ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4073/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererile înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr. 1026/44/2011, autoritățile judiciare italiene au solicitat executarea a două mandate europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate P.C., după cum urmează:

a). Infracțiunea prevăzută de art. 81, alin. (1), art. 110, art. 600 bis și 600 sexies, alin. (3) din C. pen., întrucât, acționând în concurs cu numitul P.N. și prin punerea în aplicare a mai multor acțiuni executive în baza aceleiași hotărâri infracționale, a indus-o la desfășurarea activității de prostituție pe numita S.O.M. și a favorizat și exploatat activitatea de prostituție a acesteia. Numitul P.N. a indicat acesteia la început un loc de muncă pe strada C.A. din Grugliasco, iar ulterior în strada C.M. din Torino și după aceea în Modena, controlând-o în mod direct sau prin intermediul telefonului în timp ce aceasta se afla împreună cu clienții, plătind și un anunț în acest sens pe internet, pe site-ul x și luând de la aceasta banii câștigați prin desfășurarea activității de prostituție. Numitul P.C. a întărit în convingerea lui N. propunerea criminală, ajutându-l pe acesta cu sfaturi și controale, controlând în același timp activitatea fetei prin intermediul lui N. și ridicând banii obținuți astfel în urma prostituției minorei. S-a reținut circumstanța agravantă de a fi comis fapta prin proliferarea amenințărilor, constând în menținerea unui atașament autoritar cu privire la fată iar numitul N. o amenința că ar fi lovit-o sau ucis-o dacă nu s-ar fi supus dorinței sale.

S-a reținut că faptele s-au petrecut în Grugliasco, Torino și Modena din data de 26 martie 2009 și până în prezent.

b) Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 110, art. 600 bis și 600 sexies, alin. (3) din C. pen., întrucât, punând în aplicare mai multe acțiuni executive în baza aceleiași hotărâri infracționale în concurs cu numitul P.N., a indus la desfășurarea activității de prostituție pe numita T.E. și a favorizat și exploatat activitatea de prostituție a acesteia. Acesta a recrutat fata în România, i-a indicat un loc de muncă pe stradă, controlând-o ulterior prin intermediul numitei S. și în mod direct prin P.N. și decizând la un moment dat să o trimită înapoi în România.

S-a reținut că faptele s-au petrecut în România și Modena, din 14 octombrie 2009 și până în 25 octombrie 2009.

În dreptul italian aceste fapte constituie infracțiunea de "prostituție juvenilă", prevăzută de art. 600 bis C. pen. italian, pedeapsa maximă aplicabilă fiind de 12 ani închisoare în timp ce în dreptul românesc ar putea fi încadrate ca fiind infracțiunea de "trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi ori infracțiunea "proxenetism" prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 18 de ani și interzicerea unor drepturi.

În perioada din februarie până în august 2010 P.C., din penitenciarul Galați în care este deținut, a continuat să conducă activitatea de exploatare a prostituției din Modena a tinerelor conaționale care, în temeiul indicațiilor sale, mutau locul activității lor, așa cum s-a întâmplat cu R.G. care înainte lucra la Torino, și după aceea la Modena, sau erau trimise din România în Italia așa cum s-a întâmplat cu H.E. La Modena, C. avea ca persoane de referință pe S. și N., și ele tinere prostituate, însărcinate să le urmeze pe ultimele venite și să le îndrume la activitatea din Modena. Contactele telefonice de fiecare zi ale lui C. cu grupul din Modena evidențiază interferența bărbatului în activitatea de prostituție a fetelor și autoritatea sa în mediul prostituției. C., în afară de a se ocupa și de "controla" activitatea fetelor întrebând câți bani au câștigat în fiecare seară, pretindea să fie informat cu privire la aceea ce se întâmpla, și dădea dispoziții asupra modalităților folosindu-se și de colaborarea lui C., trimis de el în Italia cu o altă fată, H.E., și în esență longa manus a lui în gestionarea prostituției din Modena. Autoritatea lui P., a cărui importanță criminală este demonstrată de contactele continue cu exteriorul penitenciarului din Galați unde este deținut, este simțită de tinerele prostituate, care îi raportează lui asupra activității lor. Este evident că încă și mai presant este controlul lui C. care în primele zile rămâne în Italia pentru a "pune în mișcare" activitatea și după aceea, odată ce au fost trasate liniile generale ale muncii, pleacă lăsând-o pe S. în locul său să le controleze pe fete. Comportamentul lui C. se realizează pe tot cursul anchetei prin comunicațiile telefonice, și prin primirea telefoanelor de către complicele său C.B. sau de către fetele din Modena.

Fapta a fost reconstituită pe baza interceptărilor telefonice și în același timp prin serviciile de observație și control ale poliției judiciare.

În dreptul italian aceste fapte constituie infracțiunea de "îndemnare, înlesnire și exploatare a prostituției", prevăzută de art. 3 nr. 8 și 4 nr. 1 și 7 din Legea nr. 75/58, 81 cpv și 110 C. pen. italian, pedeapsa maximă aplicabilă fiind de 12 ani închisoare, în timp ce în dreptul românesc ar putea fi încadrate ca fiind infracțiunea "proxenetism" prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 de ani și interzicerea unor drepturi.

Curtea de Apel Galați a constatat că mandatele europene mai sus-arătate vizează fapte care dau loc la predare, astfel cum sunt ele arătate de art. 96 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și de art. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

De asemenea Curtea a constatat că în cauză nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 și de art. 3 și art. 4 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, situație în care mandatele europene de arestare emise de autoritățile judiciare europene trebuie puse în executare.

Pe de altă parte Curtea a constatat însă că persoana solicitată P.C. este în prezent arestată în Penitenciarul Galați, unde execută o pedeapsă de 11 ani și 3 luni închisoare, pedeapsă ce ar expira la data de 22 iulie 2019, sus-numitul fiind propozabil pentru liberare condiționată cel mai devreme la data de 28 septembrie 2016, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv și art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, ce dispun că într-o astfel de situație predarea va putea fi amânată până la executarea pedepsei.

Cu toate acestea, potrivit art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 24 parag. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, în loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului membru emitent persoana căutată,în condiții care urmează a fi stabilite printr-un acord comun încheiat în scris între autoritățile judiciare de executare și emitentă.

Urmează a se constata că la solicitarea autorităților judiciare române, autoritățile judiciare din Italia, respectiv Tribunalul din Torino, a precizat în scris că prezența în Italia a persoanei solicitate P.C., în vederea urmăririi penale și judecării acesteia pentru faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare emis la data de 17 iunie 2011 de Tribunalul din Torino, secția judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N.8770/09 R.G.N.R. și 18835/09 RGGIP, este necesară pentru o perioadă de cel puțin 6 luni.

În ceea ce privește mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Modena, instanța de fond a constatat că această instituție a apreciat că, în situația în care nu se poate asigura prezența persoanei solicitate, având în vedere și declarația acestuia de refuz de prezentare și de solicitare ca procesul să se desfășoare în lipsa sa, nu mai este necesară prezența persoanei solicitate.

Având în vedere cele mai sus-arătate, Curtea de Apel Galați a apreciat că se impune predarea temporară a persoanei solicitate P.C. către autoritățile judiciare italiene în vederea urmăririi penale și judecării acesteia în dosarele ce fac obiectul mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Torino, considerând că pentru aceasta este suficientă o perioadă de maximum 10 luni calculată de la data preluării efective a persoanei solicitate de autoritățile din Italia.

Totodată, s-a reținut că, având în vedere că persoana solicitată va fi trimisă în Italia, pentru a evita o cerere ulterioară similară și pentru a asigura dreptul persoanei solicitate la un proces echitabil, Curtea a considerat util ca pe perioada predării să se desfășoare față de P.C. și procedurile necesare soluționării dosarului ce face obiectul mandatul european de arestare emis la data de 28 ianuarie 2011 de Tribunalul din Modena, secția judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 9726/08 R.N.R. și 1347/08 RGIP, acesta fiind unul dintre motivele pentru care se va acorda predarea pentru o perioadă mai mare decât cea solicitată de autoritățile italiene.

A admis cererile formulate de autoritățile judiciare din Italia. Prin Sentința penală nr. 160/F din 27 octombrie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

În temeiul art. 107 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 iunie 2011 de Tribunalul din Torino, secția judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 8770/09 R.G.N.R. și 18835/09 RGGIP, precum și a mandatului de executare emis la data de 28 ianuarie 2011 de Tribunalul din Modena, secția judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 9726/08 R.N.R. și 1347/08 RGIP, ambele privind pe persoana solicitată P.C.  în prezent deținut în Penitenciarul Galați.

În temeiul art. 24 parag. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a dispus predarea temporară a persoanei solicitate P.C. către autoritățile judiciare italiene în vederea urmăririi penale și judecării acesteia în dosarele mai sus-arătate, pentru o perioadă de maximum 10 luni calculată de la data preluării efective a persoanei solicitate de autoritățile din Italia.

La finalizarea procedurilor ori cel mai târziu la expirarea perioadei mai sus-arătate s-a dispus ca persoana solicitată P.C. să fie predată, din oficiu, de către autoritățile judiciare italiene autorităților judiciare din România.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată P.C., arătând că este de acord cu extrădarea sa dar solicită amânarea procedurii de extrădare întrucât dorește să se căsătorească.

Cauza a fot înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1026/44/2011.

Înalta Curte examinând cauza sub toate aspectele în raport de motivele de recurs invocate de către recurent și de soluția pronunțată de instanța de fond, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de persoana extrădabilă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Dispozițiile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată la 3 iunie 2011, prevăd că, în mod excepțional, predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident, viața sau sănătatea persoanei solicitate. Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive încetează să existe. În acest sens, autoritatea judiciară executoare va informa de îndată autoritatea judiciară emitentă și împreună vor conveni o nouă dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Prima instanță a mai reținut că, în speță, nu exista niciun motiv care să determine refuzul executării mandatelor europene de arestare, nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 88 din legea specială, dispunând, totodată, punerea în executare a celor două mandate europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate P.C.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție mai reține că, potrivit art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevede că atunci când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei; iar dispozițiile aceluiași art. la alin. (2) se prevede că în situația prevăzută la alin. (1), dacă autoritatea judiciară emitentă o solicită, autoritatea judiciară de executare română poate dispune predarea temporară a persoanei urmărite, în condițiile stabilite printr-un acord încheiat în scris cu autoritatea judiciară emitentă.

Or, din analiza textului legal anterior menționat, se deduce că autoritatea judiciară de executare română va aprecia dacă este sau nu cazul să dispună amânarea predării persoanei solicitate fie până la finalizarea judecății în cauza aflată pe rolul instanțelor naționale sau până la executarea pedepsei, nefiind deci o dispoziție legală imperativă, ci lăsând la latitudinea instanței aprecierea oportunității amânării predării.

În speța supusă analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima instanță a apreciat corect că, raportat la complexitatea cauzei și la gravitatea faptelor ce se aflau în instrumentarea autorităților judiciare italiene (în cuprinsul celor două mandate europene de arestare făcându-se referire la împrejurarea că persoana solicitată P.N. a pus în aplicare mai multe acțiuni executive în baza aceleiași hotărâri infracționale, a indus-o la desfășurarea activității de prostituție pe numitele S.M., R.G. și H.E. și a favorizat și exploatat activitatea de prostituție a acestora, infracțiunea fiind prevăzută și pedepsită de art. 81 alin. (1) art. 110, art. 600 bis, și 600 sexties, alin. (3) C. pen. italian), constatându-se totodată că nu erau incidente dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, modificată, nefiind incident vreunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului de arestare, și nu se impunea amânarea predării persoanei solicitate cetățean român sau predarea temporară a persoanei urmărite.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de fond a procedat corect, atunci când a considerat că, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, se impune predarea temporară a persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia, asigurându-se astfel condiții mai bune pentru exercitarea urmăririi penale și pentru aflarea adevărului în cauză, și pentru a asigura persoanei solicitate dreptul la un proces echitabil și asigurarea procedurilor necesare soluționării dosarului ce face obiectul mandatul european de arestare emis la data de 28 ianuarie 2011 de Tribunalul din Modena, secția judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 9726/08 R.N.R. și 1347/08 RGIP.

Motivul invocat de recurentul persoană solicitată în sensul că solicită amânarea procedurii de extrădare având în vedere intenția acestuia de a se căsători nu se înscrie în condițiile prevăzute în Legea nr. 302/2004, modificată privind amânarea predării.

Pentru aceste considerente Înalta Curte în temeiul disp. art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.C. împotriva Sentinței penale nr. 160/F din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.C. împotriva Sentinței penale nr. 160/F din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 420 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2011.