CASE OF SOLMAZ v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

16.01.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 5-3;Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF SOLMAZ v. TURKEY (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește în Ankara. La 23 ianuarie 1994, reclamantul a fost arestat și plasat în custodie de poliție de către ofițeri din Sediul Anti-Terrorist al Sediului Securității Istanbulului, pe suspectul de a fi implicat în activitățile unei organizații armate ilegale, și anume TKP/ML (Türkiye Komünist Partisi/Marksist Leninist, Partidul Comunist Turc / Marxist Leninist). La 7 februarie 1994, el a fost adus în fața procurorului public și apoi judecătorul de investigare la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul. În aceeași zi, judecătorul de investigare a remis reclamantul în custodie. La 31 martie 1994, procurorul public a depus o acuzație de acuzare reclamantului și altor patru persoane cu aderarea la o organizație armată ilegală și implicare în activități care au subminat ordinea constituțională a statului. La momentul evenimentelor, un caz similar cu privire la anumite activități ale TKP/ML a fost așteptat în fața a treia cameră a Curții de Securitate de Stat din Istanbul. În urma unui conflict jurisdicțional între două camere ale instanței, la 14 martie 1995, Curtea de Casație a hotărât să se alăture cazului reclamantului la cel care este în așteptare înaintea celui de-al treilea. În consecință, numărul acuzat a fost crescut la șaisprezece persoane. Reclamantul nu a participat la o serie de audieri. 10. În cursul procedurii, instanța a desfășurat opt audieri. La sfârșitul fiecărei ședințe, Curtea de Securitate de Stat a respins cererile reclamantului de eliberare în așteptare a procesului, având în vedere natura infracțiunii, starea probelor și conținutul dosarului. 11. La 12 iunie 2000, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la închisoare pe viață. 12. La 15 mai 2001, Curtea de Casație a anulat decizia din motive procedurale. Cazul a fost trimis Curtei de Securitate de Stat din Istanbul pentru o examinare suplimentară și reclamantul a rămas în detenție. Cazul a fost reluat cu 15 acuzați, inclusiv reclamantul. 13. La 8 februarie 2002, avocatul reclamantului a solicitat să elibereze instanța în așteptarea procesului din cauza sănătății sale sănătății. El a prezentat un raport medical care certifica că dl Solmaz suferă de sindromul Wernicke-Korsakoff (o tulburare cerebrală cauzată de deficitul de tiamină, asociată de obicei cu alcoolismul). Curtea a respins cererea avocatului, menținând că reclamantul poate fi tratat în închisoare. În plus, consideră că, având în vedere natura infracțiunii, starea dovezilor și conținutul dosarului, reclamantul ar trebui să continue să fie reținut în timpul procesului. 14. În urma unei obiecții ale avocatului reclamantului, instanța a reconsiderat decizia sa din 8 februarie 2002. La 18 februarie 2002, în baza unui raport medical și având în vedere durata perioadei pe care reclamantul le-a petrecut deja în detenție, Curtea a ordonat eliberarea sa în cursul procesului și a susținut că este probabil ca decizia finală a instanței să fie în favoarea reclamantului. 15. Tribunalele de Securitate de stat au fost abolite prin amendamentele constituționale introduse la 7 mai 2004. Prin urmare, procesul reclamantului a fost reluat în fața Curții din Istanbul Assize. 16. După 17 audieri, Tribunalul din Istanbul a condamnat reclamantul și l-a condamnat la închisoare pe viață în conformitate cu art. 146 din Codul Penal. 17. Cu toate acestea, la o dată necunoscută, Curtea de Casație a anulat încă o dată hotărârea instanței de primă instanță. 18 art. 63 din Codul Penal (Legea nr. 5237) prevede: „Cerce termen servit din cauza circumstanțelor care au avut loc înainte ca hotărârea să devină finală și care a determinat restricția libertății personale se deduce din sentință. (...)”

The applicant was born in 1966 and lives in Ankara. 5. On 23 January 1994 the applicant was arrested and placed in police custody by officers from the Anti-Terrorist Branch of the Istanbul Security Headquarters, on suspicion of being involved in the activities of an illegal armed organisation, namely the TKP/ML (Türkiye Komünist Partisi/Marksist Leninist, Turkish Communist Party / Marxist Leninist). 6. On 7 February 1994 he was brought before the public prosecutor and then the investigating judge at the Istanbul State Security Court. The same day, the investigating judge remanded the applicant in custody. 7. On 31 March 1994 the public prosecutor filed an indictment charging the applicant and four others with membership of an illegal armed organisation and involvement in activities which undermined the constitutional order of the State. 8. At the time of the events, a similar case concerning certain activities of the TKP/ML was pending before the third chamber of the Istanbul State Security Court. Following a jurisdictional conflict between two chambers of the court, on 14 March 1995 the Court of Cassation decided to join the applicant's case to the one pending before the third chamber. Consequently, the number of accused was increased to sixteen people. 9. The applicant did not attend a number of hearings. 10. In the course of the proceedings, the court held forty-eight hearings. At the end of each hearing the State Security Court rejected the applicant's requests for release pending trial, having regard to the nature of the offence, the state of the evidence and the content of the case file. 11. On 12 June 2000 the Istanbul State Security Court convicted the applicant as charged and sentenced him to life imprisonment. 12. On 15 May 2001 the Court of Cassation quashed the decision for procedural reasons. The case was remitted to the Istanbul State Security Court for further examination and the applicant remained in detention. The case was resumed with 15 accused, including the applicant. 13. On 8 February 2002 the applicant's lawyer requested the court to release the applicant pending trial due to his poor health. He submitted a medical report certifying that Mr Solmaz was suffering from Wernicke-Korsakoff syndrome (a brain disorder caused by thiamine deficiency, usually associated with alcoholism). The court dismissed the lawyer's request, maintaining that the applicant could be treated in prison. Moreover, it held that, considering the nature of the offence, the state of the evidence and the content of the file, the applicant should continue to be detained pending trial. 14. Following an objection by the applicant's lawyer, the court reconsidered its decision of 8 February 2002. On 18 February 2002, relying on a medical report and considering the length of the period which the applicant had already spent in detention, the court ordered his release pending trial. It further held that it was likely that the final decision of the court would be in favour of the applicant. 15. State Security Courts were abolished by constitutional amendments introduced on 7 May 2004. Subsequently, the applicant's case was resumed before the Istanbul Assize Court. 16. After holding seventeen hearings, on 31 January 2005 the Istanbul Assize Court convicted the applicant and sentenced him to life imprisonment in accordance with Article 146 of the Criminal Code. 17. However, on an unknown date the Court of Cassation quashed the decision of the first-instance court once again. The case was resumed before the Istanbul Assize Court, where it is still pending. 18. Article 63 of the Criminal Code (Law no. 5237) provides: “ Any term served due to circumstances which occurred before the judgment became final and which resulted in the restriction of personal liberty shall be deducted from the sentence. (...)”

§ Cauze similare