ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5423/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția de contencios,

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 713 din 24 februarie 2009, a respins

ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul V.G. împotriva pârâtei S.N.R.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut faptul că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului

la repararea pagubei materiale și morale ce i-a fost cauzată ca urmare a nerespectării

prevederilor Legii nr. 544/2004 privind liberul acces la informațiile de interes

public.

Curtea a precizat faptul

că, într-adevăr, pârâta este o societate de interes public național, înființată

prin H.G. nr. 372/1998, al cărui obiect principal de activitate este transmiterea

către posturile publice de televiziune, însă, aceasta desfășoară și o serie de alte

activități, în baza încheierii și derulării unor contracte comerciale, în scopul

obținerii de profit.

Măsurătorile câmpului

electromagnetic efectuate de pârâtă la Penitenciarul R. au făcut obiectul unui contract

comercial, iar rezultatul este confidențial. Pentru acest motiv, informațiile solicitate

de reclamant nu sunt de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2004.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea căii de atac,

recurentul susține i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece se

afla în stare de detenție și nu a fost adus la termenul de judecată când s-a soluționat

cauza.

Analizând sentința recurată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză este incident

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., întrucât hotărârea

atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.

Astfel, prin cererea dedusă

judecății, recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatei-pârâte la comunicarea

unor informații considerate a fi de interes public, în raport de prevederile

art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2004, și la plata unor daune materiale și morale.

Conform art. 22 alin.

(1) din legea anterior arătată, în cazul în care o persoană se consideră vătămată

în drepturile sale, prevăzute de prezenta lege, poate face plângere la secția de

contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază

sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice

(...).

Ca atare, în raport de

această dispoziție legală, tribunalul era competent material să analizeze cererea

recurentului-reclamant în primă instanță.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,

va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

București, secția contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de V.G. împotriva sentinței civile nr. 713 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de

contencios, administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2009.