ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6380/2012

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2280F din 01

noiembrie 2011, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a declinat competența de soluționare

a cererii formulată de reclamantul H.C.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Ialomița, având ca obiect recalculare pensie, în favoarea Tribunalului

Constanța, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, care instituie competența în favoarea instanței

în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, respectiv în mun.

Constanța, jud. Constanța.

Învestit prin

declinare, Tribunalului Constanța, secția civilă, a pronunțat sentința civilă

nr. 1558 din 23 martie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența

în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Ialomița și, constatând ivit conflict

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât reclamantul a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, motivat de faptul că, deși la

momentul formulării acțiunii avea domiciliul în Constanța, acesta locuia în fapt

în Slobozia, jud. Ialomița, unde avea și reședința, competența teritorială de soluționare

a cauzei aparține Tribunalului Ialomița.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

Județeană de Pensii.

La data sesizării

instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare

la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Prin urmare, în

speță se pune problema stabilirii instanței competente teritorial să judece cauza,

raportat la domiciliul reclamantului.

Noțiunea de domiciliu

trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică

și principală a reclamantului, ci adresa unde locuiește efectiv.

Potrivit dispozițiilor

art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde

își are locuința statornică sau principală”.

Din punct de vedere

procesual, dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 trebuie interpretate în

sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în

fapt, în localitatea unde trăiește și muncește, deoarece scopul dispozițiilor legale

referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din conținutul art. 85 și urm. C.

proc. civ., este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența

procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare.

Mai mult decât

atât, textul de lege sus enunțat, care reglementează competența teritorială, potrivit

căruia instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului,

reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se

urmărește facilitarea accesului la justiție al acestuia.

În speță, în cadrul

contestației cu care a învestit instanța, reclamantul a indicat domiciliu pentru

comunicarea actelor de procedură adresa unde și-a stabilit reședința, respectiv

mun. Slobozia, jud. Ialomița, atașând xerocopii atât după cartea de identitate,

cât și după stabilirea reședinței până la data de 02 iunie 2012.

Potrivit înscrisurilor

depuse la dosar de către reclamant și a precizărilor rezultă că, deși potrivit actelor

de identitate acesta are domiciliul în mun. Constanța, jud. Constanța, reclamantul

locuiește efectiv în mun. Slobozia, jud.Ialomița,

Față de considerentele

expuse, având în vedere că reclamantul locuiește efectiv în mun. Slobozia, instanța

competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului,

respectiv Tribunalul Ialomița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 octombrie 2012.