ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3961/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2010, sub nr. 2127/115/2010, reclamantul P.P.P., în nume personal, dar și în calitate de reprezentant al Asociației Salariaților C. Caransebeș, a chemat în judecată pârâtele SC I. SA Iași, SC C. SA Caransebeș și SC D.C. SA București, solicitând instanței ca, în urma analizării probatoriilor administrate în cauză, să dispună obligarea pârâtei SC I. SA Iași să efectueze demersuri în scopul radierii garanției reale mobiliare înregistrată asupra pachetului de acțiuni deținut de către consorțiul format din SC I. SA Iași, P.P.P.

și Asociația Salariaților C. Caransebeș în temeiul Contractului de Consorțiu autentificat la 29 martie 2004 de către B.N.P. ”V.” din Caransebeș; în subsidiar, să pronunțe o hotărâre care să suplinească consimțământul pârâtei SC I. SA Iași pentru solicitarea radierii garanției reale mobiliare înregistrată asupra pachetului de acțiuni menționat. La data de 2 septembrie 2010, pârâta SC I. SA Iași a depus întâmpinare la dosar, prin care, pe cale de excepție, a invocat necompetența teritorială a Tribunalului Caraș-Severin, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată. La data de 9 septembrie 2010, pârâta SC C. SA Caransebeș a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

Prin sentința nr. 604, pronunțată la data de 19 octombrie 2010, în dosarul nr. 2127/115/2010, Tribunalul Caraș Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Caraș-Severin, invocată de pârâta SC I. SA; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C. SA, invocată de pârâta SC I. SA; a respins acțiunea formulată de reclamantul P.P.P., în nume propriu și ca reprezentant al Asociației Salariaților C. Caransebeș, în contradictoriu cu pârâții SC I. SA Iași, SC C. SA Caransebeș și SC D.C. SA București, fără cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, reclamanții P.P.P.

și Asociația Salariaților C. Caransebeș, la data de 6 ianuarie 2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată. Prin încheierea de ședință din data de 15 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, considerând că litigiul de față are un obiect patrimonial, evaluabil în bani, respectiv, radierea garanției constituită până la valoarea de 209.026 euro asupra pachetului de acțiuni deținut de Consorțiul format din pârâta SC I. SA Iași, reclamanții P.P.P. și Asociația Salariaților C. Caransebeș; față de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și în considerarea deciziei în interesul legii nr. 32/2008, a stabilit în sarcina apelanților o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.432,3 lei și timbru judiciar de 5 lei, în apel.

La data de 4 aprilie 2011, apelanții-reclamanți P.P.P. și Asociația Salariaților C. Caransebeș au formulat cerere de reexaminare a modului în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru aferentă cererii în apel, în cuantum de 6.424,30 lei, și 4,55 lei timbru judiciar. Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 07 aprilie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanții, apelanți P.P.P. și Asociația Salariaților C. Caransebeș. În motivarea acestei hotărâri, Curtea, analizând cererea de reexaminare, a constatat că este nefondată, întrucât obiectul cererii introductive de instanță tinde la radierea unei garanții reale mobiliare.

Întrucât garanția reală respectivă poartă asupra unor acțiuni care au o valoare de 209.026 euro, a apreciat instanța că litigiul este evaluabil în bani (patrimonial), și, în consecință, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului cererii. Prin decizia civilă nr. 127, pronunțată la data de 10 mai 2011, în dosarul nr. 2127/115/2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de reclamanții P.P.P. și Asociația Salariaților C. Caransebeș împotriva sentinței nr. 604 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosar nr. 2127/115/2010; în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, a obligat pe reclamanții P.P.P. și Asociația Salariaților C. Caransebeș la plată, în solidar, a diferențelor de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar datorate la fond, după cum urmează: 12.845,6 lei, taxă judiciară de timbru și 4,7 lei, timbru judiciar, și a dispus comunicarea unui exemplar al deciziei Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, în vederea executării creanței. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: Întrucât apelanții nu au timbrat apelul decât cu 8 lei, taxă judiciară de timbru și 0,45 lei, timbru judiciar (dosar apel), în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Curtea a admis excepția de netimbrare și a dispus anularea apelului acestora, ca insuficient timbrat.

În ce privește taxele de timbru datorate la fond, Curtea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, și, întrucât în încheierea de ședință din data de 22 iunie 2010, Tribunalul Caraș-Severin a atestat depunerea unei taxe judiciare de timbru în sumă de 19 lei și a unui timbru judiciar de 0,3 lei (deși acestea nu se regăsesc la dosar), a dispus obligarea reclamanților P.P.P. și Asociația Salariaților C. Caransebeș la plata, în solidar, doar a diferențelor de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar datorate la fond, după cum urmează: 12.845,6 lei, taxă judiciară de timbru și 4,7 lei, timbru judiciar.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții Asociația Salariaților C. Caransebeș și P.P.P., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță competentă material să judece apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de către Tribunalul Caraș-Severin, prin prisma motivelor de apel invocate. În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 și pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au invocat, în esență, următoarele motive: În mod neîntemeiat instanța de apel a calificat cererea acestora ca fiind evaluabilă în bani, în fond, acțiunea, prin obiectul, scopul si finalitatea sa, fiind lipsită de conținut economic, deci, fără caracter patrimonial, așa cum corect a fost calificată de către instanța de fond (art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.) Astfel, din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă, în mod indubitabil, că reclamanții au cerut pârâtei SC I. SA doar efectuarea demersurilor legale necesare pentru radierea gajului ce a afectat acțiunile consorțiului deținute la SC C. SA Caransebeș, ceea ce nu poate fi caracterizată ca având un conținut economic, întrucât nu a tins a naște, modifica sau stinge un raport juridic patrimonial. Prin acțiunea introductivă nu s-a tins la nașterea, modificarea sau stingerea raportului juridic patrimonial cu privire la acțiunile afectate de sarcina gajului, ci doar întreprinderea demersurilor necesare pentru radierea acestei sarcini, demersuri nerealizate de pârâtă în mod nejustificat și abuziv față de ceilalți membri ai Consorțiului.

Susțin recurenții-reclamanți că, astfel cum au menționat și în motivarea acțiunii introductive, SC I. SA a fost chemată în judecată doar pentru a fi obligată la îndeplinirea unei sarcini statuate, respectiv, efectuarea demersurilor în vederea radierii gajului ce grevează acțiunile Consorțiului, demers pur administrativ, însă impus ca act premergător ieșirii din indiviziune. Referirea făcută de către recurenții-reclamanți la o eventuală ieșire din indiviziune a fost în scopul de a scoate în evidență cauza acțiunii lor, motivul pentru care solicită obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor în scopul radierii gajului ce afectează acțiunile. Mai arată recurenții-reclamanți că, această finalitate urmărită, ieșirea din indiviziune asupra acțiunilor deținute de Consorțiu, va face obiectul unui dosar ulterior, dacă părțile nu vor rezolva pe cale amiabilă litigiul și dacă, administrativ, acest demers nu va putea fi realizat.

Instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile deciziei în interesul legii cu nr. 32/2008, pronunțată de către I.C.C.J., considerând ca acțiunea formulată de către reclamanți se încadrează printre acțiunile menționate în cuprinsul acestei decizii, având, așadar, un caracter patrimonial (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). În acest sens, opinează recurenții-reclamanți că decizia în interesul legii a fost dată exclusiv în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, iar nu în vederea stabilirii unor taxe de timbru cât mai mari în sarcina justițiabililor.

Având în vedere această parte din considerentele deciziei invocate, chiar dacă s-ar presupune, prin absurd, că acțiunea lor este una patrimonială, prin raportare la caracterul evaluabil în bani al acțiunilor, având în vedere dispozițiile Legii nr. 146/1997, dar și obiectul, scopul și finalitatea acțiunii lor, apreciază recurenții-reclamanți că aceasta este lipsită de conținut economic, și, având în vedere cele expuse, apreciază că acțiunii lor îi sunt aplicabile, în privința timbrării, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 146/1997. Sub aspectul nelegalității, consideră recurenții-reclamanți că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 146/1997 și cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) din același act normativ.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin recursul promovat, recurenții-reclamanți Asociația Salariaților C. Caransebeș și P.P.P. își subsumează criticile formulate prevederilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., critici care vizează, în esență, calificarea cererii lor de către instanța de apel ca fiind evaluabilă în bani, în fond, acțiunea fiind lipsită de conținut economic, deci, fără caracter patrimonial, și, respectiv, interpretarea în mod eronat, de către instanța de apel, a dispozițiilor deciziei în interesul legii nr. 32/2008 și încălcarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și aplicarea greșită a art. 2 alin. (1) din același act normativ.

Prin urmare, obiectul recursului promovat de către reclamanți îl reprezintă, de fapt, contestarea unei dispoziții de stabilire a unei taxe judiciare de timbru în sarcina reclamanților de către o instanță judecătoreasă, respectiv, Curtea de Apel Timișoara, și, a anulării, ca insuficient timbrat, a apelului declarat.

Or, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 195/2004, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, alin. (2) al aceluiași art. 18 prevăzând, imperativ, că, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face doar cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa judiciară de timbru sau de la data comunicării sumei datorate, această cerere de reexaminare urmând să se soluționeze în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (3) și (4) din aceeași lege, respectiv, de un complet din cadrul aceleiași instanțe, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.

Prin urmare, împotriva dispoziției unei instanțe de judecată, prin care s-a stabilit obligarea unei părți de a plăti o anumită taxă judiciară de timbru, indiferent dacă această dispoziție a fost dispusă printr-o decizie, printr-o sentință ori printr-o simplă încheiere, sigura cale legală de atac este aceea a reexaminării, în condițiile și în termenul prevăzute de art. 18 din Legea nr. 146/1997, modificată prin Legea nr. 195/2004.

În speță, instanța de apel, considerând că litigiul de față are un obiect patrimonial-evaluabil în bani, respectiv, radierea garanției constituite până la valoarea de 209.026 euro, a stabilit taxa judiciară de timbru în acord cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificată, si cu cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXII/2008, potrivit cărora, litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, cum este cazul de față, radiere garanție, indiferent dacă este formulat și petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare, se constituie în cereri evaluabile în bani.

Justețea raționamentului instanței de apel cu privire la obligația de fiscalitate ce incumbă apelanților-reclamanți a fost confirmată prin respingerea cererii de reexaminare, formulată de apelanți, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 7 aprilie 2011, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. 2127/115/2012, de către Curtea de Apel Timișoara. Or, potrivit prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere irevocabilă. Așa fiind, avându-se în vedere că, încheierea dată în soluționarea cererii de reexaminare este irevocabilă, dezlegările instanței cu privire la determinarea taxelor judiciare de timbru au intrat în puterea lucrului judecat, împrejurare față de care ele nu mai pot forma obiectul examenului de legalitate în calea de atac de reformare a recursului.

Față de acestea, reținându-se că, pe calea recursului, nu mai poate fi criticat cuantumul taxei de timbru, deoarece, dacă s-ar admite contrariul, ar însemna să nu se recunoască și să se încalce autoritatea de lucru judecat a acelei încheieri irevocabile, și întrucât recurenții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, stabilită prin încheierea irevocabilă din 7 aprilie 2011, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, instanța de apel a anulat apelul reclamanților, ca insuficient timbrat. Nefiind vorba, așadar, de vreo interpretare sau aplicare greșită a legii de către instanța de apel, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanții Asociația Salariaților C. Caransebeș și P.P.P.

este nefondat. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de reclamanții Asociația Salariaților C. Caransebeș și P.P.P., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți Asociația Salariaților C. Caransebeș și P.P.P. împotriva deciziei civile nr. 127 din 10 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2011.