ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Decizia pronunțată
în recurs, atacată cu cererea de revizuire
Prin Decizia nr. 5288 din 24 noiembrie 2009,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,
a respins recursul declarat de recurentul P.N.R., ca nefondat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că Legea nr. 341/2004,
modificată și completată, a stabilit, prin derogare de la prevederile de drept
comun cuprinse în Legea nr. 554/2004, că termenul pentru soluționarea cererilor
de preschimbare a certificatelor doveditoare eliberate de Comisia pentru
aplicarea Legii nr. 42/1990 a fost prorogat succesiv, ultima prorogare fiind
prevăzută până la data de 30 aprilie 2010, conform Legii nr. 391/2009.
Astfel, instanța de
control judiciar a avut în vedere faptul că termenul prevăzut de lege nu este
împlinit și deci nu poate fi obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru
Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să valideze cererea reclamantului
de preschimbare a certificatului doveditor a calității de revoluționar și să
emită certificatul de revoluționar preschimbat.
A mai reținut, Înalta
Curte, că susținerea recurentului, în sensul că acțiunea sa are ca obiect
obligarea pârâților la continuarea procedurii de preschimbare a certificatului
și validarea cererii de preschimbare, iar după primirea avizului favorabil să-l
tipărească și să-l semneze pentru a fi trimis la Comisia Parlamentară a
Revoluționarilor din Decembrie 1989, nu poate conduce la o altă concluzie.
În esență, instanța
de control judiciar a considerat că cererea reclamantului vizează preschimbarea
certificatului de revoluționar.
Exercitarea căii
extraordinare de atac a revizuirii
Împotriva acestei
decizii a formulat cerere de revizuire P.N.R. invocând motivele prevăzute la
art. 322 pct. 2, 5 și 7 din C. proc. civ.
Revizuentul susține
că soluția instanței de recurs este greșită, fiind rezultatul unei examinări
superficiale a datelor speței și a normelor aplicabile.
Consideră că instanța
nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și solicită reexaminarea cauzei prin
prisma înscrisurilor noi pe care le-a procurat după pronunțarea deciziei, dar
și a hotărârilor judecătorești pronunțate în cauze similare.
Procedura în fața
instanței de revizuire
În cauza de față,
intimații Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989,
nu au formulat întâmpinare.
Judecata cererii de
revizuire a fost suspendată în intervalul 19 martie 2010 – 24 septembrie 2010
în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., avându-se în vedere lipsa
nejustificată a părților, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea în
lipsă.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Argumente de drept
reținute în soluționarea cererii
Potrivit
dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. sunt supuse revizuirii hotărârile
instanțelor de recurs atunci „când evocă fondul”, adică atunci când examinează
raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.
Analizând Decizia nr.
5288 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte, reține că, instanța de recurs
a respins ca nefondat recursul declarat de P.N.R., menținând astfel soluția
primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată ca prematur
formulată.
Așa fiind, rezultă că
decizia instanței de recurs vizată de revizuent nu evocă fondul și, prin
urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Revizuirea, ca și
cale extraordinară de atac de retractare, a fost concepută de legiuitor pentru
îndreptarea erorilor de fapt, iar nu de drept, în situațiile în care sunt
îndeplinite condițiile expuse la pct. 1 - 9 ale art. 322 C. proc. civ. Or, din
expunerea motivelor cererii de revizuire, se observă că aceasta a fost
concepută ca un veritabil recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de
recurs ceea ce, de asemenea, este inadmisibil.
În fine, deși
examinarea punctuală a motivelor enunțate, prevăzute de pct. 2, 5 și 7 ale art.
322 C. proc. civ. nu mai este necesară în raport de soluția preconizată,
totuși, Înalta Curte remarcă împrejurarea că niciunul dintre acestea nu
îndeplinește cerințele de admisibilitate specifice.
Astfel, instanța de
recurs a soluționat recursul declarat de P.N.R. în limitele devolutive permise
de sentința atacată (pct. 2); înscrisurile considerate noi sunt enunțate
generic (pct. 5); iar hotărârile potrivnice privesc alte persoane (pct. 7).
Temeiul legal al
soluției adoptate
Pentru considerentele
expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,
se va respinge cererea de față ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de P.N.R. împotriva Deciziei nr. 5288 din 24 noiembrie 2009
a Înaltei Curți de Justiție și Casație, secția contencios administrativ și
fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.