ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2617/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2617/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 august 2012 pronunțată
în Dosarul nr. 984/102/2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și
pentru cauze cu minori și familie, printre altele, a constatat legalitatea și
temeinicia stării de arest preventiv față de inculpații K.M. (
fiul lui M. și T.M. în
prezent deținut în Penitenciarul Tg-Mureș)
, H.P.
(fiul lui H.P. și B.E., în prezent deținut în
Penitenciarul Tg-Mureș)
,
B.V.
(fiul
lui L. și E., în prezent deținut în Penitenciarul Tg-Mureș)
, B.A. (
fiul lui A. și A., în
prezent deținut în Penitenciarul Tg-Mureș).
În baza art. 300
2
C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv față de inculpații
sus-menționați.
A respins cererile
inculpaților sus-menționați de revocare a măsurii arestului preventiv.
A respins cererea
inculpatului K.M. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a obligării
de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul K.M. a
fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Mureș pentru
săvârșirea
infracțiunilor de:
- tentativă la omor
deosebit de grav - prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174,
art. 175 lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c)
C. pen.;
- ultraj contra
bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice - prevăzută și
pedepsită de art. 321 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.
a) și c) C. pen.
;
- ambele cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.
,
fapte pentru care inculpatul a fost condamnat de către prima instanță -
Tribunalul Mureș la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.
pen., menținând starea de arest preventiv a inculpatului.
Procedând la
verificarea legalității măsurii arestării preventive și oportunității
menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, potrivit dispozițiilor art.
300
2
C. proc. pen., prin prisma materialului probator administrat în
cauză, s-a reținut că măsura privativă de libertate a fost luată cu respectarea
dispozițiilor legale în materie, de către autoritatea judiciară competentă,
ulterior prelungită și apoi menținută până în prezent cu respectarea
condițiilor de fond și formă impuse de lege.
S-a apreciat că sunt
îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., respectiv există
indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat
penal și există o hotărâre judecătorească nedefinitivă de condamnare a
inculpatului în care s-au analizat probele care conturează bănuiala legitimă că
inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Instanța a apreciat
că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin.
(1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv,
aceste temeiuri nefiind modificate, cerințele acestui text de lege fiind
îndeplinite cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunile reținute în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani,
iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea
publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite. Faptele
inculpatului sunt de un pericol social ridicat, ținând cont de modul de
desfășurare a evenimentelor, numărul mare de participanți, gradul de violență,
distrugerile provocate, faptul că totul s-a petrecut într-un local public,
antrenând participarea și a altor persoane, pe lângă polițiști.
Pentru aceste motive,
urmează a se dispune menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv
față de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 300
2
raportat
la art. 160
b
C. proc. pen.
Pentru aceleași
considerente mai sus expuse, instanța a respins cererea de revocare și cea de
înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării inculpatului de a
nu părăsi localitatea de domiciliu.
Inculpatul H.P. a
fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Mureș pentru
săvârșirea
infracțiunilor de:
- complicitate la
tentativă la omor deosebit de grav - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen.
raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit.
f) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.;
- ultraj contra
bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice - prevăzută și
pedepsită de art. 321 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.
a) și c) C. pen.,
fapte
pentru care inculpatul a fost condamnat de către prima instanță - Tribunalul
Mureș la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.
pen., menținând starea de arest preventiv a inculpatului.
Procedând la
verificarea legalității măsurii arestării preventive și oportunității
menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, potrivit dispozițiilor art.
300
2
C. proc. pen., prin prisma materialului probator administrat în
cauză, s-a reținut că măsura privativă de libertate a fost luată cu respectarea
dispozițiilor legale în materie, de către autoritatea judiciară competentă,
ulterior prelungită și apoi menținută până în prezent cu respectarea
condițiilor de fond și formă impuse de lege.
S-a apreciat că sunt
îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., respectiv există
indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat
penal și există o hotărâre judecătorească nedefinitivă de condamnare a
inculpatului în care s-au analizat probele care conturează bănuiala legitimă că
inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Instanța a apreciat
că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin.
(1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv,
aceste temeiuri nefiind modificate, cerințele acestui text de lege fiind îndeplinite
cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute
în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în
libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată
fiind natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite. Faptele inculpatului sunt
de un pericol social ridicat, ținând cont de modul de desfășurare a
evenimentelor, numărul mare de participanți, gradul de violență, distrugerile
provocate, faptul că totul s-a petrecut într-un local public, antrenând
participarea și a altor persoane, pe lângă polițiști.
Pentru aceste motive,
s-a dispus menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv față de
inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 300
2
raportat la art.
160
b
C. proc. pen.
Pentru aceleași
considerente mai sus expuse, instanța a respins cererea de revocare a măsurii
arestului preventiv.
Inculpatul B.V. a
fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Mureș pentru
săvârșirea
infracțiunilor de:
- complicitate la
tentativă la omor deosebit de grav - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen.
raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176
lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.;
- ultraj contra bunelor
moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice - prevăzută și pedepsită de art.
321 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.,
fapte
pentru care inculpatul a fost condamnat de către prima instanță - Tribunalul
Mureș la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.
pen., menținând starea de arest preventiv a inculpatului.
Procedând la
verificarea legalității măsurii arestării preventive și oportunității
menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, potrivit dispozițiilor art.
300
2
C. proc. pen., prin prisma materialului probator administrat în
cauză, s-a reținut că măsura privativă de libertate a fost luată cu respectarea
dispozițiilor legale în materie, de către autoritatea judiciară competentă,
ulterior prelungită și apoi menținută până în prezent cu respectarea
condițiilor de fond și formă impuse de lege.
S-a apreciat că sunt
îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., respectiv există
indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat
penal și există o hotărâre judecătorească nedefinitivă de condamnare a
inculpatului în care s-au analizat probele care conturează bănuiala legitimă că
inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Instanța a apreciat
că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin.
(1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv,
aceste temeiuri nefiind modificate, cerințele acestui text de lege fiind
îndeplinite cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunile reținute în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani,
iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea
publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite. Faptele
inculpatului sunt de un pericol social ridicat, ținând cont de modul de
desfășurare a evenimentelor, numărul mare de participanți, gradul de violență,
distrugerile provocate, faptul că totul s-a petrecut într-un local public,
antrenând participarea și a altor persoane, pe lângă polițiști.
Pentru aceste motive,
s-a dispus menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv față de
inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 300
2
raportat la art.
160
b
C. proc. pen.
Pentru aceleași
considerente mai sus expuse, instanța a respins cererea de revocare a măsurii
arestului preventiv.
Inculpatul B.A. a
fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Mureș pentru
săvârșirea
infracțiunilor de:
- complicitate la
tentativă la omor deosebit de grav - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen.
raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176
lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.;
- ultraj contra
bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice - prevăzută și
pedepsită de art. 321 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.
a) și c) C. pen.,
fapte
pentru care inculpatul a fost condamnat de către prima instanță - Tribunalul
Mureș la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.
pen., menținând starea de arest preventiv a inculpatului.
Procedând la
verificarea legalității măsurii arestării preventive și oportunității
menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, potrivit dispozițiilor art.
300
2
C. proc. pen., prin prisma materialului probator administrat în
cauză, s-a reținut că măsura privativă de libertate a fost luată cu respectarea
dispozițiilor legale în materie, de către autoritatea judiciară competentă,
ulterior prelungită și apoi menținută până în prezent cu respectarea condițiilor
de fond și formă impuse de lege.
S-a apreciat că sunt
îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., respectiv există
indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat
penal și există o hotărâre judecătorească nedefinitivă de condamnare a
inculpatului în care s-au analizat probele care conturează bănuiala legitimă că
inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Instanța a apreciat
că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin.
(1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv,
aceste temeiuri nefiind modificate, cerințele acestui text de lege fiind
îndeplinite cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunile reținute în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani,
iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea
publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite. Faptele
inculpatului sunt de un pericol social ridicat, ținând cont de modul de
desfășurare a evenimentelor, numărul mare de participanți, gradul de violență,
distrugerile provocate, faptul că totul s-a petrecut într-un local public,
antrenând participarea și a altor persoane, pe lângă polițiști.
Pentru aceste motive,
s-a dispus menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv față de
inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 300
2
raportat la art.
160
b
C. proc. pen.
Pentru aceleași
considerente mai sus expuse, instanța a respins cererea de revocare a măsurii
arestului preventiv.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații K.M., H.P., B.V.
și B.A.
Inculpații, prin
apărători au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate,
revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestora în stare de
libertate.
Analizând legalitatea
și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,
cât și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., sub
toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de
inculpați sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele
ce urmează.
Procedând la
verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a
inculpaților, se constată că în mod corect Curtea de Apel Târgu Mureș a
apreciat ca legală și temeinică măsura luată față de inculpații
K.M., H.P., B.V. și B.A.
La dosar există
indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au
comis faptele reținute în sarcina lor, fiind astfel incidente disp. art. 143 C.
proc. pen.
Și condițiile prev.
de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ,
respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina
inculpaților este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a
inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura
și gravitatea infracțiunilor săvârșite. Faptele săvârșite de inculpați au un
pericol social ridicat ținând cont de modul de desfășurare al evenimentelor, numărul
mare de participanți la activitatea infracțională, gradul de violență,
distrugerile provocate, faptul că totul sa petrecut într-un loc public,
antrenând participarea și a altor persoane pe lângă polițiști.
În raport cu art. 5
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura lipsirii de libertate a
unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a
săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în
posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea
ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în
bune condiții a procesului penal.
Faptul că în cauză a
intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă (sentința penală nr. 80
din 27 iunie 2012 a Tribunalului Mureș, secția penală minori) face necesară în
continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a
procesului penal.
Față de
considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării
preventive față de inculpați pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș este
legală și temeinică și corespunzător motivată în fapt și în drept, Înalta Curte
urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să
respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și disp. art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de inculpații K.M., H.P., B.V. și B.A. împotriva încheierii din 13 august 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și de minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 984/102/2012.
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor
de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de
câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 august
2012.