constituie o componentă esențială a dreptului prevăzut de
art. 6 din Convenție, anume dreptul la un proces echitabil.
În acest context,
instanța de fond a constatat că de la data depunerii primei cereri (11 mai 2009)
și până la data sesizării instanței (07 ianuarie 2010), raportat la cerința impusă
de legiuitor în sensul ca aceste cereri să fie înaintate de îndată Comisiei pentru
cetățenie, a trecut mai mult de 1 an de zile, nefiind respectat termenul rezonabil
de către autoritatea pârâtă.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, precum
și dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
În motivarea recursului
s-a arătat în esență: că nu este un caz de refuz nejustificat, întrucât Ministerul
Afacerilor Externe a emis reclamantului un răspuns, prin care îi încunoștința că
cererea lor va fi rezolvată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate
cererile similare ale altor cetățeni moldoveni; că Ministerul Afacerilor Externe
a recunoscut reclamanților realizarea dreptului legal dar s-a aflat în imposibilitate
obiectivă de a procesa solicitările, mai ales având în vedere faptul că secția consulară
există într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea Statului Român.
S-a mai arătat
că începând cu 16 august 2010 în toate locațiile consulare din Republica Moldova
procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei române are loc fără programare
și fără a mai fi necesară formularea unei scrisori de intenție.
Recursul este
întemeiat.
După examinarea
motivelor de recurs invocate raportate la dispozițiilor legale incidente în cauză,
Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
- Reclamantul,
în luna mai 2009, s-a adresat în scris Consiliului General al secției consulare
din cadrul Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cerere de redobândire
a cetățeniei române.
Ulterior, la 7
ianuarie 2010, reclamantul s-a adresat instanței judecătorești pentru a obliga autoritatea
la primirea cererii și a documentelor necesare pentru redobândirea cetățeniei române.
- Problema care
se impune a fi dezlegată în speță este legată de termenul în care autoritățile române
trebuie să soluționeze depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei române.
Potrivit art.
12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată „persoanele care au domiciliul sau
reședința în străinătate pot depune cerere de redobândire sau de acordare întemeiată
pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10
1
, însoțită de actele care
dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori
oficiale consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată
Comisiei pentru cetățenie".
Din interpretarea
acestui text nu rezultă că legea ar fi instituit un termen în care autoritățile
trebuie să înregistreze cererile pentru redobândirea cetățeniei române.
În lipsa unui
asemenea termen legal trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția
Europeană pentru cetățenie, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată
de România prin Legea nr. 396/2002 potrivit căruia „Fiecare stat parte trebuie să
facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea,
păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui
atestat de cetățenie".
Nici noțiunea
de „termen rezonabil" nu este definită, dar, în jurisprudența instanței europene
a drepturilor omului, s-a conturat ideea că acest termen se apreciază ca fiind sau
nu rezonabil nu numai în raport de durată ci și de alți factori, respectiv situația
concretă a fiecărui caz.
În speță, verificând
cererile adresate de reclamant se constată că de la formularea primei cereri - mai
2009 și până la data formulării acțiunii la instanța de fond - 7 ianuarie 2010 au
trecut aproximativ opt luni.
La stabilirea
caracterului rezonabil al termenului în care să se soluționeze cererea reclamantului
trebuie avut în vedere și faptul că există un număr foarte mare de asemenea cereri
care generează o serie de probleme, mai ales că modul de organizare și funcționare
al secției consulare a Ambasadei României în Republica Moldova este influențat și
de atitudinea autorităților moldovene.
În aceste condiții,
plecând de la perioada relativ scurtă ce a trecut între momentul adresării primei
cereri și data formulării acțiunii în instanță, se poate considera că nu a fost
depășit „termenul rezonabil" pentru soluționarea cererii, cu atât mai mult
cu cât reclamantul nu a făcut dovada că s-a prezentat personal pentru a depune cererea
și nici nu a făcut vreo revenire în acest interval de timp.
De aceea, în baza
art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportate la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
modificată, va fi admis recursul declarat, va fi modificată sentința atacată în
sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2483 din
26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului B.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 17 mai 2011.