ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1532/2012

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 75 din 28 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpata G.F. la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și fixează termen de încercare, potrivit art. 82 C. pen., pe o perioadă de 3 ani și 4 luni. S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor ce decurg din aplicarea prevederilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate, în raport de prevederile art. 359 C. proc.

pen. I s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) în condițiile art. 71 C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.L.N. SRL Alexandria la plata sumei de 61.866 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, către partea civilă A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman. A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu nr. 470 P/2010 din 04 mai 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei G.F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. S-a reținut în esență că, în calitate de administrator la SC F.L.N. C. SRL Alexandria, inculpata a omis să evidențieze în actele contabile ale societății operațiunile comerciale efectuate, respectiv un număr de 44 facturi fiscale emise în favoarea SC P.F.G.P. SRL, cauzând un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă de 64.366 lei.

S-a constatat că fapta este demonstrată prin următoarele mijloace de probă administrate: sesizare D.G.F.P. Teleorman, proces-verbal de inspecție fiscală, facturi fiscale, copie balanță de verificare, declarații martori, dovadă de achitare parțială a prejudiciului, declarații inculpată. Înainte de începerea cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 28 iunie, inculpata a declarat că recunoaște fapta așa cum este descrisă în rechizitoriu (declarație consemnată și aflată la fila 17 dosar) și a solicitat judecarea cauzei în temeiul probatoriului administrat de organul de urmărire penală și a actelor în circumstanțiere, respectiv a adeverinței de încadrare în muncă și a certificatului de naștere pe numele minorei G.O.C.

Constatând, din probele administrate, că faptele inculpatei sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acesteia, văzând și declarația inculpatei, tribunalul a apreciat cererea acesteia ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, procedând la aplicarea acestora. Instanța de fond a reținut că în perioada 18 noiembrie 2010-07 decembrie 2010 societatea administrată de inculpată, SC F.L.N. C. SRL Alexandria a fost supusă unui control efectuat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman, ocazie în care s-au constatat neconcordanțe între livrările de bunuri și servicii aferente semestrului II/2007 declarate de către SC F.L.N.

C. către SC P.F.G.P. SRL și achizițiile declarate pentru aceeași perioadă de către cea din urmă. În baza acestor constatări, organele de control au întocmit procesul verbal de inspecție fiscală din 07 decembrie 2007 în care s-a menționat că, în perioada 01 noiembrie 2007-31 decembrie 2007 SC F.L.N. C. a emis un număr de 44 facturi fiscale, reprezentând livrări de mărfuri către SC P.F.G.P. SRL în valoare totală de 218.844 lei, care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a acesteia și pentru care nu s-a procedat la declararea impozitului pe profit și a TVA-ului aferent. Prejudiciului cauzat de inculpată în acest mod a fost stabilit la 64.366 lei, din care 34.942 lei reprezentând TVA și 29.424 lei, impozit pe profit, și nu a fost contestat de inculpată.

Din valoarea totală a prejudiciului s-a achitat de inculpată în cursul urmăririi penale suma de 2.500 lei. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen, gradul de pericol social relativ ridicat al faptei comise de inculpată, determinat de modalitate în care aceasta s-a comis, perioada relativ mare în care a acționat, valoarea ridicată a prejudiciului adus bugetului consolidat al statului, de 64.366 lei, din care s-a recuperat doar 2.500 lei, dar și comportamentul inculpatei anterior comiterii faptelor infracționale, nefiind cunoscută cu antecedente penale iar pe parcursul procesului penale a avut o poziție constantă de recunoaștere și de regretare a faptei, are un copil minor în întreținere și un loc de muncă.

Ca modalitate de executare a pedepsei , față de cuantumul acesteia și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a manifestat regret față de fapta săvârșită, tribunalul a apreciat că inculpata se poate îndrepta și fără executarea pedepsei, motiv pentru care, în temeiul art. 81 C. pen a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate. De asemenea, având în vedere prevederile art. 9 alin. (1) din Legea 241/2005 și art. 65 C. pen, a aplicat și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. lit. a), teza II- a, lit. b) și c) C. pen pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

Cu referire la latura civilă, s-a constatat, față de probatoriul administrat: proces verbal de inspecție fiscală, facturi fiscale, copie balanță de verificare, declarații de recunoaștere a prejudiciului, date de inculpată, văzând și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și care este aplicabil și în speță, în temeiul art. 721 C. proc. civ., că prin fapta comisă, inculpata a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 64.366 lei, din care s-a recuperat 2.500 lei, rămânând de plată suma de 61.866 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpata G.F. și partea civilă A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman.

Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul greșitei aplicări a pedepsei complementare raportat la pedeapsa principală, ce nu depășește 2 ani. Inculpata a criticat hotărârea cu privire la greșita aplicare a pedepsei complementare și cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 74-76 C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special, având în vedere că a achitat o parte din prejudiciu, nu este cunoscută cu antecedente penale, are un copil minor, a recunoscut și regretă comiterea faptelor. Partea civilă a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la cuantumul despăgubirilor, arătând că instanța a obligat inculpata, în mod greșit, doar la plata sumei de 61866 lei, în condițiile în care prejudiciul se ridică la suma de 64.366 lei.

De asemenea, susține că față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanța trebuia să admită cererea de instituire a măsurilor asiguratorii. Prin decizia penală nr. 333/A din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpata G.F. împotriva sentinței penale nr. 75 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Teleorman, desființând în parte sentința apelată și, rejudecând, a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă A.N.A.F.

– Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, solicitând, prin cererea scrisă depusă la dosar, casarea hotărârilor și, în rejudecare, admiterea cererii de constituire ca parte civilă așa cum a fost formulată, admiterea cererii privind instituirea măsurilor asigurătorii și exonerarea de la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În cauză a fost stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatei G.F., procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de aceasta.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța constată că aceasta a fost soluționată corect. Astfel, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat, instanța de control judiciar a reținut corect că acesta este de 61866 lei, în condițiile în care inculpata a acoperit suma de 2500 lei încă din cursul urmăririi penale (fila 60 dos. urm. pen.). Referitor la critica formulată de recurentă în sensul că nu s-au instituit măsurile asigurătorii, Înalta Curte constată, de asemenea, că este neîntemeiată. Astfel, deși dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 prevăd că, în cazul în care s-a comis o infracțiune prevăzută de această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea unor asemenea măsuri întrucât, în urma demersurilor efectuate, nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile care să aparțină inculpatei și asupra cărora să se poată institui măsuri asigurătorii.

Cu privire la solicitarea de scutire de la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei, instanța constată că în mod corect a fost obligată partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în raport de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. potrivit căruia: „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras recursul sau cererea”. Or, în speța dedusă judecății, instanța de control judiciar a respins apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, obligând-o, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art.385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman împotriva deciziei penale nr. 333/A din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimata inculpată G.F. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată G.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 mai 2012.