ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5306/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.O. cetățean moldovean, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca reprezentant al Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil și la plata unor daune morale în valoare de 1.000 RON. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtului cu o cerere la data de 09 februarie 2009 solicitând să-i fixeze data la care să depună cererea de redobândire a cetățeniei române.

Mai arată reclamanta că s-a prezentat personal la Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire împreună cu actele necesare, dar i-a fost refuzată primirea acesteia și i s-a comunicat să facă o cerere scrisă de programare prin poștă, recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi invitată să depună această cerere de redobândire împreună cu actele care îndeplinește condițiile legale. Mai arată reclamanta că la data de 16 martie 2009 a revenit cu o nouă cerere prin care a solicitat Ministerului Afacerilor Externe să fie invitată din nou pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei române cu actele aferente.

Prin sentința nr. 192 din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamantei G.O., a obligat pârâtul să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil, a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune morale și a obligat pârâtul la plata sumei de 20.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a apreciat că amânarea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române pentru o dată neprecizată, duce la imposibilitatea reclamantei de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, în condițiile în care aceasta este prima etapă, urmând procedura propriu-zisă de acordare a cetățeniei române, procedură care necesită din nou mult timp.

De asemenea, Curtea a apreciat că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii și data sesizării instanței cu prezenta acțiune, nu poate fi considerat un termen rezonabil în sensul dispozițiilor legale menționate și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului. Referitor la capătul de cerere privind daunele morale, Curtea a reținut că reclamanta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu în sensul dispozițiilor art. 998-999 C. civ. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul menționează că în mod eronat instanța de fond a reținut refuzul său nejustificat de a soluționa cererea intimatei. Mai arată, că în motivarea instanței de fond, nu se indică temeiul legal pentru a sprijini ideea că stabilirea în cadrul activității Ministerului Afacerilor Externe a unei ordini cronologice de procesare a cererilor de redobândire a cetățeniei, poate fi asimilată unui refuz nejustificat. Pe de altă parte, recurentul a precizat că durata „termenului rezonabil” a fost decantată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate, respectiv, în condițiile în care solicitanții sunt rezidenți în țara a cărei cetățenie o solicită.

A mai arătat recurentul că în mod eronat instanța de fond a dispus obligarea Ministerului Afacerilor Externe la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20.000 RON. Analizând sentința recurată în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: La termenul de judecată din data 13 ianuarie 2010, termen acordat de Curtea de Apel București în vederea soluționării cererii de chemare în judecată, reclamanta G.O., prin avocat, a solicitat admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 200 RON.

Din documentele justificative existente la dosarul de fond al cauzei, respectiv factura fiscală din data de 30 ianuarie 2009, emisă de „Cabinet Avocat D.R.”, reiese că suma solicitată reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat - este în cuantum de 200 RON. În consecință, din cele expuse, rezultă că în mod eronat instanța de judecată a dispus obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Externe la plata sumei de 20.000 RON cheltuieli de judecată, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica, în parte, sentința atacată în sensul obligării pârâtului la 200 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 192 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că obligă pârâtul Ministerul Afacerilor Externe la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată către reclamanta G.O. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.