ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5441/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 501 din 15 decembrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanta SC E.G. SRL în contradictoriu cu A.N.A.F. -

D.G.F.P. Dolj și A.F.P. Craiova.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că în urma solicitării de rambursare a soldului

sumei negative de TVA, în valoare de 1.013.846 RON formulată de societatea reclamantă,

organul fiscal a constatat că în luna septembrie 2007 societatea a dedus TVA în

sumă de 513.729 RON, aferentă achiziționării unei instalații de amoniac, instalație

care a fost achiziționată în vederea dezmembrării și valorificării deșeurilor rezultate,

iar deducerea de TVA a fost nelegală, întrucât societatea nu a aplicat taxarea inversă.

În sarcina societății

reclamante a fost emisă decizia de impunere pentru suma respinsă la rambursare de

557.402 RON.

Împotriva celor două acte

fiscale, reclamanta a formulat contestație cu privire la suma de 513.729 RON, însă

aceasta a fost respinsă de D.G.F.P. Dolj prin decizia nr. 377 din 25 iunie 2009,

reținându-se în esență că reclamanta nu a aplicat taxarea inversă.

Instanța de fond a reținut

că atât societatea reclamantă în calitate de beneficiar, cât și furnizorul bunului,

respectiv al instalației de amoniac, sunt înregistrați în scop de TVA, iar bunul

achiziționat în vederea dezmembrării și valorificării deșeurilor rezultate, face

parte din categoria bunurilor prevăzute de art. 160

1

alin. (2) C.

fisc. pentru care trebuie să se aplice măsurile de simplificare, iar furnizorul,

pe factura de achiziționare a bunului, trebuia să înscrie mențiunea - taxare inversă

- fără a înscrie taxa aferentă.

Prin urmare, instanța

de fond a constatat că în mod greșit furnizorul bunului a înscris pe factura emisă

taxa aferentă și în mod greșit a perceput această taxă de la reclamantă.

S-a arătat că reclamanta

era obligată să aplice taxarea inversă, nu să facă plata către furnizor, să înscrie

din proprie inițiativă mențiunea - taxare inversă - în factură și să o evidențieze

atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă în decontul de TVA.

Pentru aceste considerente,

instanța a constatat că societatea reclamantă în mod greșit a procedat la deducerea

TVA în sumă de 513.729 RON, concluzionând că a fost legală decizia de respingere

la rambursare a acestei sume.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC E.G. SRL.

În motivarea recursului

său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, art. 304

1

C. proc.

civ., reclamanta a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, fiind

dată cu aplicarea greșită a legii.

Arată recurenta că atât

organul de control, cât și organul de soluționare a contestației recunosc că nu

trebuia aplicată taxarea inversă, deci nu trebuia achitată TVA aferentă sumei de

513.279 RON către SC P. SA București, iar aceasta la bugetul de stat.

Consideră recurenta că

era obligată să aplice taxarea inversă în temeiul art. 160 C. fisc., dar greșit

a virat TVA către furnizor, însă nu trebuia sancționată cu oprirea TVA.

A mai arătat, de asemenea,

recurenta-reclamantă că dacă a efectuat greșit plata TVA în sumă de 513.279 RON

sumă ce a ajuns greșit la bugetul de stat, ca sumă nedatorată, este normal ca suma

să fie rambursată către reclamantă în conformitate cu prevederile art. 3 lit.

b) C. fisc.

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta

nu este fondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

În mod corect instanța

de fond a reținut că recurenta avea obligația să aplice taxarea inversă pe facturile

emise pentru achiziționarea unei instalații de amoniac de la furnizorul SC P. SA

pentru suma de 513.729 RON, fără să înscrie TVA aferentă.

Recurenta recunoaște că

în mod greșit a plătit TVA furnizorului SC.P. SA.

Cum bunul achiziționat

conform facturii din 28 septembrie 2007 este destinat dezmembrării și valorificării

deșeurilor rezultate, acesta face parte din categoria bunurilor prevăzute la

art. 160

1

alin. (2) C. fisc. pentru care trebuie să se aplice măsurile

de simplificare în conformitate cu prevederile art. 160

1

alin. (3).

C. fisc.

De asemenea, în mod corect

a apreciat instanța fondului că din moment ce bunurilor li se aplicase măsurile

de simplificare prevăzute de art. 160

1

alin. (2) și (3) C. fisc., nu

puteau fi incidente dispozițiile privind deducerea de TVA și, în consecință, nu

există nici drept de rambursare pentru suma în discuție.

Recurenta poate să se

îndrepte împotriva societății furnizoare care a colectat TVA în mod greșit de la

reclamantă și să solicite restituirea acesteia.

Față de cele arătate mai

sus, constatând că în cauză nu există motive de casare sau de modificare a sentinței

de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC E.G. SRL împotriva sentinței nr. 501 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.