ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 220/2012

Asupra cauzei de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 98 din 01 martie 2011, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta B.F. în contradictoriu cu pârâta U.D. Alba Iulia, având ca obiect anulare act administrativ. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 1041/8618 din 04 august 2010, rectorul U.D. Alba Iulia, în baza O.M.E.C.T. nr. 3438 din 12 martie 2008 a dispus anularea diplomei de licență, eliberată de U.D. Alba Iulia – Facultatea de Istorie și Filologie, domeniul filologie, specializarea Limba și literatura română – Limba și literatura franceză, doamnei B.F.

Prin aceeași decizie s-a mai dispus și eliberarea unui nou act de studii cu respectarea prevederilor O.M.E.C.T. nr. 2284 din 28 septembrie 2007, ce reglementează Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior. Reclamanta a susținut că anularea diplomei de licență cu nota 8,31 și eliberarea unei alte diplome de licență cu nota 7,82 îi prejudiciază grav interesele și drepturile recunoscute de lege. Prima instanță a reținut că diploma din 07 septembrie 2004 (dosar) în care figurează nota 8,31 – este rezultatul unor modificări, de natura unor ștersături și adăugiri, care, însă, nu atestă realitatea situației școlare a reclamantei B.F. și care au stat la baza emiterii diplomei astfel modificată.

Procesul verbal al Comisiei de examinare, semnat de către toți membrii comisiei, atestă faptul că nota acordată – 7,82 reprezintă rezultatul verificării Comisiei de licență în componența avută la acea dată, privitor la cunoștințele reclamantei. Aceste nereguli au fost contestate de către Comisia de cercetare, instituită prin Decizia nr. 629/4547 din 22 aprilie 2010 a Instituției pârâte, în vederea stabilirii notei corecte acordată de Comisia de licență și a împrejurărilor în care s-au produs corecturile care au stat la baza emiterii actului sesizat. Se poate așadar constata din acte că, procesul verbal din 30 iunie 2009 nu a fost înregistrat la Decanatul Facultății, și nu este semnat de către toți membrii Comisiei.

Ca atare, comisia de cercetare, în urma analizei documentelor aflate la arhiva Facultății de Istorie și Filologie, în mod corect a constatat că nota 9, acordată inițial de Comisia de susținere a lucrării de licență este cea corectă, fiind însușită de toți membrii comisiei, iar corecturile ulterioare s-au făcut doar de președintele Comisiei de licență, fără ca, procesul verbal de modificare a notei să fi fost înregistrat și să cuprindă semnăturile tuturor membrilor Comisiei. Prin urmare, instanța a constatat că susținerile reclamantei sunt nefondate, întrucât intrarea în legalitate, potrivit art. 30 din Ordinul nr. 22841/2007 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului impunea anularea actului în cuprinsul căruia s-au constatat greșeli de notare și emiterea unui nou act de studii, în conformitate cu situația școlară reală a doamnei B.F.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B.F. care a solicitat, în principal, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și în subsidiar, casarea cu trimitere la Curtea de Apel Alba Iulia, spre competentă soluționare. Mai înainte însă de analizarea oricărui alt aspect referitor la recursul de față, Înalta Curte constată că, deși conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (fila 5) recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, datorată potrivit art. 11 alin. (1) teza I coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, nu s-a conformat obligației de plată până la termenul stabilit.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 „t axele judiciare de timbru se plătesc anticipat. ” În acest sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”, iar conform prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. Cum recurenta-reclamantă B.F. nu a respectat această cerință legală, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de B.F. împotriva sentinței nr. 98 din 01 martie 2011 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.