ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2083/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul București – secția a IX–a contencios administrativ și fiscal sub nr.

10237/3/CA/2010, reclamantele L.A.M. și L.A.L., ambele prin reprezentant legal D.G.,

în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității

de Muncă au solicitat obligarea pârâtului la eliberarea actelor solicitate la

data 19 ianuarie 2010, precum și la obligarea la plata de despăgubiri materiale

și morale în sumă totală de 3000 lei, câte 1500 lei pentru fiecare reclamantă,

precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2071 din 23

iunie 2010 a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în

raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată.

Cauza a fost înregistrată la Curtea

de Apel București la data de 22 iulie 2010, dispunându-se prin rezoluția instanța

plata taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3

lei.

La data de 17 august 2010,

reclamantele au depus taxele de timbru solicitate prin citația emisă și au

formulat cerere prin care au solicitat restituirea taxelor plătite, cu

motivarea că legislația actuală le scutește de plata taxei de timbru având în

vedere că obiectul acțiunii îl formează dreptul petiționarului la informații, fie

cu caracter public, fie cu caracter personal.

La data de 03 decembrie 2010, prin

încheiere, instanța s-a pronunțat asupra cererii restituirii taxelor de timbru,

în sensul că în raport de prev. art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este necesară

achitarea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, așa cum au fost puse

în vedere reclamantelor.

Prin încheierea de la 17 decembrie 2010

s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta L.A.L. și

s-a dispus emiterea unei adrese către Baroul București în vederea desemnării unui

apărător din oficiu.

De asemenea, reclamanta L.A.L. a

fost scutită de obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei

și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.

Prin sentința nr. 2797

din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantele L.A.M. și L.A.L., ambele prin reprezentant

legal D.G., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Expertiză Medicală și Recuperare

a Capacității de Muncă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că

prin cererea adresată pârâtului reclamantele

au solicitat ca acesta să le elibereze fotocopii după fișele de evaluare și după

toată documentația medicală efectuată cu ocazia soluționării cererii I.M.L., constatările

comisiilor de evaluare privind capacitatea de muncă, precum și eliberarea tuturor

radiografiilor existente la dosarul L.A.L.

În răspunsul din 17 februarie 2010,

pârâtul a comunicat reclamantelor faptul că expertiza medicală a capacității de

muncă a fost solicitată de I.M.L. București prin adresele din 11 ianuarie 20101

și respectiv 11 ianuarie 2010. Rezultatele investigațiilor consultațiilor de specialitate

și ale analizelor de laborator au fost consemnate în biletele de externare, iar

rapoartele de expertiză medicală au fost înaintate I.M.L. București.

Reclamantele s-au adresat instanței

arătând că pârâtul, în mod nejustificat, nu le-a eliberat copii de pe fișele medicale

(foile de observație, constatările comisiilor de evaluare, precum și după

rapoartele medicale de expertizare a capacității de muncă solicitate de către I.M.L.),

încălcându-li-se astfel drepturile pacientului de a avea acces la datele medicale

cu caracter personal.

Prin Hotărârea nr. 1229 din 13

octombrie 2005 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a

Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă

și Serviciilor Teritoriale de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă.

Din cuprinsul acestui regulament

reiese că specificul activității de stabilire a capacității de muncă implică

realizarea unor sarcini complexe, care exced sfera stabilirii diagnosticului

clinic și au ca finalitate evaluarea capacității de muncă a persoanelor

expertizate, în strictă conformitate cu situația reală constatată în cursul internării.

Astfel, instanța a reținut că foile de

observație (fișele de evaluare) conțin mențiuni suplimentare, care nu au

caracter medical și nu pot fi comunicate pacienților, ci numai la cerere, instituțiilor

abilitate de lege să verifice corectitudinea stabiliri diagnosticului

capacității de muncă, în baza cărora se face încadrarea în gradul I, II și III

de invaliditate, în conformitate cu criteriile și normele de diagnostic clinic,

diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă aprobate prin H.G. nr.

400/2001.

Față de cererea reclamantelor și a actelor

pe care acestea le solicită a le fi eliberate în copie, respectiv fișele medicale

(foile de observație, precum și constatările comisiilor de evaluare), Curtea a

apreciat că refuzul pârâtului este întemeiat, deoarece în temeiul art. 12 din

Legea nr. 46/2003, pacientul are dreptul să solicite și să primească la externare

un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor

acordate pe perioada spitalizării.

În speța de față s-a reținut că nu este

vorba de un diagnostic clinic, ci așa cum s-a precizat, activitatea pârâtei

este aceea de stabilire a capacității de muncă.

Instanța a reținut că reclamantele

au primit la externare bilete de externare, în care au fost precizate rezultatele

investigațiilor, consultațiilor de specialitate și ale analizelor de laborator.

Le-au fost restituite, de asemenea,

radiografiile pentru L.A.L., iar în ceea ce privește expertizele medicale ale

capacității de muncă, acestea au fost solicitate de I.M.L. București, care au

fost deja comunicate către această instituție, neavând relevanță faptul că au fost

plătite de reclamante.

În ceea ce privește capătul de

cerere privind despăgubirile solicitate în sumă de 3000 lei cu titlu de daune

morale, având în vedere soluția dată pe fond, pe cale de consecință, instanța a

respins și capătul de cerere privind plata despăgubirilor.

nu a fost motivat.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte sesizată cu

soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost

motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306

C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303

alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru

depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ., a

constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de

lege.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să

urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile

procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze

pretențiile și apărările.

Întrucât recurenta nu a respectat

dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate și

netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de L.A.L.

și L.A.M. împotriva sentinței nr. 2797 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2012.