ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4645/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta F.M. a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea pârâtei la efectuarea unui nou raport de evaluare a proprietății imobiliare, teren intravilan și extravilan în suprafață de 43,2942 ha, situat în comuna Bascov, jud. Argeș, imobil ce face obiectul dosarului de despăgubiri A.N.R.P. nr. 17951/FFCC/2009. La dosar a fost depusă copia raportului de evaluare întocmit de acest evaluator în care se menționează valoare de piață pentru proprietatea imobiliară compusă din teren în suprafață totală de 43,2942 ha din care 1,2917 ha intravilan și 42,0025 ha extravilan, aceasta fiind de 1.261.917 RON din care 980.500 RON pentru terenul intravilan și 281.417 RON pentru terenul extravilan.

Stabilirea valorii de piață s-a făcut în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, folosindu-se metoda comparației relative pentru terenul intravilan și metoda rentei financiare pentru terenul extravilan. În raportul de evaluare înaintat pentru a fi rectificat, se menționează o valoare de piață a terenurilor intravilan și extravilan de 3.547.464 RON la care s-a ajuns prin luarea în considerare a unei suprafețe de 4,32942 ha teren intravilan și, respectiv, de 38,96478 ha teren extravilan.

Raportul a fost transmis pentru rectificare, impunându-se clarificarea aspectelor referitoare la diferențele de suprafețe situate în intravilan și extravilan, iar după clarificarea acestor aspecte s-a stabilit o valoare de piață de 1.261.917 RON pentru 1,2917 ha teren intravilan și 42,0025 ha teren extravilan, acestea fiind împrejurările de fapt care au determinat întocmirea a două rapoarte de evaluare, cel de-al doilea constituind o rectificare a suprafețelor de teren și a valorilor de piață menționate în primul raport. Prin sentința civilă nr. 4274 din 02 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta F.M.

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele: S-a constatat că dispozițiile legale invocate de reclamantă nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că reclamanta nu a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, ci a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, în baza Legii nr. 18/1991, acest act normativ fiind menționat în preambulul hotărârii nr. 776 din 20 noiembrie 2008 a Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ca fiind temeiul de drept în baza căruia a fost adoptată hotărârea.

Or, Legea nr. 18/1999 nu conține dispoziții similare cu cele din Legea nr. 10/2001 privind stabilirea valorii de piață a terenurilor de la data soluționării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Instanța de fond a mai reținut că simpla apreciere a reclamantei că s-a realizat o evaluare foarte mică a terenurilor dată fiind scăderea tranzacțiilor cu terenuri la nivelul lunii decembrie 2009 și invocarea unor dispoziții legale care nu sunt incidente în cauză, nu sunt de natură să ducă la concluzia că evaluarea nu respectă dispozițiile legale în vigoare. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta F.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Dreptul la despăgubiri i-a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 3454 din 09 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, în Dosarul nr. 16279/280/2006, în baza acestei hotărâri judecătorești fiind emisă hotărârea nr. 776/2008 a Comisiei Județene Argeș, referitoare la propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri pentru imobilul de 43,2942 ha teren intravilan + extravilan, din care 4,32942 ha intravilan și 38,96487 ha extravilan. În urma rectificării raportului de expertiză, conform adresei din 30 iunie 2010 a Primăriei Comunei Bascov, suprafețele de teren pentru care urmează a se primi despăgubiri diferă față de cele acordate prin sentința civilă nr. 3454 din 09 iunie 2008 și a hotărârii nr. 776/2008.

În acest fel, practic, s-a produs rectificarea titlului de proprietate a reclamantei, diminuându-se astfel totalul suprafeței de teren constatată ca existentă în intravilan, și, drept urmare, a fost diminuat și cuantumul valorii totale a suprafeței de teren intravilan + extravilan, fără a avea la bază un temei legal. Raportul de expertiză evaluatorie nu reflectă realitatea în ceea ce privește valoarea totală a suprafeței de teren și nu se arată modul de stabilire și calculare ce a condus la rezultatul sumei de 1.261.917 RON. În cadrul recursului nu solicită anularea adresei emisă de Primăria Comunei Bascov, însă, contestă modul în care s-a schimbat dreptul câștigat de reclamantă conform sentinței civile nr. 3454 din 09 iunie 2008 și hotărârii nr. 776/2008.

Raportul de expertiză evaluatorie este nelegal și netemeinic deoarece nu este în acord cu standardele de evaluare, având în vedere că suprafața ce a făcut obiectul evaluării este alta decât cea reținută în cuprinsul sentinței civile nr. 3454 din 09 iunie 2008 și a hotărârii nr. 776/2008, punctele de reper referitoare la identificarea și trasarea liniilor de contur a suprafeței de teren în cauză fiind stabilite în cadrul Dosarului nr. 16279/280/2006. Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, precum și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru motivele expuse în continuare.

Corect a reținut prima instanță că întocmirea a două rapoarte de evaluare s-a datorat nevoii de a clarifica aspectele privitoare la diferențele de suprafețe situate în intravilan și extravilan, evaluarea, însă a privit suprafața totală de 43,2942 ha, adică exact suprafața menționată și în sentința civilă nr. 3454 din 09 iunie 2008 a Judecătoriei Pitești și în hotărârea nr. 776/2008 a Comisiei Județene Argeș, astfel că sub acest aspect nu i s-a produs nici o vătămare reclamantei. Prin acțiunea din prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea unui nou raport de evaluare, invocând nerespectarea art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, însă, așa cum a observat prima instanță, aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză deoarece reclamanta nu a formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, ci o cerere de reconstituire întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, în mod legal a reținut prima instanță că stabilirea valorii de piață a terenurilor la care se referă reclamanta nu se calculează la data soluționării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât Legea nr. 18/1991 nu conține nicio dispoziție în acest sens, așa cum se precizează în art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, în baza acestui text legal valoarea de piață determinându-se la data soluționării notificării. Deși reclamanta afirmă în recurs că raportul de expertiză nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile Standardelor Internaționale de Evaluare, nu formulează în concret critici în ce ar consta nerespectarea standardelor mai sus amintite. Dimpotrivă, judecătorul fondului a reținut că valoarea de piață s-a făcut în conformitate cu aceste standarde, utilizându-se metoda comparației relative pentru terenul situat în intravilan și metoda rentei funciare pentru terenul extravilan.

Or, constată Înalta Curte, cele două tehnici utilizate de către evaluatorul SC T.E. SRL se regăsesc între metodele admise de Standardele Internaționale de Evaluare (metoda comparației vânzărilor, metoda parcelării și dezvoltării, metoda repartizării «alocarea», metoda extracției, metoda reziduală a terenului și metoda rentei funciare). Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta F.M., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.M. împotriva sentinței civile nr. 4274 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.