În cazul Papasteriades c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. L. Loucaide, președinte, C.L. Rozakis, N. Vajić, E. Steiner, domnii K. hagiyev, D. Spielmann, G. Malinverni, judecători, și domnul S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 10 mai 2007, Renunță hotărârea care a fost adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 2189/05) îndreptat împotriva Republicii Elene și al cărui resortisant grec, dl Evaggelos Papasteriades ( Delegații agentului său, dnii Spiropoulos, care se ocupă de Consiliul juridic al statului și I. Bakopoulos, auditor la Consiliul juridic al statului. La 29 iunie 2006, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. Reclamantul, medic pentru starea sa, a fost supus unei proceduri disciplinare, inițiată de consiliul de administrație al Ordinului medicilor din Atena ca urmare a acuzațiilor aduse împotriva sa de unii dintre pacienții săi. În urma acestei proceduri, reclamantului i s-a interzis să-și exercite profesia timp de șase luni (deciziile n 20/1997 și 75/1998. Ulterior, această măsură disciplinară a fost suspendată în temeiul deciziilor nr. 48/99 și 393/2002 ale Comisiei pentru suspendări (Επιτταπή Αναστολών) ale Consiliului de Stat. La 3 octombrie 1998, reclamantul sesizează Consiliul de Stat cu privire la anularea deciziei nr. 75/1998. În 1999, o nouă lege (n) 2721/1999) a modificat normele de competență ale instanțelor administrative și, la 30 aprilie 2000, președintele celei de-a patra camere a Consiliului de Stat a trimis cazul în fața Tribunalului Administrativ din Atena. Ședința a fost stabilită la 26 septembrie 2002. La 27 februarie 2003, Tribunalul Administrativ din Atena a acceptat cererea reclamantului și a anulat decizia atacată (Decizia nr. La 9 septembrie 2003, Ordinul Medicilor Interjeta. La 28 iulie 2004, Curtea Administrativă de Apel din Atena a respins recursul (hotărârea nr. 2746/2004). La 7 decembrie 2004, Ordinul Medicilor s-a ocupat de casare. Ședința în fața Consiliului de Stat a fost stabilită la 31 octombrie 2006. PRIVIND ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 10. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Guvernul se opune acestei teze, subliniind că procedura în primă instanță a suferit o anumită întârziere ca urmare a modificării normelor de competență ale instanțelor administrative în 1999. 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 3 octombrie 1998 și nu s-a încheiat încă și, prin urmare, a durat deja opt ani și cinci luni pentru trei instanțe. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 15. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 16. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Modificarea normelor privind competența instanțelor administrative nu este o astfel de explicație. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 17. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă; cu titlu alternativ, acesta afirmă că suma alocată în acest scop nu poate depăși 1 000 EUR. 20. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Reclamantul nu solicită nicio sumă pentru cheltuielile și cheltuielile sale. Prin urmare, nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Interese moratoriu 22. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. restul cererii admisibile A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 31 mai 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.
PREMIÈRE SECTION
PAPASTERIADES c. GRÈCE
(
Requête n
o
2189/05)
ARRÊT
31 mai 2007
31/08/2007
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Papasteriades c. Grèce,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
président,
C.L. Rozakis,
M
mes
MM.
juges,
et de M. S.
Nielsen,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 10 mai 2007,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
2189/05) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant grec, M. Evaggelos Papasteriades («
le requérant
»), a saisi la Cour le 11 janvier 2005 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté par M
e
le Gouvernement
») est représenté par les délégués de son agent, MM. S. Spyropoulos, assesseur auprès du Conseil juridique de l'Etat et I. Bakopoulos, auditeur auprès du Conseil juridique de l'Etat.
3.
Le 29 juin 2006, la Cour a déclaré la requête partiellement irrecevable et a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. Se prévalant de l'article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé qu'elle se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.
4.
Le requérant, médecin de son état, a fait l'objet d'une procédure disciplinaire, engagée par le conseil d'administration de l'Ordre des médecins d'Athènes suite à des accusations portées contre lui par certains de ses patients. A l'issue de cette procédure il fut interdit au requérant d'exercer sa profession pendant six mois (décisions n
os
20/1997 et 75/1998). Par la suite, cette mesure disciplinaire fut suspendue en vertu des décisions n
os
48/1999 et 393/2002 de la commission des suspensions (
Επιτροπή Αναστολών
) du Conseil d'Etat.
5.
Le 3 octobre 1998, le requérant saisit le Conseil d'Etat d'un recours en annulation de la décision n
o
75/1998. En 1999, une nouvelle loi (n
o
2721/1999) modifia les règles de compétence des juridictions administratives et le 30 avril 2000, le président de la quatrième chambre du Conseil d'Etat renvoya l'affaire devant le tribunal administratif d'Athènes. L'audience fut fixée au 26 septembre 2002.
6.
Le 27 février 2003, le tribunal administratif d'Athènes fit droit à la demande du requérant et annula la décision attaquée (décision n
o
1975/2003).
7.
Le 9 septembre 2003, l'Ordre des médecins interjeta appel.
8.
Le 28 juillet 2004, la cour administrative d'appel d'Athènes rejeta le recours (arrêt n
o
2746/2004).
9.
Le 7 décembre 2004, l'Ordre des médecins se pourvut en cassation. L'audience devant le Conseil d'Etat fut fixée au 31 octobre 2006. L'affaire demeure pendante à ce jour.
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
10.
Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l'article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
11.
Le Gouvernement s'oppose à cette thèse, en soulignant que la procédure en première instance a connu un certain retard en raison de la modification des règles de compétence des juridictions administratives en 1999.
12.
La période à considérer a débuté le 3 octobre 1998 et n'a pas encore pris fin. Elle a donc déjà duré huit ans et cinq mois pour trois instances.
A.
Sur la recevabilité
13.
La Cour constate que ce grief n'est pas manifestement mal fondé au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Elle relève en outre qu'il ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
B.
Sur le fond
14.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d'une procédure s'apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l'affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l'enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d'autres,
Frydlender c. France
[GC], n
o
15.
La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article
6 §
1 de la Convention (voir
Frydlender
précité).
16.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n'a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. La modification des règles de compétence des juridictions administratives n'est pas une telle explication. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu'en l'espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l'exigence du «
délai raisonnable
».
Partant, il y a eu violation de l'article 6 § 1.
II.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
17.
Aux termes de l
'
article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
18.
Le requérant réclame 300
000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu'il aurait subi.
19.
Le Gouvernement affirme qu'un constat de violation constituerait en soi une satisfaction équitable suffisante. A titre alternatif, il affirme que la somme allouée à ce titre ne saurait dépasser 1
20.
La Cour estime que le requérant a subi un tort moral certain. Statuant en équité, elle lui accorde 4
000 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt.
B.
Frais et dépens
21.
Le requérant ne sollicite aucune somme au titre de ses frais et dépens. Partant, il n'y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre.
C.
Intérêts moratoires
22.
La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
le restant de la requête recevable
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention
;
3.
Dit
a)
que l
'
Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article
44 § 2 de la Convention, 4
000 EUR (quatre mille euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt
;
b)
qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
4.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 31 mai 2007 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Søren
Nielsen
Loukis
Loucaides
Greffier
Président