Sari la conținut
CtEDO 16.01.2007 Auto

AFFAIRE KRANTA c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.01.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Articole
Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
Concluzie
  • Încălcare — Articolul 6
  • Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Citează această cauză
AFFAIRE KRANTA c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA KRANTA c. TURCIA (solicitarea nr. 31277/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 ianuarie 2007 DEFINITIVF 16/04/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Kranta c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa, președinte, A.B. Baka, R. Türmen, dl Ugrekhelidze, mei E. Fura-Sandström, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 12 decembrie 2006, rend la hotărârea pe care o aveți aici, adoptat la această dată de procedură La originea ui cauza se găsește o repedicție (n 31277/03) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, Muammer Kranta ( La 20 decembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului.

În conformitate cu art. 29 alineatul (3), Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. La 27 octombrie 1995, reclamantul a introdus o cale de atac în fața Tribunalului Administrativ al lui Izmir împotriva Direcției Generale Administrație a Apelor d Prin hotărârea din 25 aprilie 1996, Tribunalul a obținut câștig de cauză. Actul incriminat a fost anulat. Tribunalul a condamnat, de asemenea, administrația să-i plătească, pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii și de judecată, suma totală de 6 154 200 de lire turce [aproximativ 67 de euro (EUR) ]. La 21 iulie 1998, reclamantul sesizează biroul de executare și de recuperare a datoriilor.

Prin hotărârea din 28 mai 1999, Consiliul de Stat a confirmat hotărârea în primă instanță. Până în prezent, administrația nu a plătit reclamantului cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii și de judecată ale avocaților stabiliți de instanțele interne. II. LICHIDUL INTERNE PERTINENT În temeiul articolului 82 din Legea nr. 2004 din 9 iunie 1932 privind căile de executare și falimentul ( ) și art. 19 din Legea nr. 1530 din 3 aprilie 1930 privind comunele (Belediyeler Kanunu ), bunurile aparținând de la … Invocând art. 6 și 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de neplăți de către administrarea cheltuielilor și cheltuielile de judecată și de judecată stabilite de instanțele interne.

11. Guvernul invită Curtea să respingă cererea în temeiul art. 35 alin. (1) din Convenție pentru nerespectarea termenului de șase luni. În opinia sa, acest termen a început să curgă începând cu 28 mai 1999, data la care Consiliul a fost pronunțat. 12. Curtea ia notă de faptul că situația de care se plânge reclamantul a început de la hotărârea definitivă și executorie a instanței administrative și este prelungită chiar și după introducerea cererii și continuă până în prezent. Prin urmare, această excepție trebuie respinsă. 13. Potrivit guvernului reclamant nu a fost epuizată, așa cum se prevede la art. 35 alin. (1) din Convenție, toate căile de atac prevăzute în dreptul intern.

El susține că … Curtea consideră că nu este oportun să solicite unui individ, care a obținut o creanță împotriva statului membru în cadrul unei proceduri judiciare, să inițieze ulterior o nouă procedură judiciară pentru a obține satisfacția (a se vedea, mutatis mutandis Karahalios c. Grecia (dec.), nr. 62503/00, 26 septembrie 2002). Prin urmare, această excepție trebuie eliminată. 15. Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea, printre altele, Hornsby c. Grecia, Hotărârea din 19 martie 1997, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1997 II și Tunç c. Turcia, n 54040/00, 24 mai 2005) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond; de asemenea, Comisia constată că aceasta nu se confruntă cu niciun motiv de refuz.

II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, CEDH 2002 III, Romahov c. Ucraina, nr. 67534/01, 27 iulie 2004 și Kuzu c. Turcia, 13062/03, 17 ianuarie 2006). 17. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită. Curtea constată că Õ administrația nu a plătit reclamantului cheltuielile și cheltuielile de judecată stabilite de instanțele interne.

Cu alte cuvinte, o hotărâre definitivă și executorie în favoarea reclamantului a rămas neexecutată timp de mai mult de șapte ani. Această omisiune determină Curtea să ia în considerare faptul că, în acest interval de timp, autoritățile turce au privat parțial dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din convenție și ale articolului 1 din Protocolul nr. 1 de efectul lor util. 18. Prin urmare, a existat o încălcare a acestor dispoziții. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 14 DIN CONVENȚIA 19. Invocând art. 14 din Convenție, reclamantul consideră că a fost discriminat din cauza puterii discreționare a administrației în plata datoriilor sale.

20. Având în vedere concluzia de mai sus de pe teren a articolelor 6 alin. (1) din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră că este necesar să se ia în considerare problema separat, sub aspectul art. În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la aceasta, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 22. Reclamantul declară că trebuie să fie despăgubit pentru un prejudiciu material și moral pe care îl evaluează la 5 24 Curtea își adoptă propriile calcule în lumina jurisprudenței sale în materie și evaluează prejudiciul material și moral actual, ținând cont de toate circumstanțele din speță, 500 EUR și de acord cu reclamantul pentru daune materiale și morale.

Reclamantul nu a prezentat o cerere privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să se aloce o sumă în acest scop.interese moratorii 26. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

Declară că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 500 EUR (cinci cenți) pentru daune materiale și morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

16 ianuarie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-01-23
0,95
AFFAIRE KURT ET AUTRES c. TURQUIE
SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL TURT ȘI ALTE TURCII (Cercetarea nr. 13932/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 ianuarie 2007 DEFINIF 23/04/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție
CtEDO 2007-09-11
0,94
ONDER c. TURQUIE
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere n 38685/02 prezentată de Soner ÖNDER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 11 septembrie 2007 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza, președinte,
CtEDO 2006-10-10
0,94
AFFAIRE MEHMET EMİN ACAR c. TURQUIE
SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MEHMET EMprecum ACAR c. TURCIA (solicitarea nr. 1901/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 OCTOMBRIE 2006 DEFINIF 10/01/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) d
CtEDO 2006-12-12
0,94
AFFAIRE ERTOGRUL KILIC c. TURQUIE
SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ ERTUUL KILIÇ c. TURCIA (Cercetarea nr. 38667/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 decembrie 2006 DEFINITIVF 12/03/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate
CtEDO 2006-05-30
0,94
AFFAIRE İBRAHİM YALÇINKAYA c. TURQUIE
SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ CU PRIVIRE LA STRASBURG 30 mai 2006 DEFINITIVĂ 30/08/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. Domnii J.-P. Cos
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă