ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2839/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 721 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Moise Ioan în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Bacău și, în consecință, a fost obligat pârâtul să răspundă la notificarea înregistrată la Primăria municipiului Bacău, sub nr. 5047 din 12 februarie 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului Bacău, sub nr. 5047 din 12 februarie 2002, s-a solicitat de către reclamant, în calitate de moștenitor al defunctului C.C., restituirea în natură a terenului situat în Bacău, str. Z. și acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție demolat.

Deși îi revenea obligația, potrivit art. 23 din Legea 10/2001, de a soluționa, prin dispoziție, notificarea în termen de 60 de zile de la primirea acesteia, pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor legale, perioada de peste 7 ani în care nu a fost soluționată cererea de restituire fiind incompatibilă cu scopul principal al emiterii Legii 10/2001, acela de reparație pentru încălcările dreptului de proprietate, de către stat. Odată cu notificarea, reclamantul a depus înscrisuri din care reiese că imobilul solicitat a aparținut părinților săi, fiind preluat abuziv de stat, prin Decretul de expropriere nr. 271/1981. Adresa din 17 decembrie 2009 emisă de către pârât după introducerea acțiunii, prin care se solicită depunerea, în copie legalizată, a înscrisurilor, demonstrează cu atât mai mult culpa acestuia, solicitările pârâtului fiind formale, în scopul evident de a justifica tergiversarea soluționării notificării.

Pentru considerentele menționate, a fost admisă acțiunea și a fost obligat pârâtul să emită dispoziție cu privire la notificarea reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul municipiului Bacău. Prin decizia civilă nr. 90 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, s-a respins apelul declarat de pârât, ca nefondat. În pronunțarea acestei decizii, Curtea a reținut că apărarea pârâtului în sensul că soluționarea notificării nu a fost posibilă din lipsa tuturor înscrisurilor necesare nu poate fi primită întrucât, dacă reclamantul era într-adevăr în culpă - prin nedepunerea înscrisurilor solicitate în completarea dosarului - ori, în funcție de data soluționării, în situația prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificări coroborat cu art. 23 pct. 1 din H.G.

nr. 498/2003, ori art. 25 din aceeași lege coroborat cu art. 25 din H.G. nr. 250/2007, pârâtul trebuia să emită o dispoziție doar pe baza înscrisurilor de la dosar. Or, fără o justificare în acest sens, pârâtul nu a emis niciun act în soluționarea notificării nici până în prezent. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Bacău, criticând-o pentru următoarele motive: Primarul municipiului Bacău nu a emis dispoziție de soluționare a notificării, deoarece dosarul nu era complet, emițându-se în acest sens adresa ce se găsește la dosar. Nu sunt îndeplinite condițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 23.1. din H.G. nr. 498/2003 privind Normele Metodologice de aplicare, care arată că „în cazul în care persoana îndreptățită a depus toate actele doveditoare pe care le posedă și totodată a făcut precizarea că nu mai deține alte probe, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe numai pe baza acestora”.

Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei recurate, iar, pe fond, respingerea acțiunii. În raport de susținerile formulate și de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a supus dezbaterii excepția nulității recursului, pe care o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recurentul nu a încadrat susținerile formulate în vreunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și dezvoltarea lor nu face posibilă o asemenea încadrare, în condițiile art. 306 alin. (3) din același cod și nici nu vizează considerentele deciziei recurate. Partea a menționat în mod generic că dosarul întocmit în urma notificării nu era complet și a redat conținutul dispozițiilor art. 23.1. din H.G. nr. 498/2003, care, de altfel, nu mai sunt în vigoare, fără să arate, însă, în ce au constat greșelile instanței de apel în legătură cu soluția pronunțată, în argumentarea căreia s-a avut în vedere îndeplinirea obligației de emitere a dispoziției pe baza înscrisurilor existente în dosar. Susținerile recurentului constituie, în realitate, simple afirmații, nesusceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Având în vedere aceste considerente, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de către pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva deciziei civile nr. 90 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2012.