ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6380/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 2280F din 01 noiembrie 2011, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul H.C.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, având ca obiect recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Constanța, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care instituie competența în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, respectiv în mun. Constanța, jud. Constanța.

Învestit prin declinare, Tribunalului Constanța, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 1558 din 23 martie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Ialomița și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, motivat de faptul că, deși la momentul formulării acțiunii avea domiciliul în Constanța, acesta locuia în fapt în Slobozia, jud. Ialomița, unde avea și reședința, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Ialomița.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa Județeană de Pensii.

La data sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Prin urmare, în speță se pune problema stabilirii instanței competente teritorial să judece cauza, raportat la domiciliul reclamantului. Noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică și principală a reclamantului, ci adresa unde locuiește efectiv.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde își are locuința statornică sau principală”. Din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește și muncește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din conținutul art. 85 și urm. C. proc. civ., este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare. Mai mult decât atât, textul de lege sus enunțat, care reglementează competența teritorială, potrivit căruia instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al acestuia.

În speță, în cadrul contestației cu care a învestit instanța, reclamantul a indicat domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură adresa unde și-a stabilit reședința, respectiv mun. Slobozia, jud. Ialomița, atașând xerocopii atât după cartea de identitate, cât și după stabilirea reședinței până la data de 02 iunie 2012. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant și a precizărilor rezultă că, deși potrivit actelor de identitate acesta are domiciliul în mun. Constanța, jud. Constanța, reclamantul locuiește efectiv în mun. Slobozia, jud.Ialomița, Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul locuiește efectiv în mun. Slobozia, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Ialomița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.