ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6423/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

La data de 30 decembrie 2009, reclamanta

SC B.C. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Institutul Cultural Român, solicitând

să se constate încălcarea de către pârât a drepturilor sale cu privire la mărcile

G. și O.P.G., precum și încălcarea drepturilor asupra desenului industrial al cărui

titular este, conform certificatului de înregistrare, și să se dispună obligarea

pârâtului la plata despăgubirilor pentru daunele cauzate, în cuantum de 400.000

RON.

La data de 02

martie 2010, P.M.B. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând,

în contradictoriu cu reclamanta și cu pârâtul, să se constate că:

- este titularul

a 50% din drepturile de autor ale defunctului I.P.G.;

- înregistrarea

mărcii G. la O.S.I.M. s-a realizat fără acordul său, fiind grav prejudiciat material

și moral;

- nulitatea absolută

a contractului de cesiune a drepturilor de autor în cotă de 50%, încheiat între

soția defunctului și SC B.C. SRL;

- obligarea părților

la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea

din 30 martie 2010, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă a luat act de renunțarea

la judecata cererii principale formulate de reclamanta SC B.C. SRL în contradictoriu

cu pârâtul Institutul Cultural Român și chemata în garanție Arhiva Națională de

Filme, respingând ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție, cu obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 7.140 RON, către pârât.

Prin aceeași încheiere,

s-a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de P.M.B.,

urmând ca judecata să se poarte între reclamanta SC B.C. SRL și intervenientul P.M.B.

Intervenientul

a depus la dosar cerere precizatoare a celui de-al doilea capăt al cererii de intervenție,

în sensul că solicită: anularea mărcii G. înregistrată la O.S.I.M., având în vedere

lipsa acordului său la înregistrarea mărcii, în calitate de titular a 50% din drepturile

de autor ale defunctului I.P.G. și obligarea reclamantei SC B.C. SRL la plata daunelor

morale de 500.000 euro; constatarea nulității absolute a contractului de cesiune

a drepturilor de autor în cotă de 50%, încheiat între soția defunctului și SC

B.C. SRL; obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de

chemare în judecată din data de 15 aprilie 2010, formulată în Dosarul nr. 9952/372010

al Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul P.M.B. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta SC B.C. SRL, anularea mărcii G., întrucât a fost înregistrată

de către pârâtă fără respectarea prevederilor legale, având în vedere lipsa acordului

reclamantului care este titularul a 50% din drepturile de autor ale defunctului

I.P.G., fiind grav prejudiciat material și moral; constatarea nulității absolute

a contractului de cesiune a drepturilor de autor în cotă de 50%, încheiat între

soția defunctului și pârâtă; obligarea părților la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

se reiau argumentele expuse în cuprinsul cererii de intervenție în interes propriu,

în cauza din Dosarul nr. 51252/3/2009, în care SC B.C. SRL a formulat inițial acțiune

în contrafacere împotriva Institutului Cultural Român.

Pârâta SC

B.C. SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului

de a cere anularea înregistrării mărcii G. pentru atingerea adusă cotei de 50% din

dreptul de autor al defunctului I.P.G. și respingerea cererii ca prescrisă, iar

pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

O.S.I.M. a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată

formulată de reclamant, conform dispozițiilor. art. 103 C. proc. civ. și art. 48

alin. (3) din Legea mărcilor.

Prin încheierea

din 10 noiembrie 2010, Tribunalul a dispus, în baza art. 164 C. proc. civ., conexarea

Dosarului nr. 9951/3/2010 la dosarul de față și, prin aceeași încheiere, a admis

excepția prescripției dreptului la acțiune în anularea mărcii G., invocată de SC

B.C. SRL și, în consecință, a respins capătul de cerere privind anularea mărcii

G. din acțiunea principală, privind cererea de intervenție în interes propriu a

intervenientului P.M.B., și capătul de cerere privind anularea mărcii G. din cererea

conexă formulată de reclamantul menționat, ca prescrise, pentru considerentele reținute

de tribunal prin încheierea din data respectivă.

Prin sentința

nr. 594 din 06 aprilie 2011, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale a reclamantului P.M.B., precum

și excepția prescripției dreptului la acțiune în formularea cererii reconvenționale;

a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC B.C. SRL, în contradictoriu

cu intervenientul-reclamant P.M.B. și a constatat nulitatea absolută totală a certificatului

suplimentar de moștenitor din 10 martie 2009, suplimentar la certificatul de moștenitor

nr. x/2000, supliment la certificatul de moștenitor nr. y/2000 emis de BNP E., după

defunctul P.A. A constatat de asemenea nulitatea absolută parțială a certificatului

de moștenitor din 10 martie 2009, suplimentar la certificatul de moștenitor nr.

z/2008, emis de BNP E. cu privire la cota indiviză de ½ din drepturile de

autor dobândite de defuncta P.M.V., de la defunctul P.A. în baza certificatului

de moștenitor din 2009, care le-a dobândit de la defunctul frate I.P.G., în baza

certificatului de moștenitor din 1990, Notariatul de Stat Local Sector 1 București

și, în consecință, a respins cererea intervenientului-reclamant P.M.B., în contradictoriu

cu pârâta-reclamantă SC B.C. SRL, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel intervenientul P.M.B.

Prin decizia

nr. 263A din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția tardivității și a respins apelul ca tardiv formulat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că în raport de data comunicării sentinței

apelate, respectiv 20 aprilie 2011, cererea de apel depusa prin poștă la 19 mai

2011 și înregistrată la Tribunalul București la 24 mai 2011, conform vizei de primire,

este tardivă.

Cât privește cele

două recipise poștale depuse la dosar de către intervenient, ce poarta ștampila

poștei cu data de 03 mai 2011 și respectiv 07 mai 2011, instanța de apel a apreciat

că acestea nu fac dovada depunerii în termenul legal a motivelor de apel, astfel

cum susține apelantul, având în vedere că din cuprinsul acestora nu rezultă care

este conținutul lor, respectiv ce înscrisuri au fost depuse.

Instanța de apel

a mai reținut că în situația în care o astfel de cerere ar fi fost primită la Tribunalul

București, exista obligația înregistrării cererii în sistemul ECRIS, dovada ce nu

a fost făcută în cauză.

În consecință,

instanța de apel a constatat că apelul a fost formulat cu depășirea termenului de

15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284 C. proc. civ.

Împotriva deciziei

instanței de apel intervenientul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ.

În motivarea recursului,

recurentul-intervenient reproșează instanței de apel că în mod greșit a reținut

că data transmiterii cererii de apel prin poștă este 19 mai 2011 și nu data de 03

mai 2011, data aplicată pe confirmarea de primire de la poștă. Susține că instanța

de apel a admis excepția tardivității fără a ține seama că, în cazul producerii

unei erori care a determinat înregistrarea cererii cu întârziere, această eroare

nu a fost produsă din culpa recurentului, iar singura dovadă de comunicare în termenul

legal a cererii o constituie confirmarea de depunere/primire de la poștă și nu înregistrarea

plicului la Tribunalul București.

În plus, arată

că instanța de apel în mod greșit a motivat că data de 24 mai 2011 - data înregistrării

cererii de apel în sistemul ECRIS - constituie data declarării apelului și nu data

depunerii la poștă a cererii așa cum este prevăzut de art. 104 C. proc. civ.

Totodată, recurentul-intervenient

reia criticile formulate în apel la adresa sentinței Tribunalului, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și, pe fond, respingerea cererii reconvenționale

și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât

a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând

că în mod legal apelul intervenientului a fost respins ca tardiv.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Din examinarea

actelor dosarului rezultă că sentința Tribunalului a fost comunicată recurentului

intervenient la data de 21 aprilie 2011 la domiciliul procesual indicat în cererea

de intervenție, respectiv la avocat H.A.I., iar cererea de apel, conform ștampilei

aplicate pe plicul de corespondență, a fost trimisă prin poștă, la data de 19

mai 2011, fiind primită și înregistrată la Tribunalul București la 24 mai 2011,

cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.,

calculat de la comunicarea hotărârii.

Referitor la cele

două recipise poștale depuse la dosar de intervenient, purtând ștampila poștei cu

datele de 03 mai 2011 și 07 mai 2011, instanța de apel în mod corect a reținut că

acestea nu fac dovada depunerii în termen a apelului întrucât din conținutul lor

nu rezultă ce înscrisuri au fost depuse.

Contrar susținerilor

recurentului, data de 19 mai 2011, în raport de care s-a constatat declararea tardivă

a apelului, nu reflectă înregistrarea cu întârziere a cererii de apel, ci însăși

depunerea la poștă a cererii, în sensul art. 104 C. proc. civ., din moment ce rezultă

din ștampila aplicată pe plicul de corespondență.

Prin motivele

de recurs nu este contrazisă această constatare a instanței de apel și nici aceea

că nu s-a dovedit că data de 03 mai 2011, indicată de către recurent, este data

reală a depunerii la poștă a cererii de apel, în absența oricărei legături între

conținutul corespondenței astfel expediate și cererea de apel formulată în cauză.

Mai mult, recurentul, fără a contesta faptul că îi revine sarcina probării unei

asemenea legături, nu a produs nici în recurs vreo dovadă în sensul că cererea de

apel s-ar fi regăsit în plicul ce a fost primit la data de 03 mai 2011 la Tribunalul

București.

Într-adevăr, împrejurarea

neînregistrării cererii de apel în programul ECRIS la data la care partea a pretins

expedierea sa la instanță nu ar putea fi invocată împotriva părții, în măsura în

care aceasta ar fi probat, prin alte mijloace, depunerea cererii la o altă dată

decât cea la care a avut loc înregistrarea sa în evidențele instanței, întrucât

s-ar fi putut considera că a avut loc o înregistrare tardivă, neimputabilă părții.

Însă, în contextul în care partea nu a înfățișat alte dovezi, împrejurarea în discuție

reprezintă o confirmare a depunerii tardive a cererii, în raport de înscrisul ce

atestă în mod neechivoc data depunerii cererii de apel.

În consecință,

față de data comunicării sentinței Tribunalului, în mod legal instanța de apel a

constatat depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C.

proc. civ., care atrage sancțiunea decăderii intervenientului din dreptul de a declara

apel, conform art. 103 C. proc. civ. și a respins apelul ca tardiv declarat.

Față de această

soluție, care va fi menținută, criticile care privesc hotărârea primei instanțe

pe aspectele de fond ale cauzei nu pot fi valorificate direct în recurs, deoarece

obiectul acestei căi de atac îl constituie decizia instanței de apel.

În raport de cele

reținute mai sus, decizia instanței de apel este legală, astfel că, în baza

art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de intervenientul P.M.B. împotriva deciziei nr. 263A din 17 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 19 octombrie 2012.