Halil Gündoğan împotriva Turciei (nr. 2)

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ HALÂL GÜNDOinclusivAN c. TURCIA (N (solicitarea nr. 67483/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 ianuarie 2007 DEFINIF 16/04/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Halil Gündoćan c. Turcia (n 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni, Jočienė, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 12 decembrie 2006, se retrage la hotărâre, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 67483/01) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Halil Gündo E. Cétak, avocată la Istanbul.

Guvernul turc nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. La 18 octombrie 2005, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice guvernului obiecțiile întemeiate pe lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a Uniunii Europene și pe lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. În conformitate cu art. 29 alineatul (3), Comisia a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. DE FAPT, reclamantul s-a născut în 1960 și își are reședința în Erzurum. La 17 octombrie 1995, reclamantul a fost arestat de poliția din Erzincan și reținut, în special pentru că a fost acuzat de a fi membru al unei organizații ilegale, TKP/ML-TIKKO (Partea Comunistă din Turcia/Marxist-Leniniste-Armata de Eliberare a Muncitorilor și Țăranilor din Turcia).

La 26 octombrie 1995, reclamantul a fost audiat de procurorul Republicii în apropierea Curții de Securitate a statului Erzincan și, în special, a contestat eligibilitatea anumitor probe și, în schimb, și-a recunoscut apartenența la organizația incriminată. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului care se afla în apropierea Curții de Securitate a statului, care a ordonat arestarea sa provizorie. Printr-un act de punere sub acuzare prezentat la 26 decembrie 1995, procurorul republicii l-a inculpat pe reclamant, împreună cu alte trei persoane, al șefului ajutorului și al asistenței acordate unei organizații armate ilegale și pentru tentativa de a răsturna, prin intermediul armelor, ordinea constituțională a Republicii Turcia.

La 21 martie 1996, instanța de securitate din statul membru, care se întrunește într-o cameră formată din trei judecători, printre care și un magistrat militar, a ținut o audiere în cursul căreia i-a auzit în special pe co-inculpați, inclusiv pe reclamant, în apărarea lor. 10. În aprilie 1996, a fost atașat un alt caz la cel al reclamantului. Curtea de Securitate a statului a decis, de asemenea, să solicite procurorului Republicii să se apropie de curtea de securitate a statului membru în care se află informațiile suplimentare referitoare la evaziunea reclamantului din închisoarea Metris. 11. La 22 iulie 1996, curtea de securitate a statului a constatat plata la dosarul de informații în cauză 12. În timpul luării deciziei din 9 octombrie 1996, consiliul reclamantului a solicitat retragerea dosarului declarațiilor unui martor la acuzare, U.Y., pe motiv că acestea erau fără semnare.

În plus, el a solicitat audierea unui alt martor la acuzare, S.G., înțeles în cadrul unei alte cauze. Cu toate acestea, având în vedere starea probelor, instanța de securitate a statului a respins aceste cereri. 13. La 9 decembrie 1996, instanța de securitate a statului a respins cererea Consiliului reclamantului de a obține plata la dosarul declarației martorului S.G., înregistrată în cadrul unei alte proceduri. 14. La 23 ianuarie 1997, instanța de securitate a statului membru în care se află reclamantul în apărarea sa. 15. Printr-o schimbare legislativă la 13 noiembrie 1996, s-a pus capăt funcționării Curții de Securitate a statului Erzincan. Funcțiile sale au fost atribuite Curții de Securitate a statului Erzurum.

16. La 25 februarie 1998, în memoriile sale în apărare, reclamantul și-a respins declarațiile făcute în timpul custodiei sale. El a negat, de asemenea, faptele care i-au fost reproșate. 17. În perioada 25 februarie 1998 - 2 februarie 1999, Curtea de Securitate a Țării de Jos Erzurum a stabilit cinci audieri, în care a decis în special să se aștepte ca dosarul cu informații suplimentare să fie depus la instanța de judecată și să constate absența arestării a trei co-inculpați. 18. La 18 iunie 1999, Marea Cameră Națională a Turciei a modificat art. 143 din Constituție și exclude magistrații militari (de la sediu sau de la Parchet) din compoziția cursurilor de securitate ale statului.

Ca urmare a modificărilor aduse în același sens la 22 iunie 1999 legii Curții de Securitate a statului, judecătorul militar, care a stat în cadrul Curții care se ocupase de cauza reclamantului până la acea dată, a fost înlocuit de un magistrat nemilitar 19. ÎN URMA din 12 noiembrie 1999, curtea de securitate a statului, compusă din trei judecători civili, l-a condamnat pe reclamant la închisoare pe viață pentru că a încercat să răstoarne, prin intermediul armelor, ordinea constituțională a Republicii Turcia în temeiul articolului 146 alineatul (1) din Codul penal. Pentru a ajunge la această concluzie, Comisia a luat în considerare un set de dovezi, cum ar fi mărturiile și procesele-d La 25 septembrie 2000, Curtea de Casație a hotărât cu privire la recursul formulat de recurent.

După ce a primit avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație, care nu a fost comunicat reclamantului, aceasta a confirmat hotărârea din 12 noiembrie 1998, ținând seama de motivele invocate de primii judecători și de conținutul dosarului. Această hotărâre a fost pronunțată la 4 octombrie 2000. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 21. Reclamantul susține că cauza sa nu a fost ascultată de o instanță independentă și imparțială din cauza faptului că un judecător militar a stat pe parcursul unei părți a procedurii în cadrul Curții de Securitate a statului d În plus, se plânge de lipsa de echitate a procedurii în fața Curții de Casație, în măsura în care nu a avut niciodată posibilitatea de a răspunde la avizul scris pe care procurorul general l-a prezentat pe fondul recursului său.

Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale, (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) asupra admisibilității 22. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt în mod evident justificate în mod greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond Independență și imparțialitate 23. Guvernul solicită Curții să respingă teza reclamantului. 24. Recurentul își reiterează afirmațiile.

25. Curtea amintește că, în cauza Öcalan c. Turcia ([GC], n 46221/99, § 116 118, CEDH 2005...), ea a acordat importanță faptului că un civil trebuie să se prezinte în fața unei instanțe formate, chiar și numai parțial, din militari și a considerat că o astfel de situație pune în discuție în mod serios încrederea pe care instanțele trebuie să și-o asume într-o societate democratică. Apoi, subliniind că instanța contestată trebuie să pară independentă de competențele executive sau legislative în fiecare dintre cele trei faze ale procedurii, și anume în instanță, proces și verdict, aceasta a concluzionat că, atunci când magistratul militar participă la unul sau mai multe acte de procedură care mai târziu rămân valabile în instanța penală în cauză, pârâtul poate avea în mod rezonabil îndoieli cu privire la regularitatea întregului proces, cu excepția cazului în care se stabilește că procedura urmată ulterior în fața instanței a eliminat suficient aceste îndoieli.

26. În acest caz, Curtea arată că acțiunea penală intentată împotriva reclamantului a fost pronunțată la 26 decembrie 1995 în fața unei instanțe de securitate din statul membru, care se află într-o cameră compusă din trei judecători, printre care un magistrat militar (punctele 8-9 de mai sus). Cu toate acestea, acest judecător militar nu a fost înlocuit de un judecător civil decât la 22 iunie 1999, cu puțin timp înainte de pronunțarea sentinței reclamantului (punctul 18 de mai sus). Pe parcursul acestei lungi perioade, acest tribunal a adoptat numeroase acte de procedură și a ținut mai multe ședințe.

27. În consecință, așa cum a remarcat Curtea în hotărârea sa Öcalan Înlocuirea judecătorului militar înainte de încheierea procedurii nu a înlăturat îndoielile rezonabile ale reclamantului cu privire la independența și imparțialitatea instanței care l-a judecat, în măsura în care această schimbare de compoziție a intervenit foarte târziu și nici unul dintre actele de procedură nu a fost reînnoit după înlocuire. 28. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) în această privință. Necomunicarea avizului procurorului general 29. Guvernul solicită Curții să respingă teza reclamantului. 30. Reclamantul își reiterează afirmațiile.

31. Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în nici o ipoteză, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa (a se vedea, printre altele, §raklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Rec., 1998, Rec., p. 3074, § 45). Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care se ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare prezentul termen (a se vedea Canevi și alții c. Turcia, nr. 40395/95, § 37, 10 noiembrie 2004 și Kutal și Urașc. Turcia, nr. 61648/00, § 32, 13 iunie 2006). II.

PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 33.În conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul material, el se referă la înțelepciunea Curții. 35. Guvernul contestă aceste pretenții. 36. Curtea apreciază în conformitate cu jurisprudența sa în această privință (în ceea ce privește independența și indulgența, a se vedea, mutatis mutandis, cyliraklar , citată anterior, punctul 49) că constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsa pagubă morală.

37. În cazul în care Curtea concluzionează că un particular a fost condamnat de o instanță care nu îndeplinește condițiile de independență și de imparțialitate prevăzute de convenție, un nou proces sau o redeschidere a procedurii, la cererea unei persoane fizice, reprezintă, în principiu, un mijloc adecvat de a remedia încălcarea constatată (Öcalan, citată anterior, § 210 in fin Promises și de cheltuieli de judecată 38. Referindu-se la tabelul cu onorariile minime ale baroului d … În conformitate cu art. 60 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, Comisia nu poate, prin urmare, să accepte această cerere ca atare. Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că a fost suportată în mod necesar cheltuielile pentru activitatea furnizată de avocatul său în scopul reprezentării sale în cadrul procedurii în fața Curții (a se vedea, mutatis mutandis, Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 210, CEDH 2000 IV).

41. Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului suma de 1 000 EUR în acest sens. Interese moratorii 42. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

PE CESAR, CURȚA, ÎN L restul cererii admisibile A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a instanței de securitate a lalui Erzuum Déclare că prezenta hotărâre constituie, prin sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

16 ianuarie 2006 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE HALİL GÜNDOĞAN c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 67483/01) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2007 DÉFINITIF 16/04/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Halil Gündoğan c. Turquie (n o 2), La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , I. Cabral Barreto , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , M mes A. Mularoni, D. Jočienė, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 décembre 2006, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

21. Le requérant allègue que sa cause n’a pas été entendue par un tribunal indépendant et impartial du fait qu’un juge militaire a siégé pendant une partie de la procédure au sein de la cour de sûreté de l’Etat d’Erzurum. En outre, il se plaint du manque d’équité de la procédure devant la Cour de cassation, dans la mesure où il n’a jamais eu la possibilité de répondre à l’avis écrit que le procureur général avait soumis sur le fond de son pourvoi. Il y voit une violation de l’article 6 § 1 de la Convention qui, en ses parties pertinentes, se lit ainsi : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, (...) par un tribunal indépendant et impartial (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle (...) » A. Sur la recevabilité

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

33. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage