ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3961/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3961/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2010, sub
nr. 2127/115/2010, reclamantul P.P.P., în nume personal, dar și în
calitate de reprezentant al Asociației Salariaților C. Caransebeș, a chemat în
judecată pârâtele SC I. SA Iași, SC C. SA Caransebeș și SC D.C. SA București,
solicitând instanței ca, în urma analizării probatoriilor administrate în cauză,
să dispună obligarea pârâtei SC I. SA Iași să efectueze demersuri în scopul
radierii garanției reale mobiliare înregistrată asupra pachetului de
acțiuni deținut de către consorțiul format din SC I. SA Iași, P.P.P.
și Asociația Salariaților C. Caransebeș în temeiul Contractului de
Consorțiu autentificat la 29 martie 2004 de către B.N.P. ”V.” din
Caransebeș; în subsidiar, să pronunțe o hotărâre care să suplinească
consimțământul pârâtei SC I. SA Iași pentru solicitarea radierii
garanției reale mobiliare înregistrată asupra pachetului de acțiuni
menționat.
La data de 2 septembrie
2010, pârâta SC I. SA Iași a depus întâmpinare la dosar, prin care, pe cale de
excepție, a invocat necompetența teritorială a Tribunalului
Caraș-Severin, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca
fiind neîntemeiată.
La data de 9 septembrie
2010, pârâta SC C. SA Caransebeș a depus întâmpinare la dosar, prin care a
invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe
fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința nr.
604, pronunțată la data de 19 octombrie 2010, în dosarul nr. 2127/115/2010,
Tribunalul Caraș Severin, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal a respins excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului
Caraș-Severin, invocată de pârâta SC I. SA; a respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a SC C. SA, invocată de pârâta SC I. SA; a respins acțiunea
formulată de reclamantul P.P.P., în nume propriu și ca reprezentant al Asociației
Salariaților C. Caransebeș, în contradictoriu cu pârâții SC I. SA Iași, SC C.
SA Caransebeș și SC D.C. SA București, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel, în termen, reclamanții P.P.P. și
Asociația Salariaților C. Caransebeș, la data de 6 ianuarie
2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași
dată.
Prin
încheierea de ședință din data de 15 martie 2011, Curtea de Apel
Timișoara, secția comercială, considerând că litigiul de față are
un obiect patrimonial, evaluabil în bani, respectiv, radierea garanției
constituită până la valoarea de 209.026 euro asupra pachetului de acțiuni
deținut de Consorțiul format din pârâta SC I. SA Iași, reclamanții P.P.P. și
Asociația Salariaților C. Caransebeș; față de prevederile art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 146/1997 și în considerarea deciziei în interesul legii nr. 32/2008,
a stabilit în sarcina apelanților o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.432,3
lei și timbru judiciar de 5 lei, în apel.
La data de 4 aprilie
2011, apelanții-reclamanți P.P.P. și Asociația
Salariaților C. Caransebeș au formulat cerere de reexaminare a
modului în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru aferentă cererii în
apel, în cuantum de 6.424,30 lei, și 4,55 lei timbru judiciar.
Prin încheierea de
ședință din Camera de Consiliu din data de 07 aprilie 2011, Curtea de
Apel Timișoara, secția comercială a respins cererea de reexaminare
formulată de reclamanții, apelanți P.P.P. și Asociația Salariaților C.
Caransebeș.
În motivarea acestei
hotărâri, Curtea, analizând cererea de reexaminare, a constatat că este nefondată,
întrucât obiectul cererii introductive de instanță tinde la radierea unei
garanții reale mobiliare. Întrucât garanția reală respectivă poartă asupra unor
acțiuni care au o valoare de 209.026 euro, a apreciat instanța că litigiul
este evaluabil în bani (patrimonial), și, în consecință, sunt pe deplin
aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxa
judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului cererii.
Prin decizia civilă nr.
127, pronunțată la data de 10 mai 2011, în dosarul nr. 2127/115/2010,
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială a anulat, ca insuficient
timbrat, apelul declarat de reclamanții P.P.P. și Asociația Salariaților C.
Caransebeș împotriva sentinței nr. 604 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul
Caraș-Severin, în dosar nr. 2127/115/2010; în temeiul dispozițiilor art. 20 alin.
(5) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, a obligat
pe reclamanții P.P.P. și Asociația Salariaților C. Caransebeș la plată, în
solidar, a diferențelor de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar datorate
la fond, după cum urmează: 12.845,6 lei, taxă judiciară de timbru și 4,7 lei,
timbru judiciar, și a dispus comunicarea unui exemplar al deciziei
Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, în vederea executării creanței.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență,
următoarele aspecte:
Întrucât apelanții nu
au timbrat apelul decât cu 8 lei, taxă judiciară de timbru și 0,45 lei,
timbru judiciar (dosar apel), în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 146/1997, Curtea a admis excepția de netimbrare și a dispus anularea
apelului acestora, ca insuficient timbrat.
În ce
privește taxele de timbru datorate la fond, Curtea, potrivit dispozițiilor
art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,
și, întrucât în încheierea de ședință din data de 22 iunie 2010,
Tribunalul Caraș-Severin a atestat depunerea unei taxe judiciare de timbru
în sumă de 19 lei și a unui timbru judiciar de 0,3 lei (deși acestea
nu se regăsesc la dosar), a dispus obligarea reclamanților P.P.P. și Asociația
Salariaților C. Caransebeș la plata, în solidar, doar a diferențelor de taxă
judiciară de timbru și timbru judiciar datorate la fond, după cum urmează: 12.845,6
lei, taxă judiciară de timbru și 4,7 lei, timbru judiciar.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții Asociația
Salariaților C. Caransebeș și P.P.P., solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare
la aceeași instanță competentă material să judece apelul declarat
împotriva sentinței pronunțate de către Tribunalul Caraș-Severin,
prin prisma motivelor de apel invocate.
În recursul lor,
întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 și pct. 9 ale art. 304 C. proc.
civ., recurenții-reclamanți au invocat, în esență, următoarele
motive:
În mod neîntemeiat
instanța
de apel a calificat cererea acestora
ca fiind
evaluabilă
în bani, în fond,
acțiunea, prin obiectul, scopul si finalitatea sa, fiind
lipsită
de
conținut
economic, deci, fără caracter patrimonial, așa cum
corect a fost calificată de către
instanța
de fond (art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.)
Astfel, din
conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă, în mod indubitabil, că reclamanții
au cerut pârâtei SC I. SA doar efectuarea demersurilor legale necesare pentru
radierea gajului ce a afectat acțiunile consorțiului deținute la SC C. SA
Caransebeș, ceea ce nu poate fi caracterizată ca având un conținut economic,
întrucât
nu a
tins
a naște, modifica sau stinge un raport juridic patrimonial.
Prin
acțiunea
introductivă
nu s-a
tins
la nașterea, modificarea sau stingerea
raportului juridic patrimonial cu privire la
acțiunile
afectate de sarcina gajului, ci doar întreprinderea demersurilor necesare pentru
radierea acestei sarcini, demersuri nerealizate de pârâtă în mod nejustificat
și abuziv față de ceilalți membri ai Consorțiului.
Susțin
recurenții-reclamanți că, astfel cum au menționat și în motivarea
acțiunii introductive, SC I. SA a fost chemată în judecată doar pentru a fi
obligată la îndeplinirea unei sarcini statuate, respectiv, efectuarea
demersurilor în vederea radierii gajului ce grevează acțiunile Consorțiului,
demers pur administrativ, însă impus ca act premergător ieșirii din indiviziune.
Referirea
făcută de către recurenții-reclamanți la o eventuală ieșire din
indiviziune a fost în scopul de a scoate în evidență cauza acțiunii lor,
motivul pentru care solicită obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor în
scopul radierii gajului ce afectează acțiunile.
Mai
arată recurenții-reclamanți că, această finalitate urmărită, ieșirea
din indiviziune asupra
acțiunilor
deținute de Consorțiu, va face obiectul unui dosar ulterior, dacă părțile nu
vor rezolva pe cale amiabilă litigiul și dacă, administrativ, acest demers
nu va putea fi realizat.
Instanța
de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile deciziei în interesul legii cu
nr. 32/2008, pronunțată de către I.C.C.J., considerând ca acțiunea formulată de
către reclamanți se încadrează printre acțiunile menționate în cuprinsul
acestei decizii, având, așadar, un caracter patrimonial (art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.).
În
acest sens, opinează recurenții-reclamanți că decizia în interesul
legii a fost dată exclusiv în vederea determinării competenței materiale
de soluționare în primă instanță și în căile de atac, iar nu în
vederea stabilirii unor taxe de timbru cât mai mari în sarcina
justițiabililor.
Având
în vedere această parte din considerentele deciziei invocate, chiar dacă s-ar presupune,
prin absurd, că acțiunea lor este una patrimonială, prin raportare la
caracterul evaluabil în bani al acțiunilor, având în vedere
dispozițiile Legii nr. 146/1997, dar și obiectul, scopul și
finalitatea acțiunii lor, apreciază recurenții-reclamanți că
aceasta este lipsită de conținut economic, și, având în vedere cele
expuse, apreciază că acțiunii lor îi sunt aplicabile, în privința
timbrării, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 146/1997.
Sub
aspectul nelegalității, consideră recurenții-reclamanți că
instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea
dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 146/1997 și cu aplicarea
greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) din același act normativ.
Analizând recursul
formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat,
Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta
în continuare:
Prin recursul
promovat, recurenții-reclamanți Asociația Salariaților C.
Caransebeș și P.P.P. își subsumează criticile formulate prevederilor
art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., critici care vizează, în
esență, calificarea cererii lor de către instanța de apel ca fiind
evaluabilă în bani, în fond, acțiunea fiind lipsită de conținut
economic, deci, fără caracter patrimonial, și, respectiv, interpretarea în
mod eronat, de către instanța de apel, a dispozițiilor deciziei în
interesul legii nr. 32/2008 și încălcarea dispozițiilor art. 13 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și aplicarea
greșită a art. 2 alin. (1) din același act normativ.
Prin urmare, obiectul
recursului promovat de către reclamanți îl reprezintă, de fapt,
contestarea unei dispoziții de stabilire a unei taxe judiciare de timbru
în sarcina reclamanților de către o instanță judecătoreasă, respectiv,
Curtea de Apel Timișoara, și, a anulării, ca insuficient timbrat, a
apelului declarat.
Or, potrivit art. 18 alin.
(1) din Legea nr. 146/1997, astfel cum aceasta a fost modificată și
completată prin Legea nr. 195/2004, determinarea cuantumului taxelor judiciare
de timbru se face de către instanța de judecată, alin. (2) al
aceluiași art. 18 prevăzând, imperativ, că, împotriva modului de stabilire
a taxei judiciare de timbru se poate face doar cerere de reexaminare, la
aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit
taxa judiciară de timbru sau de la data comunicării sumei datorate, această
cerere de reexaminare urmând să se soluționeze în conformitate cu prevederile
art. 18 alin. (3) și (4) din aceeași lege, respectiv, de un complet
din cadrul aceleiași instanțe, în camera de consiliu, fără citarea
părților, prin încheiere irevocabilă.
Prin urmare,
împotriva dispoziției unei instanțe de judecată, prin care s-a
stabilit obligarea unei părți de a plăti o anumită taxă judiciară de
timbru, indiferent dacă această dispoziție a fost dispusă printr-o decizie,
printr-o sentință ori printr-o simplă încheiere, sigura cale legală de
atac este aceea a reexaminării, în condițiile și în termenul prevăzute
de art. 18 din Legea nr. 146/1997, modificată prin Legea nr. 195/2004.
În speță,
instanța de apel, considerând că litigiul de față are un obiect
patrimonial-evaluabil în bani, respectiv, radierea garanției constituite
până la valoarea de 209.026 euro, a stabilit taxa judiciară de timbru în acord
cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificată, si cu
cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin
decizia nr. XXXII/2008, potrivit cărora, litigiile civile și comerciale
având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept
patrimonial, cum este cazul de față, radiere garanție, indiferent
dacă este formulat și petitul accesoriu privind restabilirea
situației anterioare, se constituie în cereri evaluabile în bani.
Justețea
raționamentului instanței de apel cu privire la obligația de
fiscalitate ce incumbă apelanților-reclamanți a fost confirmată prin
respingerea cererii de reexaminare, formulată de apelanți, prin încheierea
de ședință din Camera de Consiliu de la 7 aprilie 2011, irevocabilă,
pronunțată în dosarul nr. 2127/115/2012, de către Curtea de Apel
Timișoara.
Or, potrivit
prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cererea de reexaminare
se soluționează prin încheiere irevocabilă.
Așa fiind,
avându-se în vedere că, încheierea dată în soluționarea cererii de
reexaminare este irevocabilă, dezlegările instanței cu privire la
determinarea taxelor judiciare de timbru au intrat în puterea lucrului judecat,
împrejurare față de care ele nu mai pot forma obiectul examenului de
legalitate în calea de atac de reformare a recursului.
Față de acestea,
reținându-se că, pe calea recursului, nu mai poate fi criticat cuantumul
taxei de timbru, deoarece, dacă s-ar admite contrariul, ar însemna să nu se recunoască
și să se încalce autoritatea de lucru judecat a acelei încheieri
irevocabile, și întrucât recurenții nu și-au îndeplinit
obligația de plată a taxei de timbru, stabilită prin încheierea
irevocabilă din 7 aprilie 2011, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, în
baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, instanța de apel a anulat
apelul reclamanților, ca insuficient timbrat.
Nefiind vorba,
așadar, de vreo interpretare sau aplicare greșită a legii de către instanța
de apel, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanții Asociația
Salariaților C. Caransebeș și P.P.P. este nefondat.
Pentru cele ce
preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a
respinge recursul declarat de reclamanții Asociația Salariaților C.
Caransebeș și P.P.P., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de recurenții-reclamanți Asociația Salariaților C.
Caransebeș și P.P.P. împotriva deciziei civile nr. 127 din 10 mai
2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 decembrie 2011.