ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3409/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 184 F din 05 mai 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus următoarele:

A admis contestația la executare, formulată de condamnatul C.G., împotriva executării Sentinței penale nr. 246/2010 din Dosarul nr. 4029/2/2010, de la Curtea de Apel București, secția I penală.

Conform art. 461 lit. d) C. proc. pen., având în vedere extrasul emis la 06 iulie 2010 de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, Republica Italiană, Biroul executări penale, privindu-l pe C.G., a constatat intervenită amnistia pentru un an și zece luni închisoare conform Legii nr. 241/06, în Italia.

A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani, 3 luni și 26 de zile și pedeapsa complementară a interzicerii perpetue a ocupării și exercitării funcțiilor publice.

A dedus detenția de la 12 iulie 2003 la 15 iulie 2003 și de la 19 septembrie 2007 la zi.

A anulat MEPÎ nr. 269/2010 din 24 septembrie 2010, emis în baza Sentinței penale nr. 246/2010 din Dosarul nr. 4029/2/2010, de la Curtea de Apel București, secția I penală și a dispus emiterea unui nou mandat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea formulată la 23 martie 2011, condamnatul C.G. a solicitat instanței aplicarea dispozițiilor referitoare la amnistie în ceea ce privește pedeapsa de 8 ani și 2 luni și 4 zile închisoare aplicată în urma unei hotărâri din Italia recunoscută în România. Contestația la executare formulată a avut în vedere faptul că autoritățile italiene au comunicat intervenirea unei legi de amnistie care și-a produs efectele prin reducerea cu un an și 10 luni a pedepsei recunoscute de autoritățile române.

Astfel, prin Sentința penală nr. 246/F din 17 august 2010, în Dosarul nr. 4029/272010, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut Sentința penală nr. 664 din 10 martie 2008 a Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Torino, modificată prin sentința din data de 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Torino.

A dispus transferarea persoanei condamnare C.G. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani și 2 luni închisoare, cu pedeapsa complementară constând în interzicerea perpetuă a ocupării și exercitării funcțiilor publice.

A dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 12 iulie 2003 la 15 iulie 2003 și de la 19 septembrie 2007 la 17 august 2010.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

Curtea de apel a constatat că pentru a pronunța această hotărâre, inițial, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 06 mai 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța Curții de Apel București în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală pentru recunoașterea efectelor Sentinței penale nr. 664 din 10 martie 2008 a Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Torino, modificată prin sentința din data de 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Torino și a punerii în executare a acesteia în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate C.G., în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani și 2 luni închisoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că prin adresa nr. X, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Italia, prin care solicită transferarea persoanei condamnare C.G. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani și 2 luni închisoare, aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv: copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, copie de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea datei la care se consideră executată pedeapsa, declarația constatând consimțământul la transferare al persoanei condamnate.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul C.G. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

În fapt, s-a reținut că în data de 11 iulie 2003 persoana condamnată C.G., împreună cu alte persoane, au constrâns-o pe partea vătămată A.C. să întrețină acte sexuale împotriva voinței acesteia, au deposedat-o, prin folosirea de violențe de mai multe bunuri, au lipsit-o de libertate. De asemenea, s-a mai reținut că persoana condamnată în data de 12 iulie 2003 a cumpărat un autoturism F.F. cunoscând că acesta a fost sustras și a lovit doi militari care erau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Faptele pentru care a fost condamnat C.G. sunt prevăzute de art. 609, 110, 628, 110, 605, 648, 337, 582, 585 C. pen. italian.

Din verificarea documentelor transmise de autoritățile judiciare din Republica Italiană s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, la care se referă art. 129 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983.

De asemenea, a rezultat din documentele transmise de autoritățile judiciare italiene că numitul C.G. și-a exprimat consimțământul de transferare pentru comiterea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Curtea de apel a apreciat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului C.G. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a), 189 alin. (2), 211 alin. (2

1

) lit. a), art. 239 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Hotărârea menționată a rămas definitivă prin nerecurare.

Analizând actele și lucrările dosarului, în prezenta cauză, curtea de apel a constatat că Ministerul Justiției din Italia a trimis autorităților române la data de 27 iulie 2010 situația actualizată a pedepsei aplicată persoanei condamnate din care rezulta aplicarea unei legi de amnistie.

În consecință, s-a apreciat că există un incident care influențează durata pedepsei ce urmează a fi executată în România și anume amnistia. Chiar dacă legea de amnistie a fost dată în Italia ea influențează pedeapsa aplicată de autoritățile italiene condamnatului și recunoscută în vederea punerii în executare în România. Recunoașterea hotărârilor pronunțate în Italia împotriva persoanei condamnate presupune și recunoașterea oricăror cauze de diminuare a pedepsei sau modificare a hotărârii conform legilor statului italian.

Împotriva sentinței, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării deciziei.

Recursul Ministerului Public va fi admis pentru motivele ce se vor arăta:

Condamnatul a invocat „amnistia" ca o cauză de reducere a pedepsei închisorii, cauză care - potrivit art. 461 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. - a justificat acestuia o cerere de contestație la executare.

Conform art. 462 raportat la art. 460 combinat cu art. 459 C. proc. pen., întrucât condamnatul se află în executarea pedepsei închisorii, instanța competentă este instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Aceste dispoziții sunt aplicabile și conform principiilor expuse în Decizia nr. 34/2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (dispozitiv, pct. 2 alin. (1) și (2)).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 184/F din 05 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe condamnatul C.G.

Casează sentința penală sus-menționată și trimite cauza, spre competentă soluționare în primă instanță, la Judecătoria Bacău.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 05 octombrie 2011.