ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1623/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1623/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

penale de față,

Examinând acte și

lucrările dosarului, constată următoarele:

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) art. 74 lit. c) și alin.

ultim, art. 76 lit. a), și art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul

C.S. la o pedeapsă principală de 11 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 293

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit.

c) și alin. ultim, art. 76 lit. e) și art. 80 alin. (2) C. pen. C. pen. a

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 26

raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și

alin. ultim, art. 76 lit. e) și art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 1 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. e) și alin.

ultim, art. 76 lit. e) și art. 80 alin. (2) C. pen. C. pen. a condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit cele patru pedepse aplicate anterior,

inculpatul C.S. urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, 11

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului C.S.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.S. durata reținerii din data

de 29 iulie 2009 și a arestării preventive, de la data de 30 iulie 2009 la zi.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul C.S., la data de 03

iunie 2009 partea vătămată S.F. a sesizat organele de poliție cu privire la

faptul că în luna martie 2009 o persoană necunoscută a retras suma de 75.000

euro din contul său personal, deținut la P.B., folosind o carte de identitate

plăsmuită pe numele său; la data de 09 iunie 2009, aceleași aspecte au fost

sesizate și de către P.B., cu completarea că aceeași persoană necunoscută a

încercat să retragă numerar și din contul clientului P.M.

În zilele de 12

martie 2009 și 17 martie 2009 inculpatul C.S. a indus în eroare funcționarii

bancari din cadrul P.B. - Sucursala A. folosind o carte de identitate falsă, pe

numele părții vătămate Ș.F., având aplicată fotografia inculpatului,

determinându-i pe aceștia să îi remită din contul titularului de drept suma de

21.215 euro și respectiv 54.684 euro.

În vederea ridicării

de numerar, în valoare totală de 75.899 euro, în zilele de 12 martie 2009 și 17

martie 2009, inculpatul C.S. a completat și semnat în fals, în fața martorilor

R.D. și M.A.V. - funcționarilor bancari din cadrul P.B. - două declarații

privind identitatea beneficiarului real, precum și două cereri de anulare

depozit la termen, semnând, de asemenea, cu numele Ș.F.

Prin raportul de

constatare tehnico-științifică din 04 septembrie 2009, întocmit de specialiști

din cadrul Institutului de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice,

s-a constatat că inculpatul C.S. a executat scrisul de completare și a semnat

la rubrica client documentele sus-menționate.

Cele două funcționare

bancare, martorele R.D. și M.A.V., conform proceselor-verbale de prezentare

pentru recunoaștere din 24 iunie 2009, l-au indicat pe inculpatul C.S. ca fiind

persoana care s-a prezentat sub identitatea falsă de Ș.F.

Aspectele relatate se

coroborează cu capturile de pe imaginile video din zilele de 12 martie 2009 și

17 martie 2009, puse la dispoziție de P.B., conform procesului-verbal.

S-a mai reținut că

inculpatul C.S., în faza de urmărire penală, a recunoscut fapta de inducere în

eroare a funcționarilor bancari din cadrul P.B. - Sucursala A., precizând că a

folosit drept mijloc fraudulos o carte de identitate plăsmuită, pe numele Ș.F.,

având aplicată poza inculpatului și astfel a ridicat din contul părții vătămate

Ș.F., în două rânduri, suma totală de 75.899 euro, pe care ulterior a folosit-o

în interes personal.

Totodată inculpatul

C.S. a precizat ca documentul de identitate fals i-a fost procurat de o

persoană pe nume "A.", căreia i-a dat și suma de 10.000 euro, din

banii retrași în mod fraudulos din contul părții vătămate Ș.F., iar după

săvârșirea faptei a aruncat documentul fals.

A mai reținut

instanța de fond că în data de 03 aprilie 2009, inculpatul C.S. s-a prezentat

la P.B. - Sucursala O. și a încercat să inducă în eroare funcționari bancari

prin utilizarea unei cărți de identitate falsificată, pe numele P.M., încercând

să retragă suma de aproximativ 10.000 euro.

În vederea ridicării

banilor, inculpatul C.S. a completat și semnat în fals în fața funcționarelor

bancare din cadrul P.B., martorele Ș.M. și D.A. o declarație privind

identitatea beneficiarului real și sursa fondurilor, pe numele părții vătămate

P.M., datată 03 aprilie 2009.

Intenționând să

verifice identitatea persoanei care s-a prezentat în fața sa, martora Ș.M. a

luat legătura cu sucursala la care a fost deschis contul părții vătămate,

solicitând reprezentanților acesteia să îi trimită, pe fax, fotocopia cărții de

identitate a titularului de cont și specimenul de semnătură.

Primind informațiile

solicitate, martora a observat că persoana care s-a prezentat în fața sa nu

este P.M., așa cum s-a recomandat și cum rezulta din cartea de identitate

prezentată, după cum nici semnătura executată de această persoană nu era a

titularului de cont.

În aceste

împrejurări, cu scopul de a mai câștiga timp, martora Ș.M. a solicitat

inculpatului C.S. să revină peste câteva minute, însă acesta nu a mai revenit

ulterior.

Prin raportul de

constatare tehnico-științifică din 04 septembrie 2009, întocmit de specialiștii

din cadrul Institutului de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalisticei

s-a constatat că inculpatul C.S. a executat scrisul de completare și a semnat la

rubrica client, documentul sus-menționat.

În faza urmăririi

penale inculpatul C.S. a recunoscut că a încercat să inducă în eroare

funcționarii bancari din cadrul P.B., în data de 03 aprilie 2009 și, folosind o

carte de identitate plăsmuită pe numele P.M., având aplicată poza sa, a

încercat să ridice numerar din contul acestuia.

Inculpatul C.S. și-a

menținut poziția procesuală cu privire la dobândirea documentului de identitate

fals, precizând că i-a fost procurat de o persoană neidentificată, pe nume

"A.", iar ulterior a aruncat corpul delict.

În faza cercetării

judecătorești inculpatul C.S. a adoptat o atitudine relativ sinceră în sensul

că acesta a recunoscut modul în care s-a prezentat și a acționat la P.B. -

Sucursala A., ridicând în total aproximativ 74.000 euro, din care partea ce i-a

revenit a fost de 19.000 euro, iar diferența i-a dat-o numitului A., cel care a

stat în spatele acelei înșelăciuni dar al cărui nume nu l-a putut indica și

nici alte elemente de identificare ale acestuia.

Instanța de fond a

reținut că, în drept, faptele inculpatului C.S. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 12 martie 2009 și 17 martie

2009, a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul P.B.R. S.A. - Sucursala

A., prin utilizarea unei cărți de identitate contrafăcute, ce avea înlocuită

fotografia titularului cu aceea a inculpatului, retrăgând astfel sumele de

21.215 euro și respectiv 54.684 euro din contul părții vătămate Ș.F.; fals

privind identitatea, faptă prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 12 martie 2009 și 17 martie

2009, s-a prezentat în fața funcționarilor bancari din cadrul P.B.R. SA -

Sucursala A., sub o identitate falsă, în vederea producerii unei consecințe

juridice pentru sine ori pentru altul; complicitate la fals material în

înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 288

C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că l-a ajutat pe

inculpatul S.M. să întocmească, în fals, cartea de identitate pe numele părții

vătămate Ș.F., ajutor reprezentat de remiterea celor două fotografii personale

care au fost ulterior aplicate pe actul de identitate fals; fals în înscrisuri

sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 12 martie 2009 și 17 martie

2009, a completat și a semnat în fals, în numele părții vătămate Ș.F.,

documentele aferente retragerilor de numerar solicitate.

Faptele menționate au

fost reținute în sarcina inculpatului cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit.

b) C. pen., având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului, potrivit

căreia acesta a suferit numeroase condamnări, de regulă pentru infracțiuni

contra patrimoniului, ultima dintre acestea fiind considerată executată la data

de 20 iulie 2007.

În ceea ce-i privește

pe inculpații Ș.G. și S.M. instanța de fond a reținut că la data de 21 mai

2009, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că o persoană

necunoscută s-a prezentat la B.C.R. - Agenția C. și folosind o carte de

identitate plăsmuită, cu numele A.R., a solicitat retragerea sumei de 30.000

RON, din contul titularului A.R. și că potrivit procesului-verbal de depistare

din 21 mai 2009, persoana în cauză a fost identificată ca fiind inculpatul

Ș.G., acesta fiind însoțit de inculpatul S.M.

Din probele

administrate în cauză s-a stabilit că în zilele de 20 mai 2009 și 21 mai 2009,

inculpatul Ș.G. a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul B.C.R. și,

folosind o carte de identitate plăsmuită pe numele A.R., având aplicată

fotografia inculpatului, i-a determinat pe aceștia să îi remită, din contul

titularului de drept, suma de 15.000 RON și respectiv 30.000 RON.

În vederea ridicării

de numerar, în cuantum total de 45.000 RON, inculpatul Ș.G. a completat în

fals, în fața martorului V.M.I. - funcționar bancar, două formulare privind efectuarea

operațiunilor bancare din 20 mai 2009 și 21 mai 2009 și totodată a semnat

convenția de depozit la termen, din 20 mai 2009.

În data de 21 mai

2009, în jurul orelor 14.00, inculpatul Ș.G. a fost depistat de organele de

poliție, conform procesului-verbal anexat cauzei, în timp ce încercă să retragă

de la B.C.R. - Sucursala C. suma de 2000 euro, folosindu-se de aceeași carte de

identitate falsă.

În fața ofițerilor de

poliție, inculpatul Ș.G. s-a prezentat sub identitatea falsă de R.A., folosind

spre legitimare cartea de identitate falsificată în întregime.

Potrivit raportului

de constatare tehnico-științifică din 08 iulie 2009, întocmit de specialiști

din cadrul Direcției Generale de Poliție al Municipiului București - Serviciul

Criminalistic, cartea de identitate pe numele R.A., este contrafăcută cu

ajutorul unei imprimante cu laser, iar înscrisul de pe formularele privind

efectuarea operațiunilor bancare, completate pe numele R.A., în datate 20 mai

2009 și 21 mai 2009, a fost executat de inculpatul Ș.G.

În declarațiile date,

în faza urmăririi penale inculpatul Ș.G. a recunoscut ca a indus în eroare

funcționarii B.C.R. - Sucursala C., folosind o carte de identitate falsă, pe

numele R.A., pe care era aplicată fotografia sa și a ridicat astfel, în două

rânduri, în zilele de 20 mai 2009 și 21 mai 2009, suma totală de 45.000, din

contul părții vătămate R.A.

Inculpatul Ș.G. a mai

precizat că documentul de identitate fals i-a fost procurat de inculpatul S.M.,

căruia, anterior, i-a înmânat 2 fotografii personale, în vederea realizării

documentului fals și care de altfel i-a și propus săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, comunicându-i toate informațiile necesare în acest sens și

însoțindu-l în cele 2 zile până la intrarea în bancă. S-a mai reținut că sumele

ridicate de la B.C.R. au fost împărțite de inculpatul Ș.G. astfel: 5000 RON au

rămas în posesia sa, 7000 RON i-a înmânat inculpatului S.M., iar suma de 33.000

a înmânat-o altor două persoane, rămase necunoscute, care l-au însoțit la

bancă, împreună cu inculpatul S.M., aflând despre acestea că s-au ocupat de

întocmirea cărții de identitate falsă.

Inculpatul S.M., în

faza de urmărire penală, a negat participarea sa la faptele săvârșite de

inculpatul Ș.G.

Cu toate acestea,

conform procesului-verbal de depistare, din 21 mai 2009, inculpatul S.M. a fost

depistat în apropierea B.C.R. - Sucursala C., având asupra sa suma de 7200 RON,

despre care inculpatul Ș.G. a susținut că i-a fost remisă de el.

De asemenea, cu

ocazia depistării, asupra inculpatului S.M. a fost găsită, în original, o carte

de identitate pe numele A.C.V.

Prin raportul de

constatare tehnico-științifică din 08 iulie 2009, s-a constatat că documentul

de identitate este contrafăcut cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală.

În continuare, în

habitaclul autoturismului deținut de inculpatul S.M., a fost găsită și o copie

a cărții de identitate plăsmuite pe numele Ș.F., aceeași cu cea folosită de

inculpatul C.S., la inducerea în eroare a funcționarilor bancari din cadrul

P.B., când a fost retrasă suma totală de 75.899 euro.

În declarațiile sale,

inculpatul Ș.G. a confirmat existența unei înțelegeri între inculpații S.M. și

C.S., în vederea fraudării, folosind același mod de operare, a unui cont cu

suma de aproximativ 70.000 euro.

În faza cercetării

judecătorești audiat fiind inculpatul Ș.G. a arătat că S.M. i-a propus să

scoată banii de la bănci folosind un buletin fals, inițial propunându-i-se o

tranzacție de 70.000 euro, din care urma să primească suma de 10.000 euro

comision, comision ulterior negociat.

Acceptând această

afacere inculpatul Ș. a declarat că împreună cu S. s-au deplasat în Parcul 23

A. unde au întâlnit două persoane pe care el nu le cunoaște ocazie cu care i

s-a înmânat un buletin pe numele părții vătămate A.R., unde a aplicat semnătura

iar în data de 20 mai 2009, împreună cu acest coinculpat s-au deplasat la

B.C.R. C., el a intrat singur în bancă a prezentat buletinul fals spre

identificare, a completat formularele necesare și a scos suma de 15.000.000

lei. A doua zi au procedat în aceeași modalitate, ridicând din bancă suma de

30.000 RON, sume pe care le-au remis celor două persoane cu care se întâlniseră

în Parcul 23 A., primindu-și comisionul. Inculpatul a recunoscut că în aceeași

zi a încercat să mai scoată din contul aceleiași părți vătămate o sumă în euro

numai că cei care i-au dat cartea de identitate i-au indicat greșit contul așa

încât a ridicat suspiciuni și a fost prins.

Audiat în fața

instanței de judecată inculpatul S.M. a adoptat aceeași atitudine de

nerecunoaștere a faptei, susținând că pe C. l-a cunoscut doar cu ocazia

arestării iar pe ceilalți doi coinculpați îi știe din cartier.

Inculpatul S. a

recunoscut că l-a transportat pe Ș. cu autoturismul la bancă însă a precizat că

nu știe în ce scop, că el a rămas în mașină, moment în care au intervenit

organele de poliție.

Cu privire la geaca

găsită în mașina sa inculpatul a declarat că o adusese inculpatul Ș., pentru că

afara burnița așa că nu își explică prezența cărților de identitate aflate în

buzunar, referitor la cele două copii și a unei cărți de identitate găsite la

el a susținut că în momentul în care inculpatul Ș. s-a dat jos din mașină i

le-a înmânat fără nici o explicație, iar referitor la suma de 7.200 RON găsită

asupra sa a susținut că nu erau bani primiți de la inculpatul Ș. ci de la un

cumnat de-al său din Spania.

Instanța de fond a

reținut că faptele inculpatului S.M. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de:

- instigare la

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 25 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul C.S. să inducă în eroare

funcționarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala A., prin utilizarea unei cărți

de identitate contrafăcută ce avea înlocuită fotografia titularului, mijloc

fraudulos procurat tot de inculpatul S.M. și să retragă, în zilele de 12 martie

2009 și 17 martie 2009, sumele de 21.215 euro și respectiv 54.684 euro, din

contul părții vătămate Ș.F.

Ulterior, la data de

03 aprilie 2009, a determinat din nou, cu intenție, pe același inculpat C.S. să

inducă în eroare funcționarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala O. și să

încerce să retragă din contul în data de numerar din contul titularului de

drept P.M.

Deși fapta conține

atât acte materiale de instigare (două activități de determinare a comiterii

înșelăciunii) cât și de complicitate (punerea la dispoziție a mijlocului

fraudulos), în sarcina inculpatului s-a reținut o singură infracțiune,

continuată, iar ca încadrare juridică a fost reținută instigarea având în

vedere împrejurarea că aceasta este considerată formă principală de

participație în raport de complicitate.

- instigare la

înșelăciune, faptă prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 20 mai 2009 și 21 mai

2009, l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul Ș.G. să inducă în eroare

funcționarii bancari din cadrul B.C.R. - Sucursala C. prin utilizarea unei

cărți de identitate contrafăcută ce avea înlocuită fotografia titularului și să

retragă, în cele două zile, sumele de 15.000 RON și respectiv 30.000 RON.

La data de 21 mai

2009, inculpatul S.M. l-a determinat, din nou, cu intenție, pe inculpatul Ș.G.

să inducă în eroare funcționarii bancari din cadrul B.C.R. - Sucursala C.,

folosindu-se de aceeași carte de identitate falsă, cu scopul retragerii sumei

de 2000 euro, ocazie cu care a fost depistat de organele de poliție.

- instigare la

tentativă de înșelăciune, faptă prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 215

alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că

l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul M.S. să inducă în eroare

funcționarii bancari din cadrul B.T. SA Sucursala O. și să retragă în data de

07 mai 2009 suma de 20.000 RON, din contul părții vătămate S.C., prin

utilizarea unei cărți de identitate contrafăcută ce avea înlocuită fotografia

titularului, faptă care a rămas în forma tentativei ca urmare a intervenției

reprezentanților băncii.

- fals privind

identitatea, faptă prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a încredințat inculpatului C.S. 2

cărți de identitate contrafăcute pe numele Ș.F. și P.M.; a încredințat

inculpatului Ș.G. o carte de identitate contrafăcută pe numele părții vătămate

R.A. și inculpatului M.S. o carte de identitate contrafăcută pe numele S.C.,

toate acestea spre a fi folosite fără drept.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații C.S. și S.M.

Inculpatul C.S. a

criticat sentința pentru netemeinicie, arătând - prin apărătorul ales - că

pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. este greșit individualizată în raport cu

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., solicitând a se da eficiență

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen.,

deja reținute de instanța de fond, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei

sub minimul special prevăzut de lege, ținând seama că, în pofida cauzelor de

apărare, a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a

faptelor comise și de asumare a consecințelor acestora, arătând în mod sincer

contribuția celorlalți coinculpați la comiterea faptelor, justificat și de

vârsta sa înaintată și afecțiunile medicale însemnate de care suferă, așa cum

rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar.

A apreciat că

pedeapsa aplicată pentru infracțiunile de fals este just individualizată iar pe

latura civilă, a arătat că este de acord să achite prejudiciul cauzat părților

civile.

Apelantul inculpatul

S.M. - prin apărător ales - a criticat, la rândul său, sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru fapta

reținută la pct. 1 din actul de sesizare arătând că nu sunt probe de vinovăție,

iar pentru infracțiunea de fals nu există probe din care să rezulte că ar fi

avut vreo contribuție la procurarea cărții de identitate falsificată, motiv

pentru care a solicitat achitarea în conformitate cu art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

În raport de

celelalte fapte reținute în sarcina sa (instigare la înșelăciune) a arătat că a

dat dovadă de bună-credință, având o conduită procesuală sinceră și a solicitat

reindividualizarea pedepsei aplicate cu consecința reducerii cuantumului

acesteia prin acorda unei eficiențe sporite a circumstanțelor atenuante

reținute în sarcina sa de către instanța de fond și respectiv schimbarea

modalității de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere, în

conformitate cu art. 86

1

C. pen. arătând că datele sale personale

favorabile - astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială și înscrisuri

în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei - pot duce la aprecierea că scopul

pedepsei poate fi atins fără executare.

Prin Decizia penală nr. 237 din 8 noiembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr.

40907/3/2009 (1884/2010), în temeiul dispozițiilor art. 379 alin. (2) pct. 1

lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații C.S. și S.M.

împotriva Sentinței penale nr. 534/F din data de 29 iunie 2010 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală.

S-a desființat, în

parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond.

S-a reduce cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim C. pen., art.

76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată cu consecințe deosebit

de grave, cuantumul pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim C.

pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 C. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare

la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea

și cuantumul pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim, 76

lit. e) C. pen. și art. 80 C. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni

închisoare pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, precum și

cuantumul pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1)

lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim C. pen., art. 76 lit. e) C.

pen. și art. 80 C. pen. de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul

dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca

inculpatul C.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. s-a menținut

arestarea preventivă și potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din

pedeapsă timpul reținerii din data de 29 iulie 2009 și arestării preventive de

la 30 iulie 2009 la zi.

S-a redus cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și alin. ultim, art. 76 lit. a) C.

pen. și art. 80 C. pen. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru

instigare la înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave.

Totodată, s-a redus

cuantumul pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 lit. a) și alin. ultim, 76 lit. e) și art. 80 C. pen. de la 1 an și 6

luni închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals

privind identitatea și în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35

alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa cea mai

grea, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. s-a menținut

arestarea preventivă și potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și s-a dedus

din pedeapsă timpul reținerii din data de 21 mai 2009 și arestării preventive

de la 22 mai 2009 la zi.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut, în esență, că situația de fapt reținută de instanța de

fond cu privire la faptele inculpaților S.M. și C.S. se circumscrie încadrării

juridice dată faptelor comise de inculpați, că motivarea instanței de fond este

amplă, cuprinzătoare cu referire la probatoriul judicios analizat și coroborat

în cauză cu privire la operațiunea de individualizare a pedepselor aplicate

acestor inculpați s-a reținut că în raport de împrejurările concrete în care au

fost săvârșite faptele, de atitudinea inculpaților manifestată pe parcursul

procesului penal, de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și de

prejudiciul cauzat persoanelor vătămate instanța a apreciat că pedepsele

aplicate sunt aspre și că trebuie dată eficiență mai largă dispozițiilor art.

74 - 76 C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.S. și S.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:

Recurentul inculpat

C.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., învederând că pedeapsa aplicată în ceea ce privește cuantumul

acesteia este prea aspră, că în cauză se pot reține circumstanțe atenuante

având în vedere atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal,

precum și cooperarea cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.

Recurentul-inculpat

S.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen. învederând că pentru fapta detaliată la pct. 1 din

Rechizitoriu, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., se impune o

soluție de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., precizând că din analiza materialului probator administrat în

cauză nu rezultă că el este cel care a remis coinculpatului C.S. cărțile de

identitate falsificate pentru ca acesta să meargă să interpeleze funcționarii

de bancă în vederea retragerii sumelor de bani în dauna părții vătămate Ș.F.

S-a mai arătat că nici unul din martorii audiați în cauză nu a făcut referire

la persoana inculpatului S.M., nefiind conturate indicii care să ateste

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, și nici probe certe de vinovăție

a acestuia. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în

cauză și în rejudecare achitarea sa pentru infracțiunile prevăzute de art. 215

alin. (1), (2) C. pen., în baza dispozițiilor art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen. solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante

recunoscute deja în beneficiul său prin hotărârea recurată având în vedere că

nu are antecedente penale, iar ca modalitate de executare să se dispună

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei astfel reindividualizată

conform art. 86

1

C. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de recurenții-inculpați dar

și a dispozițiilor art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen. constată

că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. invocat de inculpatul S.M., se constată că acesta este neîntemeiat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Pentru a fi incident,

acest caz de casare implică îndeplinirea cumulativă a două cerințe și anume: să

se fi comis o eroare în stabilirea faptelor; această eroare să fie gravă.

Examinarea practicii

judiciare cu privire la acest caz de casare a relevat faptul că nu se face o

corectă aplicare a acestui caz, deoarece în multe cauze s-a confundat eroarea

gravă de fapt cu o apreciere greșită a faptelor.

Eroarea trebuie să

decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de

instanța de fond și nu dintr-o omisiune în administrarea unor probe concludente

și utile. Eroarea trebuie să fie constată din compararea faptelor reținute cu

probele existente la dosar sau din compararea unor probe care nu au fost încă

administrate. În practică, s-a trecut însă peste această cerință

considerându-se că eroarea gravă provine și din îndoiala pe care probele

administrate o produc, rațiune pentru care este necesară administrarea de probe

noi. Eroarea gravă de fapt nu poate proveni din îndoiala pe care o provoacă

probele administrate ci ea trebuie să fie evidentă, să ducă la concluzia că

situația de fapt este alta decât cea reținută de instanța de judecată.

O a doua cauză în

stabilirea greșită a situației de fapt o constituie o apreciere greșită a

probelor, fie prin ignorarea unor probe administrate fie prin încrederea

nejustificată dată unor probe. Eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o

apreciere necompletă sau greșită a probelor.

Așadar, ne aflăm

într-o eroare gravă de fapt ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor

în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au

fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie

prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra

soluției adoptate. Eroarea se poate referi nu numai la faptele care formează

învinuirea ci și la împrejurările care influențează soluția cauzei.

În aplicarea acestui

caz de casare trebuie să se rețină, nu numai existența unei erori de fapt, în

înțelesul arătat, ci și caracterul grav al acesteia prin influența pe care a

avut-o în soluționarea cauzei.

Partea care invocă o

eroare gravă de fapt trebuie să indice probele din dosar care au fost

denaturate, prin precizarea mijloacelor de probă din care provin (nominalizarea

martorilor, indicarea actelor al căror conținut a fost denaturat).

Raportând aspectele

menționate la criticile formulate de recurentul-inculpat S.M. și la soluția

adoptată în cauză, se constată că situația de fapt reținută cu privire la fapta

inculpatului S.M. este corectă fiind susținută de materialul probator judicios

administrat, analizat și coroborat în cauză.

Este dovedit faptul

că inculpatul S.M. l-a determinat cu intenție pe coinculpatul C.S. să inducă în

eroare pe funcționarii bancari din cadrul P.B. - Sucursala A., prin utilizarea

unei cărți de identitate contrafăcută prin înlocuirea fotografiei adevăratului

titular, fapt ce a avut drept rezultat retragerea, în zilele de 12 martie 2009

și 17 martie 2009 a unor importante sume în euro, din contul părții vătămate

Ș.F. Tot astfel, la data de 03 aprilie 2009, prin aceleași mijloace

frauduloase, la aceeași bancă dar la Sucursala O., inculpatul recurent l-a

determinat, cu intenție pe același coinculpat să sustragă din contul

titularului de drept, P.M., retragere care nu a operat însă, datorită

verificărilor efectuate de funcționari bancari. Această faptă ce întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune calificată cu

consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. Situația de fapt reținută, în mod necontroversat este

corespunzătoare faptelor și împrejurărilor ce rezultă din coroborarea, potrivit

art. 63 alin. (2) C. proc. pen., declarațiilor părții vătămate Ș.F. cu

declarațiile funcționarilor bancari în cauză, cu procesele-verbale de

prezentare pentru recunoaștere, cu concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică din 04 septembrie 2009, cu imaginile video surprinse pe

camerele de supraveghere și listingul vizualizărilor conturilor aparținând

titularilor reali, Ș. și P., procesul-verbal de depistare din data de 21 mai

2009.

Declarațiile pe care

le-a dat sunt vădit nesincere și nu se coroborează cu nici un mijloc de probă

administrat.

Astfel, inculpatul

S.M. a declarat că pe C. l-a cunoscut doar cu ocazia arestării acestuia însă

acesta din urmă, deși a precizat că nu-l cunoștea a fost în măsură să dea

explicații pentru cărțile de identitate găsite în mașina lui S.M.

Mai mult, la momentul

intervenirii organelor de poliție, în afara cărților de identitate găsite în

geaca (despre care s-a încercat a se arăta inițial că este a lui Ș., apoi

realizând inculpații, că, dată fiind diferența de greutate dintre C. și Ș. acea

geacă nu ar fi putut fi a lui Ș. au dat o nouă explicație în sensul că aceasta

i-ar fi aparținut lui C. și a împrumutat-o lui Ș. să o pună pe umeri că afara

burnița), s-au mai găsit și o altă carte de identitate precum și două copii

chiar la inculpatul S., fiind vădit nesinceră susținerea acestuia potrivit

căreia i-ar fi fost remise de coinculpatul Ș.

Nu în ultimul rând

banii găsiți la inculpatul S., în același cuantum cu cel precizat de inculpatul

Ș., creează convingerea că aceștia proveneau din activitatea infracțională și

nu de la o rudă plecată în afara granițelor, așa cum susține inculpatul.

În declarația dată

inculpatul M.S. se susține că inculpatul S. i-a propus o modalitate de a face

bani cerându-i două fotografii după care i-a înmânat cartea de identitate pe

numele S.C., și, ulterior, l-a transportat cu mașina la B.T. Sucursala O.

pentru a scoate o sumă de bani, înțelegându-se ca el să primească 10% din suma

retrasă (inculpatul S. primind restul).

Față de acest

inculpat, respectiv M.S. inculpatul S.M., în declarația pe care a dat-o în fața

judecătorului a arătat că nu este în relații bune.

Apărarea potrivit căreia

acest inculpat nu a fost identificat de nici un martor în declarațiile acestora

nu a fost primită în condițiile în care acesta a participat la fapte doar în

calitate de instigator el, neprezentându-se la bănci în vederea retragerii de

numerar pentru a fi eventual recunoscut de martori ci ocupându-se cu

încredințarea cărților de identificare contrafăcute inculpaților și

determinându-i pe aceștia să comită înșelăciuni, punându-le la dispoziție și

mijloacele frauduloase, transportându-i la instituțiile bancare.

Chiar dacă

coinculpatul C.S. nu a declarat modul în care a procurat cărțile de identitate

falsificate care au servit la fraudarea conturilor respective, contribuția

inculpatului S.M. rezultă din declarațiile complete ale coinculpatului Ș.G.,

care se coroborează cu mențiunile procesului-verbal de depistare a inculpatului

S.M. în apropierea B.C.R. - Sucursala C., din care rezultă că acesta avea

asupra lui suma de 7200 RON, sumă remisă de inculpatul Ș.G. ca urmare a

retragerilor frauduloase efectuate din contul titularului R.A., potrivit

înțelegerii. Același inculpat declara, de altfel, că inculpatul S.M. i-a

procurat documentul de identitate fals, după ce i-a solicitat să-i remită două

fotografii personale.

Cu aceeași ocazie, a

depistării inculpatului S., organele de poliție au descoperit în habitaclul

autoturismului său, o copie a cărții de identitate plăsmuite pe numele Ș.F.,

aceeași cu cea folosită de inculpatul C.S. cu prilejul retragerilor frauduloase

din contul titularului Ș.F.

Chiar inculpatul Ș.G.

a confirmat, înțelegerea intervenită între inculpații C. și S. în vederea

fraudării prin folosirea unor cărți de identitate plăsmuite, a unor conturi

bancare.

Mai mult, asupra

inculpatului S.M. s-a mai găsit și o altă carte de identitate plăsmuită pe numele

A.C.V., carte de identitate ce a fost folosită de o persoană rămasă

neidentificată la P.B. - Sucursala M., într-o încercare de retragere

frauduloasă a banilor din contul titularului real.

La rândul său,

inculpatul M.S., a arătat,în declarațiile sale, că documentul de identitate

fals cu care a încercat să inducă în eroare funcționarii B.T. SA i-a fost

procurat de inculpatul S.M. căruia i-a remis pentru aceasta, două poze

personale, declarând, totodată, că inculpatul S. i-a propus săvârșirea faptei, i-a

comunicat toate informațiile necesare și l-a însoțit până la intrarea în bancă.

Prin urmare, se

constată că în cauză, instanța a făcut o corectă și completă stabilire a

situației de fapt care reflectă faptele și împrejurările ce rezultă din probele

administrate, iar vinovăția inculpatului apelant S.M. este corect stabilită în

legătură cu infracțiunile reținute în sarcina sa, prin actul de sesizare. Așa

fiind, urmează a respinge, ca nefondată, critica inculpatului privind lipsa

probelor de vinovăție în ce privește activitatea infracțională reținută la pct.

1 din rechizitoriu.

Pentru toate aceste

considerente s-a apreciat că și în ceea ce-l privește pe inculpatul S.M.

vinovăția acestuia este pe deplin demonstrată și îi antrenează răspunderea

penală, așa încât soluția de achitare formulată de apărătorul său nu este

fondată.

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., vizând greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate în raport

cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., invocat de ambii recurenți

inculpați se constată că această critică este neîntemeiată.

La stabilirea și

aplicarea pedepsei trebuie analizate și evaluate, criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., prin raportare la cerințele și datele particulare ale cauzei,

precum și la persoana inculpatului în așa fel încât să conducă la un tratament

penal adecvat corespunzător gradului de pericol social al faptei și persoanei

inculpatului precum și necesităților de apărare a valorilor sociale. Instanța de

prim control judiciar a notat în mod corect că fermitatea presupune în materia

individualizării pedepsei, aplicarea cu consecvență și intransigență a

prevederilor legale instituite prin art. 72 C. pen., în spiritul și în scopul

pentru care au fost instituite, în special în vederea asigurării prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni, precum și reinserției sociale a inculpatului,

exigențe statuate de art. 52 C. pen.

O pedeapsă fermă nu

se confundă cu o pedeapsă aspră ci trebuie să exprime, în mod concret, tratamentul

penal cel mai adecvat necesităților de reeducare a inculpatului găsit vinovat

și de apărare socială.

În raport cu aceste

considerente, instanța de apel a dat eficiență criteriilor prevăzute de art. 72

C. pen. reținând aspecte referitoare la fapta și persoana inculpaților.

Astfel, s-a reținut

că inculpatul C.S., a retras - prin mijloace frauduloase procurate de către

inculpatul S. (cărți de identitate plăsmuite) sume de bani din conturile

titularilor reali, cu scopul obținerii, pentru sine și pentru alții, a unui

folos material injust, în speță, importante sume de bani și cu consecința

producerii unui însemnat prejudiciu care a atins pragul consecințelor deosebit

de grave (75.899 euro), banii dobândiți în mod injust fiind împărțiți cu

persoane, rămase neidentificate, care i-au pus la dispoziție mijlocul fraudulos

de obținere a lor precum și celelalte informații necesare comiterii, cu succes,

a faptei, inculpatul beneficiind de o aproape o pătrime din bani - (declarația

din cursul cercetării judecătorești).

S-a avut în vedere că

activitatea infracțională a inculpatului a cuprins trei acte materiale (două

acte în care executarea a avut efect prin producerea rezultatului - paguba și

un act, în care executarea rezoluției infracționale a fost întreruptă, quia non

voluit).

Pericolul social al

faptei a fost raportat, în concret, la activitatea infracțională a inculpatului

C.S., care așa cum rezultă din ansamblul probelor, nu ar fi fost posibilă fără

contribuția și a altor persoane.

S-a avut în vedere că

inculpatul C.S. are, în antecedente, mai multe condamnări definitive pentru

infracțiuni contra patrimoniului (furturi calificate - cea mai gravă dintre ele

fiind de 6 ani închisoare, în anul 1998, ultimele fiind condamnări de câte 1 an

închisoare pentru infracțiuni la regimul circulației, în 2006), însă s-a

apreciat corect că, în raport cu pericol social concret al infracțiunilor

comise de inculpat și cu periculozitatea socială a acestuia (raportată la

existența condamnărilor anterioare), atitudinea sinceră avută în cursul

procesului penal precum și datele personale ale inculpatului, existența,

antecedentelor medicale, problemele de ordin familial deosebite (astfel cum au

fost avute în vedere și de judecătorul fondului), pot constitui circumstanțe

judiciare, potrivit art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen., care, în contextul

celorlalte cauze de agravare, facultative, pot căpăta valențe atenuante,

potrivit art. 76 C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege, dând eficiență corespunzătoare acestora stabilind un cuantum

apreciat ca fiind în măsură să asigure exemplaritatea și finalitatea pedepsei,

respectiv prevenția specială și generală astfel cum impun exigențele art. 52 C.

pen. în scopul resocializării viitoare, pozitive, a inculpatului.

În același mod,

pentru inculpatul S.M., instanța a avut în vedere ansamblul stărilor de

agravare (forma legală a unității de infracțiunii, prevăzută de art. 41 alin.

(2) C. pen. și concursul de infracțiuni, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.)

raportat la circumstanțele atenuante ce se impun a fi reținute în cauză,

justificat de atitudinea anterioară bună a inculpatului, (tânăr, persoană

integrată social, căsătorit, loc de muncă) așa cum rezultă din înscrisurile

depuse la dosar, dând o eficiență sporită acestora prin stabilirea unei pedepse

într-un cuantum mai redus decât cea aplicată de prima instanță pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave reținută în sarcina sa, în condițiile reținerii și a art. 74 alin. ultim

C. pen., pedeapsă care - prin mărimea privațiunii să fie în măsură să răspundă

exigențelor art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului S.M. instanța de apel

a apreciat corect că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea

pedepsei cu privare de libertate.

În acest sens, s-a

avut în vedere, activitatea infracțională a inculpatului S.M. care a constat în

acte de determinare a celorlalți coinculpați în cauză să comită o infracțiune

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prin mijloace frauduloase la

procurarea cărora inculpatul a contribuit, atitudinea nesinceră avută, asupra

căreia a revenit în fața instanței de apel însă parțial și încercând să

diminueze participația sa precum și împrejurarea că, deși a fost de acord să

acopere prejudiciul creat, acesta nu a fost acoperit. Toate aceste elemente au

fost evaluate în operația de individualizare a tratamentului penal, demonstrând

că resocializarea sa viitoare, pozitivă, nu este posibilă decât prin aplicarea

unei pedepse ferme, privative de libertate.

Pentru toate aceste

considerente, văzând că nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică

care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile

inculpaților declarate împotriva Deciziei penale nr. 237 din 8 noiembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Văzând și

dispozițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. urmează a deduce din

pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de

la data încarcerării la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea

inculpaților recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.S. și S.M. împotriva Deciziei

penale nr. 237 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.S., durata reținerii și arestării preventive de la 29 iulie 2009

la 21 aprilie 2011.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului S.M., durata reținerii și arestării preventive de la 21

mai 2009 la 21 aprilie 2011.

Obligă recurentul inculpat

C.S. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

inculpat S.M. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 aprilie 2011.