ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5423/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința nr. 713 din 24 februarie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul V.G. împotriva pârâtei S.N.R. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la repararea pagubei materiale și morale ce i-a fost cauzată ca urmare a nerespectării prevederilor Legii nr. 544/2004 privind liberul acces la informațiile de interes public. Curtea a precizat faptul că, într-adevăr, pârâta este o societate de interes public național, înființată prin H.G.

nr. 372/1998, al cărui obiect principal de activitate este transmiterea către posturile publice de televiziune, însă, aceasta desfășoară și o serie de alte activități, în baza încheierii și derulării unor contracte comerciale, în scopul obținerii de profit. Măsurătorile câmpului electromagnetic efectuate de pârâtă la Penitenciarul R. au făcut obiectul unui contract comercial, iar rezultatul este confidențial. Pentru acest motiv, informațiile solicitate de reclamant nu sunt de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În motivarea căii de atac, recurentul susține i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece se afla în stare de detenție și nu a fost adus la termenul de judecată când s-a soluționat cauza.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe. Astfel, prin cererea dedusă judecății, recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatei-pârâte la comunicarea unor informații considerate a fi de interes public, în raport de prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2004, și la plata unor daune materiale și morale. Conform art. 22 alin. (1) din legea anterior arătată, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de prezenta lege, poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice (...).

Ca atare, în raport de această dispoziție legală, tribunalul era competent material să analizeze cererea recurentului-reclamant în primă instanță. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de V.G. împotriva sentinței civile nr. 713 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios, administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.