AFFAIRE VASILEV c. GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

18.01.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE VASILEV c. GRECE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

În cazul Vasilev c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii L. Loucaide, președinte, C.L. Rozakis, F. Tulkens, E. Steiner, dnii K. hagiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecătorii mei, și S. Nielsen, grefierul secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 decembrie 2006, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 2736/05) îndreptată împotriva Republicii Elene, printre care și un cetățean bulgar, M. Alexander Vasilev (inclusiv reclamantul mai întâi) a sesizat Curtea la 29 decembrie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Skiani, director la Consiliul juridic al statului. La 30 septembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 10 octombrie 2005, guvernul bulgar a fost invitat să prezinte, dacă dorește, observații scrise cu privire la caz (articolele 36 § La 19 ianuarie 2003, în cadrul unei anchete polițienești, reclamantul a fost arestat pentru posesie și trafic de droguri. La 20 ianuarie 2003, s-au inițiat acțiuni penale împotriva sa. La 24 ianuarie 2003, reclamantul a fost reținut provizoriu. La 5 mai 2003, președintele Curții de Apel l-a trimis pe reclamant în judecată. La 11 februarie 2004, Curtea de Assesie din Salonic l-a condamnat la condamnare pe viață (hotărârea nr. 208/2004). Din dosar reiese că, la 7 iulie 2004, reclamantul a solicitat procurorului din apropierea Curții de Apel din Salonic stabilirea ședinței cât mai curând posibil. În aceeași zi, cererea sa a fost respinsă de procurorul districtual în apropierea Curții de Apel. Data ședinței în fața Curții de Apel din Salonic a fost stabilită la 27 martie 2007. PRIVIND ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. 12. Guvernul afirmă că durata procedurii în litigiu, desfășurată cu celeritate, nu este critică. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 19 ianuarie 2003, împreună cu arestarea reclamantului. Părțile au informat Curtea că data ședinței în fața Curții de Apel a fost stabilită la 27 martie 2007. Prin urmare, procedura în litigiu, examinată în primă instanță, este încă în curs de desfășurare în fața instanței de apel. Caracterul rezonabil al duratei procedurii 15. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelicular și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Dalidis c. Grecia, n 26763/04, §§ 12-16, 21 septembrie 2006). 17. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. În special, Curtea constată că, în cazul în care durata procedurii în fața Curții de Assese din Salonic nu este acordată din principiu cu critică, cauza rămâne în continuare în curs de desfășurare în fața Curții de Apel din Salonic, iar data ședinței este stabilită la 27 martie 2007. La această ultimă dată, instanța de apel va fi totalizată mai mult de trei ani, termen care nu este rezonabil, în special în contextul penal. În plus, în ceea ce privește comportamentul reclamantului, Curtea nu ar fi putut să îi fie imputat niciun termen. Dimpotrivă, Comisia constată că reclamantul a încercat să obțină stabilirea ședinței în fața Curții de Apel la o dată mai avansată, dar că a fost retras de la cererea sa. 18. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în cazul de față, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) punctul II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 19. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nicio instanță la care să se poată face apel pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 20. Guvernul afirmă că art. 6 alineatul (1) din convenție este o lex specialis în ceea ce privește art. 13 și nu este necesar să se pronunțe asupra acestui motiv. În orice caz, guvernul susține că reclamantul ar fi putut introduce împotriva magistraților sesizate cu dosarul său acțiunea prevăzută la art. 105 din legea de însoțire a Codului civil. Acest articol stabilește conceptul de act dăunător special de drept public, creând o responsabilitate extracontractuală a statului, care rezultă din acte sau omisiuni ilegale. Guvernul consideră că reclamantul ar fi putut solicita, de asemenea, ministrului justiției inițierea unei proceduri disciplinare împotriva acestora. Despre admisibilitatea 21. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației impuse prin art. 6 alineatul (1) de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDO 2000 XI). 23. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinea juridică elenă nu oferă persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție care le permite să se plângă de durata unei proceduri ( Konti-Arvaniti c. Grecia, 5341/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003).În speță, Curtea nu face distincție între niciun motiv de a se abate de la această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât guvernul nu susține că ordinea juridică elenă a avut între timp o astfel de cale de atac. 24. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 25. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 700 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit ca urmare a încarcerării sale; în plus, solicită 15 000 EUR pentru daune morale 27. Guvernul contestă aceste pretenții și afirmă în special că nu există nicio legătură de cauzalitate între pretinsele prejudicii și încălcarea constatată și invită Curtea să respingă aceste cereri. Pentru guvern, o constatare a încălcării ar constitui în sine o satisfacție echitabilă. 28. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, îi acordă 3 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 29. Reclamantul solicită, de asemenea, 7 100 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. El produce patru facturi în sprijinul acestora, cu o sumă totală de 6 500 EUR în ceea ce privește cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. 30. Guvernul afirmă că pretențiile reclamantului sunt vagi și nejustificate și consideră că suma alocată în acest scop nu poate depăși 500 EUR. 31. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia) (satisfacere echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). 32. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a hotărât deja că durata unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale reclamantului în fața instanțelor interne și că, prin urmare, trebuie să se țină seama de aceasta (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, alineatul 37). Cu toate acestea, Curtea constată că unele dintre cheltuielile solicitate în acest caz nu au fost generate de durata procedurii, ci sunt costuri suportate în mod normal în cadrul procedurii în litigiu. În plus, în ceea ce privește cheltuielile suportate pentru nevoile reprezentării reclamantului în fața acesteia, Curtea constată că nu produce nicio justificare. 33. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să se ramburseze decât parțial cheltuielile suportate de reclamant în fața instanțelor interne. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce reclamantului 1 500 EUR în acest scop, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție A declarat că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 3 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) pentru daune morale și 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 18 ianuarie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președintele