ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2839/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 721 din 29 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, s-a admis acțiunea

formulată de reclamantul Moise Ioan în contradictoriu cu pârâtul Primarul

municipiului Bacău și, în consecință, a fost obligat pârâtul să răspundă la

notificarea înregistrată la Primăria municipiului Bacău, sub nr. 5047 din 12

februarie 2002.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin notificarea

înregistrată la Primăria municipiului Bacău, sub nr. 5047 din 12 februarie 2002,

s-a solicitat de către reclamant, în calitate de moștenitor al defunctului C.C.,

restituirea în natură a terenului situat în Bacău, str. Z. și acordarea de

despăgubiri pentru imobilul construcție demolat.

Deși îi revenea

obligația, potrivit art. 23 din Legea 10/2001, de a soluționa, prin dispoziție,

notificarea în termen de 60 de zile de la primirea acesteia, pârâtul nu s-a

conformat dispozițiilor legale, perioada de peste 7 ani în care nu a fost

soluționată cererea de restituire fiind incompatibilă cu scopul principal al

emiterii Legii 10/2001, acela de reparație pentru încălcările dreptului de

proprietate, de către stat.

Odată cu notificarea,

reclamantul a depus înscrisuri din care reiese că imobilul solicitat a

aparținut părinților săi, fiind preluat abuziv de stat, prin Decretul de expropriere

nr. 271/1981.

Adresa din 17

decembrie 2009 emisă de către pârât după introducerea acțiunii, prin care se

solicită depunerea, în copie legalizată, a înscrisurilor, demonstrează cu atât

mai mult culpa acestuia, solicitările pârâtului fiind formale, în scopul

evident de a justifica tergiversarea soluționării notificării.

Pentru considerentele

menționate, a fost admisă acțiunea și a fost obligat pârâtul să emită

dispoziție cu privire la notificarea reclamantului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel Primarul municipiului Bacău.

Prin decizia civilă nr.

90 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, s-a respins apelul declarat de

pârât, ca nefondat.

În pronunțarea

acestei decizii, Curtea a reținut că apărarea pârâtului în sensul că

soluționarea notificării nu a fost posibilă din lipsa tuturor înscrisurilor

necesare nu poate fi primită întrucât, dacă reclamantul era într-adevăr în

culpă - prin nedepunerea înscrisurilor solicitate în completarea dosarului -

ori, în funcție de data soluționării, în situația prevăzută de art. 23 din

Legea nr. 10/2001 republicată cu modificări coroborat cu art. 23 pct. 1 din

H.G. nr. 498/2003, ori art. 25 din aceeași lege coroborat cu art. 25 din H.G. nr.

250/2007, pârâtul trebuia să emită o dispoziție doar pe baza înscrisurilor de

la dosar. Or, fără o justificare în acest sens, pârâtul nu a emis niciun act în

soluționarea notificării nici până în prezent.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul

Primarul municipiului

Bacău, criticând-o pentru următoarele motive:

Primarul municipiului

Bacău nu a emis dispoziție de soluționare a notificării, deoarece dosarul nu

era complet, emițându-se în acest sens adresa ce se găsește la dosar.

Nu sunt îndeplinite

condițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 23.1. din

H.G. nr. 498/2003 privind Normele Metodologice de aplicare, care arată că „în

cazul în care persoana îndreptățită a depus toate actele doveditoare pe care le

posedă și totodată a făcut precizarea că nu mai deține alte probe, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe numai pe baza acestora”.

Recurentul pârât a

solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei recurate, iar,

pe fond, respingerea acțiunii.

În raport de

susținerile formulate și de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c)

și art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a supus dezbaterii excepția nulității

recursului, pe care o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie

să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recurentul

nu a încadrat susținerile formulate în vreunul dintre motivele de casare sau de

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și dezvoltarea lor nu face

posibilă o asemenea încadrare, în condițiile art. 306 alin. (3) din același cod

și nici nu vizează considerentele deciziei recurate.

Partea

a menționat în mod generic că dosarul întocmit în urma notificării nu era

complet și a redat conținutul dispozițiilor art. 23.1. din H.G. nr. 498/2003,

care, de altfel, nu mai sunt în vigoare, fără să arate, însă, în ce au constat

greșelile instanței de apel în legătură cu soluția pronunțată, în argumentarea

căreia s-a avut în vedere îndeplinirea obligației de emitere a dispoziției pe

baza înscrisurilor existente în dosar.

Susținerile

recurentului constituie, în realitate, simple afirmații, nesusceptibile de

încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Având

în vedere aceste considerente, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va constata nul recursul declarat de către pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul

Primarul municipiului Bacău

împotriva deciziei civile nr. 90 din 30

septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 aprilie 2012.