ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1623/2011

Asupra recursurilor penale de față, Examinând acte și lucrările dosarului, constată următoarele: În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) art. 74 lit. c) și alin. ultim, art. 76 lit. a), și art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.S. la o pedeapsă principală de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și alin. ultim, art. 76 lit. e) și art. 80 alin. (2) C. pen.

C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În baza art. 26 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și alin. ultim, art. 76 lit. e) și art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. e) și alin. ultim, art. 76 lit. e) și art. 80 alin. (2) C. pen. C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit cele patru pedepse aplicate anterior, inculpatul C.S. urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului C.S. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.S. durata reținerii din data de 29 iulie 2009 și a arestării preventive, de la data de 30 iulie 2009 la zi.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul C.S., la data de 03 iunie 2009 partea vătămată S.F. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în luna martie 2009 o persoană necunoscută a retras suma de 75.000 euro din contul său personal, deținut la P.B., folosind o carte de identitate plăsmuită pe numele său; la data de 09 iunie 2009, aceleași aspecte au fost sesizate și de către P.B., cu completarea că aceeași persoană necunoscută a încercat să retragă numerar și din contul clientului P.M. În zilele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009 inculpatul C.S. a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala A. folosind o carte de identitate falsă, pe numele părții vătămate Ș.F., având aplicată fotografia inculpatului, determinându-i pe aceștia să îi remită din contul titularului de drept suma de 21.215 euro și respectiv 54.684 euro.

În vederea ridicării de numerar, în valoare totală de 75.899 euro, în zilele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009, inculpatul C.S. a completat și semnat în fals, în fața martorilor R.D. și M.A.V. - funcționarilor bancari din cadrul P.B. - două declarații privind identitatea beneficiarului real, precum și două cereri de anulare depozit la termen, semnând, de asemenea, cu numele Ș.F. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 04 septembrie 2009, întocmit de specialiști din cadrul Institutului de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, s-a constatat că inculpatul C.S. a executat scrisul de completare și a semnat la rubrica client documentele sus-menționate. Cele două funcționare bancare, martorele R.D.

și M.A.V., conform proceselor-verbale de prezentare pentru recunoaștere din 24 iunie 2009, l-au indicat pe inculpatul C.S. ca fiind persoana care s-a prezentat sub identitatea falsă de Ș.F. Aspectele relatate se coroborează cu capturile de pe imaginile video din zilele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009, puse la dispoziție de P.B., conform procesului-verbal. S-a mai reținut că inculpatul C.S., în faza de urmărire penală, a recunoscut fapta de inducere în eroare a funcționarilor bancari din cadrul P.B. - Sucursala A., precizând că a folosit drept mijloc fraudulos o carte de identitate plăsmuită, pe numele Ș.F., având aplicată poza inculpatului și astfel a ridicat din contul părții vătămate Ș.F., în două rânduri, suma totală de 75.899 euro, pe care ulterior a folosit-o în interes personal.

Totodată inculpatul C.S. a precizat ca documentul de identitate fals i-a fost procurat de o persoană pe nume "A.", căreia i-a dat și suma de 10.000 euro, din banii retrași în mod fraudulos din contul părții vătămate Ș.F., iar după săvârșirea faptei a aruncat documentul fals. A mai reținut instanța de fond că în data de 03 aprilie 2009, inculpatul C.S. s-a prezentat la P.B. - Sucursala O. și a încercat să inducă în eroare funcționari bancari prin utilizarea unei cărți de identitate falsificată, pe numele P.M., încercând să retragă suma de aproximativ 10.000 euro. În vederea ridicării banilor, inculpatul C.S. a completat și semnat în fals în fața funcționarelor bancare din cadrul P.B., martorele Ș.M.

și D.A. o declarație privind identitatea beneficiarului real și sursa fondurilor, pe numele părții vătămate P.M., datată 03 aprilie 2009. Intenționând să verifice identitatea persoanei care s-a prezentat în fața sa, martora Ș.M. a luat legătura cu sucursala la care a fost deschis contul părții vătămate, solicitând reprezentanților acesteia să îi trimită, pe fax, fotocopia cărții de identitate a titularului de cont și specimenul de semnătură. Primind informațiile solicitate, martora a observat că persoana care s-a prezentat în fața sa nu este P.M., așa cum s-a recomandat și cum rezulta din cartea de identitate prezentată, după cum nici semnătura executată de această persoană nu era a titularului de cont.

În aceste împrejurări, cu scopul de a mai câștiga timp, martora Ș.M. a solicitat inculpatului C.S. să revină peste câteva minute, însă acesta nu a mai revenit ulterior. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 04 septembrie 2009, întocmit de specialiștii din cadrul Institutului de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalisticei s-a constatat că inculpatul C.S. a executat scrisul de completare și a semnat la rubrica client, documentul sus-menționat. În faza urmăririi penale inculpatul C.S. a recunoscut că a încercat să inducă în eroare funcționarii bancari din cadrul P.B., în data de 03 aprilie 2009 și, folosind o carte de identitate plăsmuită pe numele P.M., având aplicată poza sa, a încercat să ridice numerar din contul acestuia.

Inculpatul C.S. și-a menținut poziția procesuală cu privire la dobândirea documentului de identitate fals, precizând că i-a fost procurat de o persoană neidentificată, pe nume "A.", iar ulterior a aruncat corpul delict. În faza cercetării judecătorești inculpatul C.S. a adoptat o atitudine relativ sinceră în sensul că acesta a recunoscut modul în care s-a prezentat și a acționat la P.B. - Sucursala A., ridicând în total aproximativ 74.000 euro, din care partea ce i-a revenit a fost de 19.000 euro, iar diferența i-a dat-o numitului A., cel care a stat în spatele acelei înșelăciuni dar al cărui nume nu l-a putut indica și nici alte elemente de identificare ale acestuia. Instanța de fond a reținut că, în drept, faptele inculpatului C.S.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009, a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul P.B.R. S.A. - Sucursala A., prin utilizarea unei cărți de identitate contrafăcute, ce avea înlocuită fotografia titularului cu aceea a inculpatului, retrăgând astfel sumele de 21.215 euro și respectiv 54.684 euro din contul părții vătămate Ș.F.; fals privind identitatea, faptă prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009, s-a prezentat în fața funcționarilor bancari din cadrul P.B.R.

SA - Sucursala A., sub o identitate falsă, în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine ori pentru altul; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul S.M. să întocmească, în fals, cartea de identitate pe numele părții vătămate Ș.F., ajutor reprezentat de remiterea celor două fotografii personale care au fost ulterior aplicate pe actul de identitate fals; fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009, a completat și a semnat în fals, în numele părții vătămate Ș.F., documentele aferente retragerilor de numerar solicitate.

Faptele menționate au fost reținute în sarcina inculpatului cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului, potrivit căreia acesta a suferit numeroase condamnări, de regulă pentru infracțiuni contra patrimoniului, ultima dintre acestea fiind considerată executată la data de 20 iulie 2007. În ceea ce-i privește pe inculpații Ș.G. și S.M. instanța de fond a reținut că la data de 21 mai 2009, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că o persoană necunoscută s-a prezentat la B.C.R. - Agenția C. și folosind o carte de identitate plăsmuită, cu numele A.R., a solicitat retragerea sumei de 30.000 RON, din contul titularului A.R.

și că potrivit procesului-verbal de depistare din 21 mai 2009, persoana în cauză a fost identificată ca fiind inculpatul Ș.G., acesta fiind însoțit de inculpatul S.M. Din probele administrate în cauză s-a stabilit că în zilele de 20 mai 2009 și 21 mai 2009, inculpatul Ș.G. a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul B.C.R. și, folosind o carte de identitate plăsmuită pe numele A.R., având aplicată fotografia inculpatului, i-a determinat pe aceștia să îi remită, din contul titularului de drept, suma de 15.000 RON și respectiv 30.000 RON. În vederea ridicării de numerar, în cuantum total de 45.000 RON, inculpatul Ș.G. a completat în fals, în fața martorului V.M.I. - funcționar bancar, două formulare privind efectuarea operațiunilor bancare din 20 mai 2009 și 21 mai 2009 și totodată a semnat convenția de depozit la termen, din 20 mai 2009. În data de 21 mai 2009, în jurul orelor 14.00, inculpatul Ș.G.

a fost depistat de organele de poliție, conform procesului-verbal anexat cauzei, în timp ce încercă să retragă de la B.C.R. - Sucursala C. suma de 2000 euro, folosindu-se de aceeași carte de identitate falsă. În fața ofițerilor de poliție, inculpatul Ș.G. s-a prezentat sub identitatea falsă de R.A., folosind spre legitimare cartea de identitate falsificată în întregime. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 08 iulie 2009, întocmit de specialiști din cadrul Direcției Generale de Poliție al Municipiului București - Serviciul Criminalistic, cartea de identitate pe numele R.A., este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante cu laser, iar înscrisul de pe formularele privind efectuarea operațiunilor bancare, completate pe numele R.A., în datate 20 mai 2009 și 21 mai 2009, a fost executat de inculpatul Ș.G.

În declarațiile date, în faza urmăririi penale inculpatul Ș.G. a recunoscut ca a indus în eroare funcționarii B.C.R. - Sucursala C., folosind o carte de identitate falsă, pe numele R.A., pe care era aplicată fotografia sa și a ridicat astfel, în două rânduri, în zilele de 20 mai 2009 și 21 mai 2009, suma totală de 45.000, din contul părții vătămate R.A. Inculpatul Ș.G. a mai precizat că documentul de identitate fals i-a fost procurat de inculpatul S.M., căruia, anterior, i-a înmânat 2 fotografii personale, în vederea realizării documentului fals și care de altfel i-a și propus săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, comunicându-i toate informațiile necesare în acest sens și însoțindu-l în cele 2 zile până la intrarea în bancă.

S-a mai reținut că sumele ridicate de la B.C.R. au fost împărțite de inculpatul Ș.G. astfel: 5000 RON au rămas în posesia sa, 7000 RON i-a înmânat inculpatului S.M., iar suma de 33.000 a înmânat-o altor două persoane, rămase necunoscute, care l-au însoțit la bancă, împreună cu inculpatul S.M., aflând despre acestea că s-au ocupat de întocmirea cărții de identitate falsă. Inculpatul S.M., în faza de urmărire penală, a negat participarea sa la faptele săvârșite de inculpatul Ș.G. Cu toate acestea, conform procesului-verbal de depistare, din 21 mai 2009, inculpatul S.M. a fost depistat în apropierea B.C.R. - Sucursala C., având asupra sa suma de 7200 RON, despre care inculpatul Ș.G. a susținut că i-a fost remisă de el.

De asemenea, cu ocazia depistării, asupra inculpatului S.M. a fost găsită, în original, o carte de identitate pe numele A.C.V. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 08 iulie 2009, s-a constatat că documentul de identitate este contrafăcut cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală. În continuare, în habitaclul autoturismului deținut de inculpatul S.M., a fost găsită și o copie a cărții de identitate plăsmuite pe numele Ș.F., aceeași cu cea folosită de inculpatul C.S., la inducerea în eroare a funcționarilor bancari din cadrul P.B., când a fost retrasă suma totală de 75.899 euro. În declarațiile sale, inculpatul Ș.G. a confirmat existența unei înțelegeri între inculpații S.M.

și C.S., în vederea fraudării, folosind același mod de operare, a unui cont cu suma de aproximativ 70.000 euro. În faza cercetării judecătorești audiat fiind inculpatul Ș.G. a arătat că S.M. i-a propus să scoată banii de la bănci folosind un buletin fals, inițial propunându-i-se o tranzacție de 70.000 euro, din care urma să primească suma de 10.000 euro comision, comision ulterior negociat. Acceptând această afacere inculpatul Ș. a declarat că împreună cu S. s-au deplasat în Parcul 23 A. unde au întâlnit două persoane pe care el nu le cunoaște ocazie cu care i s-a înmânat un buletin pe numele părții vătămate A.R., unde a aplicat semnătura iar în data de 20 mai 2009, împreună cu acest coinculpat s-au deplasat la B.C.R.

C., el a intrat singur în bancă a prezentat buletinul fals spre identificare, a completat formularele necesare și a scos suma de 15.000.000 lei. A doua zi au procedat în aceeași modalitate, ridicând din bancă suma de 30.000 RON, sume pe care le-au remis celor două persoane cu care se întâlniseră în Parcul 23 A., primindu-și comisionul. Inculpatul a recunoscut că în aceeași zi a încercat să mai scoată din contul aceleiași părți vătămate o sumă în euro numai că cei care i-au dat cartea de identitate i-au indicat greșit contul așa încât a ridicat suspiciuni și a fost prins. Audiat în fața instanței de judecată inculpatul S.M. a adoptat aceeași atitudine de nerecunoaștere a faptei, susținând că pe C. l-a cunoscut doar cu ocazia arestării iar pe ceilalți doi coinculpați îi știe din cartier.

Inculpatul S. a recunoscut că l-a transportat pe Ș. cu autoturismul la bancă însă a precizat că nu știe în ce scop, că el a rămas în mașină, moment în care au intervenit organele de poliție. Cu privire la geaca găsită în mașina sa inculpatul a declarat că o adusese inculpatul Ș., pentru că afara burnița așa că nu își explică prezența cărților de identitate aflate în buzunar, referitor la cele două copii și a unei cărți de identitate găsite la el a susținut că în momentul în care inculpatul Ș. s-a dat jos din mașină i le-a înmânat fără nici o explicație, iar referitor la suma de 7.200 RON găsită asupra sa a susținut că nu erau bani primiți de la inculpatul Ș. ci de la un cumnat de-al său din Spania.

Instanța de fond a reținut că faptele inculpatului S.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: - instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul C.S. să inducă în eroare funcționarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala A., prin utilizarea unei cărți de identitate contrafăcută ce avea înlocuită fotografia titularului, mijloc fraudulos procurat tot de inculpatul S.M. și să retragă, în zilele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009, sumele de 21.215 euro și respectiv 54.684 euro, din contul părții vătămate Ș.F.

Ulterior, la data de 03 aprilie 2009, a determinat din nou, cu intenție, pe același inculpat C.S. să inducă în eroare funcționarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala O. și să încerce să retragă din contul în data de numerar din contul titularului de drept P.M. Deși fapta conține atât acte materiale de instigare (două activități de determinare a comiterii înșelăciunii) cât și de complicitate (punerea la dispoziție a mijlocului fraudulos), în sarcina inculpatului s-a reținut o singură infracțiune, continuată, iar ca încadrare juridică a fost reținută instigarea având în vedere împrejurarea că aceasta este considerată formă principală de participație în raport de complicitate.

- instigare la înșelăciune, faptă prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 20 mai 2009 și 21 mai 2009, l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul Ș.G. să inducă în eroare funcționarii bancari din cadrul B.C.R. - Sucursala C. prin utilizarea unei cărți de identitate contrafăcută ce avea înlocuită fotografia titularului și să retragă, în cele două zile, sumele de 15.000 RON și respectiv 30.000 RON. La data de 21 mai 2009, inculpatul S.M. l-a determinat, din nou, cu intenție, pe inculpatul Ș.G. să inducă în eroare funcționarii bancari din cadrul B.C.R.

- Sucursala C., folosindu-se de aceeași carte de identitate falsă, cu scopul retragerii sumei de 2000 euro, ocazie cu care a fost depistat de organele de poliție. - instigare la tentativă de înșelăciune, faptă prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul M.S. să inducă în eroare funcționarii bancari din cadrul B.T. SA Sucursala O. și să retragă în data de 07 mai 2009 suma de 20.000 RON, din contul părții vătămate S.C., prin utilizarea unei cărți de identitate contrafăcută ce avea înlocuită fotografia titularului, faptă care a rămas în forma tentativei ca urmare a intervenției reprezentanților băncii.

- fals privind identitatea, faptă prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a încredințat inculpatului C.S. 2 cărți de identitate contrafăcute pe numele Ș.F. și P.M.; a încredințat inculpatului Ș.G. o carte de identitate contrafăcută pe numele părții vătămate R.A. și inculpatului M.S. o carte de identitate contrafăcută pe numele S.C., toate acestea spre a fi folosite fără drept. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații C.S. și S.M. Inculpatul C.S. a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând - prin apărătorul ales - că pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

este greșit individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., solicitând a se da eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen., deja reținute de instanța de fond, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ținând seama că, în pofida cauzelor de apărare, a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor comise și de asumare a consecințelor acestora, arătând în mod sincer contribuția celorlalți coinculpați la comiterea faptelor, justificat și de vârsta sa înaintată și afecțiunile medicale însemnate de care suferă, așa cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar.

A apreciat că pedeapsa aplicată pentru infracțiunile de fals este just individualizată iar pe latura civilă, a arătat că este de acord să achite prejudiciul cauzat părților civile. Apelantul inculpatul S.M. - prin apărător ales - a criticat, la rândul său, sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru fapta reținută la pct. 1 din actul de sesizare arătând că nu sunt probe de vinovăție, iar pentru infracțiunea de fals nu există probe din care să rezulte că ar fi avut vreo contribuție la procurarea cărții de identitate falsificată, motiv pentru care a solicitat achitarea în conformitate cu art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În raport de celelalte fapte reținute în sarcina sa (instigare la înșelăciune) a arătat că a dat dovadă de bună-credință, având o conduită procesuală sinceră și a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate cu consecința reducerii cuantumului acesteia prin acorda unei eficiențe sporite a circumstanțelor atenuante reținute în sarcina sa de către instanța de fond și respectiv schimbarea modalității de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere, în conformitate cu art. 86 1 C. pen. arătând că datele sale personale favorabile - astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială și înscrisuri în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei - pot duce la aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executare.

Prin Decizia penală nr. 237 din 8 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. 40907/3/2009 (1884/2010), în temeiul dispozițiilor art. 379 alin. (2) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații C.S. și S.M. împotriva Sentinței penale nr. 534/F din data de 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond. S-a reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.

de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, cuantumul pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 C. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea și cuantumul pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim, 76 lit. e) C. pen.

și art. 80 C. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, precum și cuantumul pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. și art. 80 C. pen. de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul C.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă și potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii din data de 29 iulie 2009 și arestării preventive de la 30 iulie 2009 la zi. S-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și alin. ultim, art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru instigare la înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave. Totodată, s-a redus cuantumul pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și alin. ultim, 76 lit. e) și art. 80 C. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea și în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă și potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii din data de 21 mai 2009 și arestării preventive de la 22 mai 2009 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență, că situația de fapt reținută de instanța de fond cu privire la faptele inculpaților S.M. și C.S. se circumscrie încadrării juridice dată faptelor comise de inculpați, că motivarea instanței de fond este amplă, cuprinzătoare cu referire la probatoriul judicios analizat și coroborat în cauză cu privire la operațiunea de individualizare a pedepselor aplicate acestor inculpați s-a reținut că în raport de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de atitudinea inculpaților manifestată pe parcursul procesului penal, de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și de prejudiciul cauzat persoanelor vătămate instanța a apreciat că pedepsele aplicate sunt aspre și că trebuie dată eficiență mai largă dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.S. și S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel: Recurentul inculpat C.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., învederând că pedeapsa aplicată în ceea ce privește cuantumul acesteia este prea aspră, că în cauză se pot reține circumstanțe atenuante având în vedere atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, precum și cooperarea cu organele judiciare în vederea aflării adevărului. Recurentul-inculpat S.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. învederând că pentru fapta detaliată la pct. 1 din Rechizitoriu, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., se impune o soluție de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., precizând că din analiza materialului probator administrat în cauză nu rezultă că el este cel care a remis coinculpatului C.S. cărțile de identitate falsificate pentru ca acesta să meargă să interpeleze funcționarii de bancă în vederea retragerii sumelor de bani în dauna părții vătămate Ș.F. S-a mai arătat că nici unul din martorii audiați în cauză nu a făcut referire la persoana inculpatului S.M., nefiind conturate indicii care să ateste săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, și nici probe certe de vinovăție a acestuia. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în rejudecare achitarea sa pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., în baza dispozițiilor art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante recunoscute deja în beneficiul său prin hotărârea recurată având în vedere că nu are antecedente penale, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei astfel reindividualizată conform art. 86 1 C. pen. Recursurile sunt nefondate. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de recurenții-inculpați dar și a dispozițiilor art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc. pen. constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. invocat de inculpatul S.M., se constată că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta: Pentru a fi incident, acest caz de casare implică îndeplinirea cumulativă a două cerințe și anume: să se fi comis o eroare în stabilirea faptelor; această eroare să fie gravă. Examinarea practicii judiciare cu privire la acest caz de casare a relevat faptul că nu se face o corectă aplicare a acestui caz, deoarece în multe cauze s-a confundat eroarea gravă de fapt cu o apreciere greșită a faptelor. Eroarea trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond și nu dintr-o omisiune în administrarea unor probe concludente și utile. Eroarea trebuie să fie constată din compararea faptelor reținute cu probele existente la dosar sau din compararea unor probe care nu au fost încă administrate.

În practică, s-a trecut însă peste această cerință considerându-se că eroarea gravă provine și din îndoiala pe care probele administrate o produc, rațiune pentru care este necesară administrarea de probe noi. Eroarea gravă de fapt nu poate proveni din îndoiala pe care o provoacă probele administrate ci ea trebuie să fie evidentă, să ducă la concluzia că situația de fapt este alta decât cea reținută de instanța de judecată. O a doua cauză în stabilirea greșită a situației de fapt o constituie o apreciere greșită a probelor, fie prin ignorarea unor probe administrate fie prin încrederea nejustificată dată unor probe. Eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o apreciere necompletă sau greșită a probelor.

Așadar, ne aflăm într-o eroare gravă de fapt ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate. Eroarea se poate referi nu numai la faptele care formează învinuirea ci și la împrejurările care influențează soluția cauzei. În aplicarea acestui caz de casare trebuie să se rețină, nu numai existența unei erori de fapt, în înțelesul arătat, ci și caracterul grav al acesteia prin influența pe care a avut-o în soluționarea cauzei. Partea care invocă o eroare gravă de fapt trebuie să indice probele din dosar care au fost denaturate, prin precizarea mijloacelor de probă din care provin (nominalizarea martorilor, indicarea actelor al căror conținut a fost denaturat).

Raportând aspectele menționate la criticile formulate de recurentul-inculpat S.M. și la soluția adoptată în cauză, se constată că situația de fapt reținută cu privire la fapta inculpatului S.M. este corectă fiind susținută de materialul probator judicios administrat, analizat și coroborat în cauză. Este dovedit faptul că inculpatul S.M. l-a determinat cu intenție pe coinculpatul C.S. să inducă în eroare pe funcționarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala A., prin utilizarea unei cărți de identitate contrafăcută prin înlocuirea fotografiei adevăratului titular, fapt ce a avut drept rezultat retragerea, în zilele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009 a unor importante sume în euro, din contul părții vătămate Ș.F.

Tot astfel, la data de 03 aprilie 2009, prin aceleași mijloace frauduloase, la aceeași bancă dar la Sucursala O., inculpatul recurent l-a determinat, cu intenție pe același coinculpat să sustragă din contul titularului de drept, P.M., retragere care nu a operat însă, datorită verificărilor efectuate de funcționari bancari. Această faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Situația de fapt reținută, în mod necontroversat este corespunzătoare faptelor și împrejurărilor ce rezultă din coroborarea, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., declarațiilor părții vătămate Ș.F. cu declarațiile funcționarilor bancari în cauză, cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere, cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 04 septembrie 2009, cu imaginile video surprinse pe camerele de supraveghere și listingul vizualizărilor conturilor aparținând titularilor reali, Ș. și P., procesul-verbal de depistare din data de 21 mai 2009. Declarațiile pe care le-a dat sunt vădit nesincere și nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat. Astfel, inculpatul S.M. a declarat că pe C. l-a cunoscut doar cu ocazia arestării acestuia însă acesta din urmă, deși a precizat că nu-l cunoștea a fost în măsură să dea explicații pentru cărțile de identitate găsite în mașina lui S.M.

Mai mult, la momentul intervenirii organelor de poliție, în afara cărților de identitate găsite în geaca (despre care s-a încercat a se arăta inițial că este a lui Ș., apoi realizând inculpații, că, dată fiind diferența de greutate dintre C. și Ș. acea geacă nu ar fi putut fi a lui Ș. au dat o nouă explicație în sensul că aceasta i-ar fi aparținut lui C. și a împrumutat-o lui Ș. să o pună pe umeri că afara burnița), s-au mai găsit și o altă carte de identitate precum și două copii chiar la inculpatul S., fiind vădit nesinceră susținerea acestuia potrivit căreia i-ar fi fost remise de coinculpatul Ș. Nu în ultimul rând banii găsiți la inculpatul S., în același cuantum cu cel precizat de inculpatul Ș., creează convingerea că aceștia proveneau din activitatea infracțională și nu de la o rudă plecată în afara granițelor, așa cum susține inculpatul.

În declarația dată inculpatul M.S. se susține că inculpatul S. i-a propus o modalitate de a face bani cerându-i două fotografii după care i-a înmânat cartea de identitate pe numele S.C., și, ulterior, l-a transportat cu mașina la B.T. Sucursala O. pentru a scoate o sumă de bani, înțelegându-se ca el să primească 10% din suma retrasă (inculpatul S. primind restul). Față de acest inculpat, respectiv M.S. inculpatul S.M., în declarația pe care a dat-o în fața judecătorului a arătat că nu este în relații bune.

Apărarea potrivit căreia acest inculpat nu a fost identificat de nici un martor în declarațiile acestora nu a fost primită în condițiile în care acesta a participat la fapte doar în calitate de instigator el, neprezentându-se la bănci în vederea retragerii de numerar pentru a fi eventual recunoscut de martori ci ocupându-se cu încredințarea cărților de identificare contrafăcute inculpaților și determinându-i pe aceștia să comită înșelăciuni, punându-le la dispoziție și mijloacele frauduloase, transportându-i la instituțiile bancare. Chiar dacă coinculpatul C.S. nu a declarat modul în care a procurat cărțile de identitate falsificate care au servit la fraudarea conturilor respective, contribuția inculpatului S.M.

rezultă din declarațiile complete ale coinculpatului Ș.G., care se coroborează cu mențiunile procesului-verbal de depistare a inculpatului S.M. în apropierea B.C.R. - Sucursala C., din care rezultă că acesta avea asupra lui suma de 7200 RON, sumă remisă de inculpatul Ș.G. ca urmare a retragerilor frauduloase efectuate din contul titularului R.A., potrivit înțelegerii. Același inculpat declara, de altfel, că inculpatul S.M. i-a procurat documentul de identitate fals, după ce i-a solicitat să-i remită două fotografii personale. Cu aceeași ocazie, a depistării inculpatului S., organele de poliție au descoperit în habitaclul autoturismului său, o copie a cărții de identitate plăsmuite pe numele Ș.F., aceeași cu cea folosită de inculpatul C.S.

cu prilejul retragerilor frauduloase din contul titularului Ș.F. Chiar inculpatul Ș.G. a confirmat, înțelegerea intervenită între inculpații C. și S. în vederea fraudării prin folosirea unor cărți de identitate plăsmuite, a unor conturi bancare. Mai mult, asupra inculpatului S.M. s-a mai găsit și o altă carte de identitate plăsmuită pe numele A.C.V., carte de identitate ce a fost folosită de o persoană rămasă neidentificată la P.B. - Sucursala M., într-o încercare de retragere frauduloasă a banilor din contul titularului real. La rândul său, inculpatul M.S., a arătat,în declarațiile sale, că documentul de identitate fals cu care a încercat să inducă în eroare funcționarii B.T. SA i-a fost procurat de inculpatul S.M.

căruia i-a remis pentru aceasta, două poze personale, declarând, totodată, că inculpatul S. i-a propus săvârșirea faptei, i-a comunicat toate informațiile necesare și l-a însoțit până la intrarea în bancă. Prin urmare, se constată că în cauză, instanța a făcut o corectă și completă stabilire a situației de fapt care reflectă faptele și împrejurările ce rezultă din probele administrate, iar vinovăția inculpatului apelant S.M. este corect stabilită în legătură cu infracțiunile reținute în sarcina sa, prin actul de sesizare. Așa fiind, urmează a respinge, ca nefondată, critica inculpatului privind lipsa probelor de vinovăție în ce privește activitatea infracțională reținută la pct. 1 din rechizitoriu.

Pentru toate aceste considerente s-a apreciat că și în ceea ce-l privește pe inculpatul S.M. vinovăția acestuia este pe deplin demonstrată și îi antrenează răspunderea penală, așa încât soluția de achitare formulată de apărătorul său nu este fondată. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., vizând greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., invocat de ambii recurenți inculpați se constată că această critică este neîntemeiată. La stabilirea și aplicarea pedepsei trebuie analizate și evaluate, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., prin raportare la cerințele și datele particulare ale cauzei, precum și la persoana inculpatului în așa fel încât să conducă la un tratament penal adecvat corespunzător gradului de pericol social al faptei și persoanei inculpatului precum și necesităților de apărare a valorilor sociale.

Instanța de prim control judiciar a notat în mod corect că fermitatea presupune în materia individualizării pedepsei, aplicarea cu consecvență și intransigență a prevederilor legale instituite prin art. 72 C. pen., în spiritul și în scopul pentru care au fost instituite, în special în vederea asigurării prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, precum și reinserției sociale a inculpatului, exigențe statuate de art. 52 C. pen. O pedeapsă fermă nu se confundă cu o pedeapsă aspră ci trebuie să exprime, în mod concret, tratamentul penal cel mai adecvat necesităților de reeducare a inculpatului găsit vinovat și de apărare socială. În raport cu aceste considerente, instanța de apel a dat eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

reținând aspecte referitoare la fapta și persoana inculpaților. Astfel, s-a reținut că inculpatul C.S., a retras - prin mijloace frauduloase procurate de către inculpatul S. (cărți de identitate plăsmuite) sume de bani din conturile titularilor reali, cu scopul obținerii, pentru sine și pentru alții, a unui folos material injust, în speță, importante sume de bani și cu consecința producerii unui însemnat prejudiciu care a atins pragul consecințelor deosebit de grave (75.899 euro), banii dobândiți în mod injust fiind împărțiți cu persoane, rămase neidentificate, care i-au pus la dispoziție mijlocul fraudulos de obținere a lor precum și celelalte informații necesare comiterii, cu succes, a faptei, inculpatul beneficiind de o aproape o pătrime din bani - (declarația din cursul cercetării judecătorești).

S-a avut în vedere că activitatea infracțională a inculpatului a cuprins trei acte materiale (două acte în care executarea a avut efect prin producerea rezultatului - paguba și un act, în care executarea rezoluției infracționale a fost întreruptă, quia non voluit). Pericolul social al faptei a fost raportat, în concret, la activitatea infracțională a inculpatului C.S., care așa cum rezultă din ansamblul probelor, nu ar fi fost posibilă fără contribuția și a altor persoane. S-a avut în vedere că inculpatul C.S.

are, în antecedente, mai multe condamnări definitive pentru infracțiuni contra patrimoniului (furturi calificate - cea mai gravă dintre ele fiind de 6 ani închisoare, în anul 1998, ultimele fiind condamnări de câte 1 an închisoare pentru infracțiuni la regimul circulației, în 2006), însă s-a apreciat corect că, în raport cu pericol social concret al infracțiunilor comise de inculpat și cu periculozitatea socială a acestuia (raportată la existența condamnărilor anterioare), atitudinea sinceră avută în cursul procesului penal precum și datele personale ale inculpatului, existența, antecedentelor medicale, problemele de ordin familial deosebite (astfel cum au fost avute în vedere și de judecătorul fondului), pot constitui circumstanțe judiciare, potrivit art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen., care, în contextul celorlalte cauze de agravare, facultative, pot căpăta valențe atenuante, potrivit art. 76 C. pen.

cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, dând eficiență corespunzătoare acestora stabilind un cuantum apreciat ca fiind în măsură să asigure exemplaritatea și finalitatea pedepsei, respectiv prevenția specială și generală astfel cum impun exigențele art. 52 C. pen. în scopul resocializării viitoare, pozitive, a inculpatului. În același mod, pentru inculpatul S.M., instanța a avut în vedere ansamblul stărilor de agravare (forma legală a unității de infracțiunii, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.

și concursul de infracțiuni, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.) raportat la circumstanțele atenuante ce se impun a fi reținute în cauză, justificat de atitudinea anterioară bună a inculpatului, (tânăr, persoană integrată social, căsătorit, loc de muncă) așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, dând o eficiență sporită acestora prin stabilirea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cea aplicată de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave reținută în sarcina sa, în condițiile reținerii și a art. 74 alin. ultim C. pen., pedeapsă care - prin mărimea privațiunii să fie în măsură să răspundă exigențelor art. 52 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului S.M. instanța de apel a apreciat corect că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei cu privare de libertate. În acest sens, s-a avut în vedere, activitatea infracțională a inculpatului S.M. care a constat în acte de determinare a celorlalți coinculpați în cauză să comită o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prin mijloace frauduloase la procurarea cărora inculpatul a contribuit, atitudinea nesinceră avută, asupra căreia a revenit în fața instanței de apel însă parțial și încercând să diminueze participația sa precum și împrejurarea că, deși a fost de acord să acopere prejudiciul creat, acesta nu a fost acoperit.

Toate aceste elemente au fost evaluate în operația de individualizare a tratamentului penal, demonstrând că resocializarea sa viitoare, pozitivă, nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, privative de libertate. Pentru toate aceste considerente, văzând că nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile inculpaților declarate împotriva Deciziei penale nr. 237 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Văzând și dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la data încarcerării la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea inculpaților recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.S. și S.M. împotriva Deciziei penale nr. 237 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.S., durata reținerii și arestării preventive de la 29 iulie 2009 la 21 aprilie 2011. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M., durata reținerii și arestării preventive de la 21 mai 2009 la 21 aprilie 2011. Obligă recurentul inculpat C.S. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat S.M.

la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2011.