ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.02.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 500/2013

HOTĂRÂRE
06.02.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 500/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 471/R din 10

noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția I civilă

a admis recursul declarat de pârâtul I.S.

(declarat în contradictoriu cu reclamanta I.I. și pârâții B.D., B.A.M., S.S., I.V.,

I.F., I.D., în acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar - acțiune în

constatare) împotriva deciziei civile nr. 88 din 27 aprilie 2011 pronunțată de

Tribunalul Brăila în dosarul nr. 51/196/2005; a modificat în parte decizia

atacată în sensul că a admis apelul declarat de acest pârât împotriva sentinței

civile nr. 363 din 15 ianuarie 2009 a Judecătoriei Brăila pe care a schimbat-o

în parte, în sensul că a dispus ieșirea părților din indiviziune conform

dispozitivului acestei decizii; a respins recursul declarat de I.C. împotriva

aceleiași decizii.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de recurs a reținut că atât reclamantul cât și pârâtul sunt nemulțumiți de

varianta de lotizare adoptată de instanța de fond și menținută de instanța de

apel, primul considerând că ia-fost atribuit un lot mai mic decât cel care i se

cuvine în raport cu cota pe care o deține din moștenire și cu actele sale de

proprietate, iar celălalt că menținerea stării de indiviziune cu privire la o

porțiune din curte favorizează menținerea stării conflictuale și a problemelor

existente între părți.

În atare situație, instanța de recurs

a constatat că varianta 5 de lotizare propusă de expertiza efectuată în cauză

respectă cel mai bine dispozițiile art. 673 C. proc. civ. și a dispus în

consecință.

Împotriva deciziei civile nr. 471/R

din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, la data de 9 iulie 2012, au

formulat cerere de revizuire B.D. și B.A.M.,

arătând că dispozitivul acesteia, prin care

moștenitorilor lui I.A. (I.F., I.D. și I.V.) li s-a atribuit un lot de 48 mp,

dată fiind cota lor de 3/32 din imobilul în suprafață de 512 mp, este potrivnic

cu cel al deciziei civile nr. 277/R din 10 mai 2007 al aceleiași instanțe, prin

care numitului I.A. i s-a atribuit un lot de 86 mp (prin consfințirea

contractului de vânzare-cumpărare din 14 mai 2001, încheiat între B.D., B.A.M.,

în calitate de cumpărători, și I.A., în calitate de vânzător, având ca obiect

imobilul situat în Brăila, cartier R.N., județul Brăila, alcătuit din teren în

suprafață de 86 p și construcție de 86 mp).

Examinând

cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu,

a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față

de caracterul său peremptoriu, înalta Curte urmează a o respinge, ca tardiv

formulată, pentru următoarele considerente:

Căile de atac

și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice

împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici

instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele

prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în

care acestea se calculează.

Cererea de revizuire a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din

același cod, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1),

termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea

hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs,

după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7

alin. (2), termenul se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Având în

vedere dispozițiile legale anterior citate, înalta Curte constată că termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit, întrucât

decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 10 octombrie

2011, iar prezenta cerere a fost formulată la data de 9 iulie 2012, data

poștei.

Legea sancționează cu decăderea

nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de

atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul

legal

atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuenții au încălcat

prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece au formulat

cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare

față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate,

celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate,

în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția

tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă,

peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

În cauză nu pot

fi reținute apărările revizuentului B.D. în sensul

că termenul cererii de revizuire curge

de la momentul pronunțării deciziei civile nr. 359/R din 12 iunie 2012, prin

care s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei a cărei revizuire

se solicită, formulată de petentul I.C.

Obiectul revizuirii este determinat în

mod clar de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora se

poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul".

Or, decizia civilă nr. 359/R din 12

iunie 2012 este dată în lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 471/R din 10

octombrie 2011, fiind distinctă de aceasta și neîncadrându-se în sfera

hotărârilor judecătorești evocate prin textul legal anterior citat, termenul de

exercitare a căii de atac raportându-se la decizia ce a soluționat fondul, în

speță, decizia a cărei revizuire se solicită, și nu la decizia lămuritoare.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.

Respinge, ca tardivă, cererea de

revizuire formulată de B.D. și B.A.M. împotriva deciziei nr. 471/R din 10

octombrie 2011 a Curții de Apel Galați - secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

6 februarie 2013

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-16
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4510/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 858 din 07 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.G. în contradictoriu cu pârâtele SC P.A. SA și SC P. SA reți
ÎCCJ 2005-09-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7396/2005
imobilele în litigiu (terenuri și construcții), cu suma de 4.000.000 lei și condiția ca dobânditorii să o întrețină, să-i acorde îngrijire în caz de boală și să o înmormânteze conform obiceiului, instituind asupra acestor bunuri o interdicț
ÎCCJ 2003-06-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4720/2011
câte unei sulte de 556.468 lei pentru egalizarea loturilor. Prin Decizia civilă nr. 282/ A din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile formulate în cauză.
ÎCCJ 2014-09-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2371/2014
te și a încetării efectelor hotărârii declarative de constatare a dreptului de proprietate, starea de indiviziune nu mai există, caz în care soluția instanței cu privire la cererea de ieșire din indiviziune ar fi fost evident cu totul alta
ÎCCJ 2013-10-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4820/2013
ă nr. 585/R din 02 noiembrie 2012. Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanții C.F., C.T. și M.T. au solicitat revizuirea atât a sentinței civile nr. 436 din 05 aprilie 2012 pronunțată
Sursă