ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia pronunțată în recurs, atacată cu cererea de revizuire Prin Decizia nr. 5288 din 24 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de recurentul P.N.R., ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că Legea nr. 341/2004, modificată și completată, a stabilit, prin derogare de la prevederile de drept comun cuprinse în Legea nr. 554/2004, că termenul pentru soluționarea cererilor de preschimbare a certificatelor doveditoare eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 a fost prorogat succesiv, ultima prorogare fiind prevăzută până la data de 30 aprilie 2010, conform Legii nr. 391/2009.

Astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că termenul prevăzut de lege nu este împlinit și deci nu poate fi obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să valideze cererea reclamantului de preschimbare a certificatului doveditor a calității de revoluționar și să emită certificatul de revoluționar preschimbat. A mai reținut, Înalta Curte, că susținerea recurentului, în sensul că acțiunea sa are ca obiect obligarea pârâților la continuarea procedurii de preschimbare a certificatului și validarea cererii de preschimbare, iar după primirea avizului favorabil să-l tipărească și să-l semneze pentru a fi trimis la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, nu poate conduce la o altă concluzie.

În esență, instanța de control judiciar a considerat că cererea reclamantului vizează preschimbarea certificatului de revoluționar. 2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire P.N.R. invocând motivele prevăzute la art. 322 pct. 2, 5 și 7 din C. proc. civ. Revizuentul susține că soluția instanței de recurs este greșită, fiind rezultatul unei examinări superficiale a datelor speței și a normelor aplicabile. Consideră că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și solicită reexaminarea cauzei prin prisma înscrisurilor noi pe care le-a procurat după pronunțarea deciziei, dar și a hotărârilor judecătorești pronunțate în cauze similare.

3. Procedura în fața instanței de revizuire În cauza de față, intimații Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, nu au formulat întâmpinare. Judecata cererii de revizuire a fost suspendată în intervalul 19 martie 2010 – 24 septembrie 2010 în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., avându-se în vedere lipsa nejustificată a părților, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea în lipsă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire 1. Argumente de drept reținute în soluționarea cererii Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. sunt supuse revizuirii hotărârile instanțelor de recurs atunci „când evocă fondul”, adică atunci când examinează raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.

Analizând Decizia nr. 5288 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte, reține că, instanța de recurs a respins ca nefondat recursul declarat de P.N.R., menținând astfel soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată ca prematur formulată. Așa fiind, rezultă că decizia instanței de recurs vizată de revizuent nu evocă fondul și, prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă. Revizuirea, ca și cale extraordinară de atac de retractare, a fost concepută de legiuitor pentru îndreptarea erorilor de fapt, iar nu de drept, în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile expuse la pct. 1 - 9 ale art. 322 C. proc.

civ. Or, din expunerea motivelor cererii de revizuire, se observă că aceasta a fost concepută ca un veritabil recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs ceea ce, de asemenea, este inadmisibil. În fine, deși examinarea punctuală a motivelor enunțate, prevăzute de pct. 2, 5 și 7 ale art. 322 C. proc. civ. nu mai este necesară în raport de soluția preconizată, totuși, Înalta Curte remarcă împrejurarea că niciunul dintre acestea nu îndeplinește cerințele de admisibilitate specifice. Astfel, instanța de recurs a soluționat recursul declarat de P.N.R. în limitele devolutive permise de sentința atacată (pct. 2); înscrisurile considerate noi sunt enunțate generic (pct. 5); iar hotărârile potrivnice privesc alte persoane (pct. 7). 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., se va respinge cererea de față ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de P.N.R. împotriva Deciziei nr. 5288 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.