ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2402/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 292 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 124/63/2005, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V.M., și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții B.N., B.T., P.S., G.A. și D.M., în contradictoriu cu pârâții: SC I. CRAIOVA, C.G. și C.M. A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta G.E., domiciliată în com. Bârca, jud. Dolj. S-a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții SC R.F. SA, G.I.I.D. S-a respins cererea de chemare în garanție a SC C.E. SA S-a anulat decizia nr. 7 din 10 mai 2005, emisă de pârâta SC I.C.S.I.T.P.M.L.

CRAIOVA. S-a constatat că reclamanta V.M. și intervenienții în interes propriu B.N., B.T., P.S., G.A. și D.M. au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul teren, în suprafață de 2000 m.p., identificat în raportul de expertiză întocmit de expert I.I., imobil ce a aparținut autorului B.N., în următoarele cote din valoarea imobilului: reclamantei V.M. îi revine cota de 1/5, intervenientei B.N. îi revine cota de 1/5, intervenientului P.S. îi revine cota de 1/10, intervenientei B.T. îi revine cota de 1/10, iar intervenienților G.A. și D.M. le revine cota de 1/10 fiecare. S-a luat act că reclamanta V.M. și intervenienții B.N., B.T., P.S., G.A. și D.M.

nu solicită cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că reclamanta și intervenienții B.N., B.T., P.S., G.A., G.E., D.M., în calitate de moștenitori ai autorului B.N., au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 2000 m.p., situat în Craiova, str. Unirii. Reclamanta și intervenienții B.T., P.S., G.A., G.E., D.M. au formulat o notificare comună, sub nr. 753/N/2001 iar intervenienta B.N. a formulat notificarea înregistrată sub nr. 72/N/2001. Soluționând notificarea nr. 753/N/2001 Primăria Municipiului Craiova a emis dispoziția nr. 6474/2005, prin care a înaintat-o spre competentă soluționare către pârâta SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova. S-a mai reținut că prin dispoziția nr. 2581 din 2 septembrie 2008 a fost modificat art. 1 din dispoziția nr. 6474 din 28 martie 2005, în sensul că s-a înaintat spre competentă soluționare către pârâta SC I.C.S.I.T.P.M.L.

SA, ca fiind persoana juridică deținătoare, și notificarea nr. 72/N/2001, conexată cu notificarea nr. 753/N/2001, iar prin declarația autentificată sub nr. 2634 din 26 septembrie 2008, titulara notificării nr. 72/N/2001, respectiv intervenienta B.N. a arătat că nu înțelege să conteste dispoziția de înaintare, și a solicitat ca pretențiile sale izvorâte în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul notificat, să fie soluționate în cadrul acestui demers judiciar. Soluționând astfel notificarea cu care a fost investită, pârâta, în calitate de unitate deținătoare, a respins-o motivat de faptul că pentru același imobil s-au acordat măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, către numiții C.G.

și C.M.L. Acest punct de vedere a fost apreciat de tribunal ca fiind greșit față de împrejurarea că autorul B.N. a avut cinci moștenitori, colaterali privilegiați de gradul IV, respectiv F.Șt.B., B.Șt.I., I.C.B., M.C.G. și pe reclamanta V.M.(fostă P.). Numiții C.G. și C.L.M., în calitate de moștenitori ai autoarei B.C.I., colaterală privilegiată de gradul IV a lui B.N., au formulat notificare, vizând însă cota legală ce li se cuvenea din totalul de 2000 m.p. din terenul în litigiu. Prin sentința civilă nr. 279 din 6 iulie 2004, definitivă și irevocabilă, pârâtul a fost obligat să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, moștenitorilor direcți ai autoarei B.C.I., însă numai corespunzător dreptului acestora și cotei ce le revenea, respectiv pentru 400 m.p.

Astfel fiind, s-a apreciat că pentru diferența de teren nu se poate refuza dreptul reclamantei și intervenienților mai sus menționați, în calitate de moștenitori ai autorului comun. Pe baza probatoriului administrat s-a considerat că reclamanta și intervenienții B.N., B.T., P.S., G.A. și D.M. au dovedit calitatea de proprietar deposedat a autorului lor, B.N. precum și faptul că sunt moștenitori ai acestuia. În ceea ce o privește pe intervenienta G.E., s-a reținut că autorul acesteia nu a acceptat succesiunea defunctei G.M., situație în care nu operează reprezentarea succesorală. În ceea ce privește întinderea suprafeței de teren deținută de fostul proprietar deposedat, instanța de apel a apreciat că aceasta este de 2000 m.p.

În ceea ce privește modalitatea de restituire, observând concluziile raportului de expertiză (necontestat de reclamantă și intervenienții îndreptățiți) s-a reținut că pe terenul în litigiu sunt identificate construcții (sediul administrativ, cameră poartă, construcții anexă), iar terenul este afectat în totalitate de detalii de sistematizare, respectiv construcții, rețele de canalizare, gaze, electrice, ce deservesc pârâta, în desfășurarea obiectului său de activitate. Ca atare, singura modalitate de restituire apare ca fiind cea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent. Cererea de chemare în garanție a C. E. a fost respinsă, avându-se în vedere în principal faptul că prin H.G. nr. 1659/2004, nu a fost transmis către această parte, dreptul de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren, ci doar construcții.

Cererile de intervenție în interes propriu formulate de G.I.I.D. și SC R.F. SA, au fost respinse, având în vedere că din actele și lucrările dosarului de față, suprafața de teren pentru care aceștia justifică dreptul de proprietate nu se suprapune în vreun fel cu cea solicitată de titularii notificărilor, iar dreptul de proprietate astfel afirmat, nu este afectat în nici un fel. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții intervenienți B.T., P.S., B.N., G.A., D.M. și pârâta SC I.C.S.I.T.P.M.C. SA Craiova, iar prin decizia civilă nr. 235 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova s-a admis doar apelul intimaților G.A. și D.M., s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că imobilul pentru care se cuvin măsuri reparatorii în echivalent este de 2480 m.p.

teren în loc de 2000 m.p. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și s-au respins apelurile declarate de reclamanta V.M., intervenienții în nume propriu B.T., P.S. și B.N. și de pârâta SC I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova și cererea de aderare la apel formulată de pârâții C.G. și C.M. Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute următoarele considerente: Prin cererea de aderare la apel C.G. și C.M. au solicitat să li se recunoască dreptul, fie în natură fie în echivalent, pentru diferența dintre suprafața de 2508 m.p. deținută de autor și cea de 2000 m.p. la care a fost raportată cota lor succesorală de 1/5 în litigiul pe care l-au purtat anterior pe cale separată, soluționat prin decizia nr. 252 din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova (rămasă irevocabilă prin respingerea recursului).

Dintre criticile formulate în apel au fost apreciate ca întemeiate cele formulate de apelanții intervenienți G.A. și D.M. referitoare la întinderea suprafeței de teren deținută de autor în punctul respectiv și pentru care moștenitorilor li se cuvin măsuri reparatorii. Sub acest aspect, s-a constatat că o parte din actele doveditoare depuse de moștenitori la dosar, inclusiv actul de preluare abuzivă, atestă o suprafață de 2000 m.p. În actul intitulat foaia matricolă 2 este înscrisă suprafața de 2400 m.p. Avându-se în vedere acest act precum și constatările expertului I.I., făcute cu ocazia identificării terenului, în raport de toate actele depuse la dosar în acest sens, s-a apreciat că terenul deținut de autorul părților în Craiova str. Unirii a fost în suprafață de 2480 m.p.

La această suprafață urmează să fie raportate cotele succesorale stabilite de instanța de fond pentru reclamantă și intervenienții în interes propriu, care și-au dovedit calitatea de moștenitori ai autorului B.N. Faptul că în notificare moștenitorii fostului proprietar au menționat suprafața de 2000 m.p. nu duce la concluzia că aceștia au înțeles să solicite măsuri reparatorii numai pentru o parte din terenul pe care autorul lor l-a deținut în punctul respectiv. S-a mai reținut că preluarea terenului în litigiu de la autorul B.N. s-a făcut pe calea reglementată prin Decretul nr. 92/1950. Pentru toate situațiile reglementate în art. 2 din Legea nr. 10/2001 (inclusiv cazurile de preluare ca urmare a aplicării Decretului nr. 92/1950) legiuitorul a statuat că preluarea a fost una abuzivă.

În cuprinsul legii s-a făcut distincție, în unele situații, prin prisma modalităților de restituire, între preluarea abuzivă cu titlul valabil și preluarea abuzivă fără titlu valabil. Această distincție nu se impune a fi făcută în cauză. Instanța de apel a mai reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 (și nu art. 11 din aceeași lege, cum greșit a reținut tribunalul), dispoziții legale în care, sub aspectul modalității de restituire, în natură sau prin echivalent, nu se face distincție între bunurile preluate abuziv dar cu titlu valabil și bunurile preluate abuziv fără titlu valabil. În situația reglementată de art. 10 din Legea nr. 10/2001 prezintă relevanță, sub aspectul modalității de restituire (în natură sau prin echivalent), dacă construcțiile au fost demolate, dacă au fost edificate noi construcții și în ce măsură aceste construcții noi ocupă efectiv și funcțional întreg terenul solicitat spre restituire.

În măsura în care construcția care a existat pe teren nu ar fi fost demolată și nu ar fi fost amplasate noi construcții pe teren, am fi putut fi în situația reglementată de prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 (care se referă la imobilele, terenuri și construcții, preluate abuziv, deținute de regii autonome, societăți comerciale cu capital integral sau parțial de stat), întrucât apelanta pârâtă SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova este o societate comercială cu capital majoritar de stat. Nu suntem însă într-o asemenea ipoteză. În ce privește modul în care Decretul nr. 92/1950 a fost aplicat în raport de autorul B.N., acest aspect nu a fost dedus judecății în cauza de față, însă nici nu era relevant, față de conținutul prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 și față de faptul că temeiul juridic al demersului judiciar de față îl constituie prevederile Legii nr. 10/2001.

Dispozițiile art. 9 din aceeași lege, invocate de apelanți, au un caracter de normă de principiu. De la principiul înserat în acest text legal (al restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv), au fost reglementate însă numeroase excepții, printre care și cele ce rezultă din cuprinsul art. 10. Prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001, de asemenea invocate de apelanți, nu sunt incidente în speță. În acest articol sunt prevăzute unele situații de aplicare a Legii nr. 10/2001 în care restituirea are loc numai pe calea măsurilor reparatorii în echivalent. Enumerarea făcută în acest articol nu este una exclusivă, cum încearcă apelanții să susțină, restituirea pe calea măsurilor reparatorii în echivalent impunându-se și în alte situații reglementate de lege, în funcție de situația de fapt a imobilelor la data aplicării legii.

Prin prisma prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, s-a constatat că în mod corect tribunalul a reținut că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură. Observând suplimentul la raportul de expertiză întocmit la fond de expert ing. I.I. precum și completarea la raportul de expertiză întocmită în apel de același expert, s-a constatat că pe terenul care a aparținut autorului B.N. a fost edificată o construcție S + P + 5E în care funcționează în prezent apelanta pârâtă și intimata SC C.E. SA Craiova. Terenul care este liber de construcții are destinația de spațiu verde, parcare și este afectat de rețelele de canalizare, termoficare, gaze și apă. Modul în care sunt amplasate construcțiile (corpul principal și cabina poartă) precum și modul de amplasare al rețelelor de utilități, duc la concluzia că cea mai mare parte a terenului în litigiu nu poate fi restituită în natură.

Instanța de apel a administrat probe pentru a verifica dacă este posibilă restituirea în natură parțială a unei suprafețe de teren în partea de vest, respectiv dinspre stradă, față de faptul că deschiderea totală la stradă a terenului deținut de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA, teren care provine de la autorul B.N., măsoară 28,75 m.p. În acest sens s-a solicitat moștenitorilor să depună la dosar acte de la unitățile care au în administrare rețelele de utilități, din care să rezulte dacă este posibilă reamplasarea unora din aceste utilități, pentru a se putea apoi stabili dacă este posibilă restituirea parțială în natură a terenului. Astfel de înscrisuri nu au fost depuse la dosar deși s-au acordat mai multe termene în acest sens.

Lucrarea întocmită de SC T.P. SRL și depusă la dosar de apelanții intervenienți nu constituie o probă suficientă în acest sens. Cât privește apelul declarat de pârâta SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA, instanța de apel l-a considerat nefondat reținând că, calculând întinderea dreptului acordat de instanța de fond reclamantei și intervenienților, se constată că s-a acordat cota totală de 4/5, situație în care este indiscutabil că a fost luată în calcul cota de 1/5 pentru care pârâții C.G. și C.M. au obținut măsuri reparatorii pe cale separată pentru terenul aflat în litigiu. În ce privește cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent și titularul obligației de plată, acestea sunt aspecte care exced competenței instanței.

După adoptarea Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent intră în competența C.C.S.D., constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru (art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005). În acest sens notificările și dispozițiile/ deciziile emise de unitățile deținătoare se predau Secretariatului Comisiei, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a dispozițiilor/deciziilor. Comisia va emite o decizie ce reprezintă titlul de despăgubire, pe baza unui raport de evaluare. Decizia astfel adoptată poate fi atacată ulterior în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cererea de aderare la apel a fost respinsă, reținând că în contradictoriu cu moștenitorii C.G.

și C.M. s-a soluționat un litigiu prin care li s-au acordat măsuri reparatorii pentru cota care li se cuvine din bun după autor. Faptul că întinderea suprafeței de teren la care a fost raportată cota lor este mai mică decât suprafața deținută de autor, constituie un aspect care nu mai poate fi pus în discuție de către pârâții C.G. și C.M. întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, dezlegărilor date în litigiul anterior. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V.M., decedată însă în cursul litigiului și continuat de moștenitorii P.A.M., D.D.O.G. și D.D.R., precum și pârâtul SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, precum și intervenienții B.T., P.S., B.N. Astfel, criticile aduse hotărârii instanței de apel de către reclamanta V.M.

și intervenienții B.T., P.S., B.N., vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține astfel că instanța de apel nu a avut în vedere că Decretul nr. 92/1950 a fost dat cu încălcarea Constituției din anul 1948, iar consecința acestui fapt conduce la o preluare fără titlu a imobilului, motiv pentru care se apreciază că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii. Se mai învederează că Decretul nr. 92/1950 nu a respectat nici dispozițiile tratatelor internaționale la care România era parte și nici ale Codului civil privitoare la proprietate și nici cele ale D.U.D.O.

Recurenții au mai susținut că față de prevederile Legii nr. 10/2001 conform cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, și că securitatea raporturilor juridice este tulburată prin însăși lipsirea de eficiență a acțiunii în revendicare, întemeiată pe dreptul comun. O altă critică vizează ignorarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 și faptul că se putea pune în discuția părților, o expertiză tehnică de specialitate, privind reamplasarea rețelelor de utilități. Criticile aduse hotărârii instanței de apel de către pârâtul I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Astfel, acest recurent susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al acesteia, cu atât mai mult cu cât suprafața deținută de antecesorul părților este de 2000 m.p. cât figurează în actul de preluare a imobilului. Se mai susține că dimensiunile suprafeței de teren a fost de altfel tranșată irevocabil, prin sentința civilă nr. 279 din 6 iulie 2004 a Tribunalului Dolj. O altă critică, vizează că instanța învestită cu soluționarea notificărilor trebuia să observe că prin Legea nr. 247/2005 Titlul VII, avea obligația legală să se pronunțe asupra solicitărilor formulate de titularii notificărilor. Se mai învederează că menținându-se restul dispozițiilor sentinței de fond, practic se mențin confuziile dispozitivului ce privesc sumele corespunzătoare cotelor, părți ce le revin, raportate la suprafața ce a fost preluată abuziv de S.R., respectiv 2000 m.p.

Recursul declarat de intervenienta B.T. vizează nerestituirea în natură a suprafeței de 804,69 m.p. deținută de pârâta I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, în condițiile în care această suprafață este liberă de construcții, având destinația de spațiu verde, parcare. În această idee se susține că terenul nu se include în noțiunea de „amenajare de utilitate publică” și nici nu se circumscrie sintagmei „nevoilor unei comunități”. Intervenienții G.A. și D.M. au formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 292/2008 a Tribunalului Dolj, și nu ale deciziei din apel iar toate motivele invocate nu pot fi structurate pentru a fi susceptibile de încadrare în una din ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., instanța reține incidența excepției dirimante a nulității recursului declarat de acești intervenienți, sens în care urmează a se constata nulitatea recursului declarat de intervenienții G.A. și D.M. Examinând recursul declarat de reclamanta V.M. (decedată în timpul litigiului) și continuat de moștenitorii acesteia, precum și de pârâtul SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova și de intervenienții B.T., P.S., B.N., Înalta Curte reține următoarele: Obiectul dedus judecății vizează anularea deciziei nr. 7 din 10 mai 2005 emisă de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, prin care s-a respins de către pârâta (ce are calitate de unitate deținătoare) cererea de restituire în natură a terenului situat în Craiova, str. Unirii.

Or față de obiectul dedus judecății, criticile legate de modalitatea în care dispozițiile Decretului nr. 92/1950 au fost aplicate în raport de antecesorul părților sunt nefondate, câtă vreme acest aspect nu a constituit obiect al acțiunii introductive, iar instanța a analizat cauza doar în limitele învestirii, potrivit principiului disponibilității. Expertiza tehnică efectuată în cauză raportat la actele existente la dosarul instanței de fond vol. I, și la actul denumit foaia matricolă 2, a concluzionat că terenul deținut de antecesorul părților în Craiova, str. Unirii a fost de 2480 m.p., că pe terenul ce a aparținut autorului B.N. a fost edificată o construcție D + P + SE, în care funcționează pârâta.

Față de această situație, rezultată fără posibilitate de echivoc, din cuprinsul actelor depuse și din expertiza tehnică efectuată în cauză, sunt nefondate și criticile ce vizează atât întinderea suprafeței de teren pentru care instanța de apel a considerat că se cuvin măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, cât și posibilitatea restituirii terenului, dat fiind faptul că pe acesta este ridicată o construcție, iar restul terenului este afectat de rețele de canalizare, electrice, gaze și apă, parcare. Nefondate sunt și criticile legate de posibilitatea acordării efective a despăgubirilor de către instanță, în condițiile în care modalitățile de stabilire și acordare a despăgubirilor sunt reglementate expres în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 fiind de competența C.C.S.D., entitate învestită cu prerogative speciale în acest sens.

Din perspectiva celor expuse, nici una din criticile invocate de recurenți nu se circumscrie cerințelor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursurile reclamantei, ale pârâtei și a intervenienților B.T., P.S., B.N. urmează a fi respinse ca nefondate. Cu privire la recursul intervenienților G.A. și D.M., urmează a se constata nulitatea recursului, în condițiile în care recursul lor vizează sentința instanței de fond și nu ale deciziei instanței de apel, chiar dacă s-ar considera că acești recurenți au menționat dintr-o greșeală că recurează sentința și nu decizia dată în apel, este de reținut că nu sunt structurate nici motivele de recurs pentru a putea fi susceptibile de încadrare în ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Astfel, este de reținut că motivele invocate nefiind structurate din punct de vedere juridic, nu permit analiza deciziei din apel, conform cerințelor art. 304 raportat la art. 299 C. proc. civ., știut fiind că recursul nu este devolutiv, și că în această cale de atac se analizează hotărârea recurată. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei instanței de apel este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 303 alin. (3) C. proc. civ., fiecare motiv de recurs trebuie arătat și dezbătut separat și cu recurenții G.A. și D.M. nu s-au conformat acestei exigențe legale, urmează, ca interpretând „per a contrario” dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. și având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să implice aplicarea alin. (2) al acestui text legal, a se constata nulitatea recursului formulat de intervenienții sus arătați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta V.M. – decedată și continuat de moștenitorii P.A.M., D.D.O.G. și D.D.R., de pârâta SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova și de intervenienții B.T., P.S., B.N., împotriva deciziei nr. 235 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Constată nul recursul declarat de intervenienții G.A. și D.M., împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2012.