ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei penale

de față;

La 17 mai 2010 a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea întemeiată

pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. formulată de T.C., cetățean

italian, împotriva ordonanței din 25 martie 2010.

Prin sentința penală

nr. 1093 din 24 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

în baza art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a fost desființată

ordonanța atacată și trimisă cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi

penale privind pe intimata A.C., pentru infracțiunea prev. de art. 260 alin.

(1) C. pen.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că petenta T.C. a formulat

plângere împotriva ordonanței din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 1470/P/2009

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică.

Prin ordonanța din 25

martie 2010 dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de A.C., deputat în Parlamentul

României, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.,

art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 323 C. pen. și disjungerea cauzei față de

alți presupuși făptuitori și declinarea competenței de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru efectuarea de cercetări

cu privire la infracțiunile reclamate de petiționară.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și intimata A.C.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a critica hotărârea pentru nelegalitate,

prin aceea că au fost încălcate prevederile art. 278

1

alin. (8) lit.

b) C. proc. pen., neindicându-se faptele ce urmează a fi constatate și

mijloacele de probă ce trebuie administrate și netemeinicie constând în aceea

că afirmațiile petentei nu sunt susținute decât prin două acte care nu

îndeplineau condițiile art. 78 C. proc. pen. și art. 89 C. proc. pen.

Intimata A.C. deși a

formulat recurs nu l-a motivat.

Analizând cauza prin

prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3) C.

proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători a

constatat că recursurile sunt fondate și le-a admis, cu motivarea că potrivit

art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanța de judecată, verificând

legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată dispusă de către

procuror, în situația în care constată că există indicii de comitere a unei

infracțiuni care ar putea conduce la începerea urmăririi penale, nefiind

incidente cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale,

desființează soluția de netrimitere în judecată și, motivat, trimite cauza

procurorului, indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate precum

și care anume mijloace de probă, în vederea începerii/redeschiderii urmăririi

penale.

Or, prima instanță nu

a expus în considerente faptele și împrejurările ce urmau a fi constatate de

către organul de urmărire penală și ce mijloace de probă urmau a fi administrate.

De asemenea, prima

instanță nu a prezentat motive suficiente care să justifice soluția dispusă.

De aceea Înalta Curte

de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători a dispus admiterea

recursurilor, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea

plângerii la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 mai 2011 sub

nr. 4044/1/2011.

În plângerea

formulată împotriva ordonanței din 25 martie 2010, dată în dosarul nr. 1470/P/2009

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de A.C., deputat în Parlamentul României, pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 260 alin. (1), art. 289 alin. (1) și art. 323 C. pen. și

disjungerea cauzei față de alți presupuși făptuitori și declinarea competenței

de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru

efectuarea de cercetări cu privire la infracțiunile reclamate de petiționară.

Prin

ordonanța din 25

martie 2010 dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică

, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de A.C., deputat în Parlamentul României,

pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 260 alin. (1), art. 289 alin. (1)

și art. 323 C. pen. și disjungerea cauzei față de alți presupuși făptuitori și

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați pentru efectuarea de cercetări cu privire la

infracțiunile reclamate de petiționară.

Prin ordonanța

sus-menționată, s-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 4 august

2009, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângerea

formulată de petiționara T.C. împotriva numiților: S.C., A.C. (avocat), B.D. (avocat),

B.M.N. (notar public) și M.M. (agent procedural la Judecătoria Tecuci) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals,

fals intelectual și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de

art. 292, art. 291, art. 289 și art. 323 C. pen.

În susținerea

plângerii, petiționara a arătat că soțul său, S.C., ajutat de ceilalți

participanți ar fi obținut nelegal sentința civilă nr. 2756 din 18 decembrie 2008,

prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre S.C. și T.C. și încredințarea

copilului minor tatălui. Astfel în vara anului 2008, a fost atrasă în România pentru un concediu împreună cu familia sa, ocazie în care soțul său și

sora sa, avocatul A.C., i-ar fi solicitat să semneze un act la prietena lor de

familie, notarul public B.M.N., care să justifice prezența sa și a fiului pe

teritoriul României. A arătat că nu a cunoscut conținutul actului, pe care l-a

semnat în lipsa unui traducător autorizat, întrucât nu cunoaște și nu știe să

scrie în limba română.

A mai susținut că

scopul acestui grup de persoane a fost ca minorul M.G. să fie încredințat

soțului său, în cadrul procesului de divorț, în care martorii ascultați au

declarat că locuiește în România, Tecuci, că pe parcursul procesului de divorț

până la pronunțarea hotărârii s-ar fi aflat în locuința din Tecuci, dar că a

refuzat că se prezinte în fața instanței de judecată, deși cunoștea existența

procesului de divorț. În acest sens, a arătat că soțul său, ajutat și de

celelalte persoane, a convins-o pe agentul procedural M.M. să înscrie în dovada

de îndeplinire a procedurii de citare, din 5 decembrie 2008, mențiunea falsă că

refuză să semneze, deci că este prezentă în România.

Constatând că A.C.,

avocat, a dobândit calitatea de deputat în Parlamentul României, în urma

alegerilor din luna noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Cutea de Apel Galați

a dispus, în baza art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., declinarea competenței

de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

După efectuarea

actelor premergătoare începerii urmăririi penale, a rezultat următoarea

situație de fapt:

-

la data de 23

septembrie 2008, S.C. a depus la Judecătoria Tecuci cererea de chemare în judecată prin care solicita desfacerea căsătoriei cu T.C., încredințarea spre creștere

și educare a copilului minor S.M.G. și obligarea pârâtei la plata pensiei de

întreținere. Prin contractul de asistență juridică nr. 3 din 20 septembrie 2008,

avocatul B.D. a fost împuternicit de S.C. să exercite activitățile prevăzute

pentru exercitarea profesiei de avocat.

-

în cauza de

divorț au fost audiate ca martori G.M. și A.C.;

-

la termenul

de judecată din 4 decembrie 2008, instanța a dispus acordarea unui termen

pentru ca « pârâta să semneze personal de primire, pe citație»,

efectuându-se citarea acesteia prin agent procedural din cadrul Judecătoriei

Tecuci. La data de 5 decembrie 2008, agentul procedural M.M. a consemnat în

dovada de îndeplinire a procedurii de citare că s-a deplasat la locuința

numitei T.C., pe care a găsit-o și, predându-i citația, aceasta ar fi refuzat

să semneze.

-

La data de 18

decembrie 2008, Judecătoria Tecuci a pronunțat sentința civilă nr. 2756, prin

care s-a dispus admiterea acțiunii formulate de S.C., desfacerea căsătoriei

încheiată la 23 decembrie 2005 în Italia, încredințarea minorului spre creștere

și educare tatălui și obligarea pârâtei T.C. la plata pensiei de întreținere.

În cadrul fazei

actelor premergătoare, s-a procedat la ascultarea petiționarei și a

presupușilor făptuitori, rezultând că susținerile petiționarei potrivit cărora A.C.

l-ar fi ajutat în vreun fel pe S.C. să obțină o sentință civilă favorabilă nu

se coroborează cu alte date. Totodată, nu au rezultat indicii care să confirme

faptul că A.C. ar fi săvârșit vreuna dintre faptele sesizate de petiționară,

iar persoanele audiate au confirmat faptul că declarația sa de martor

corespundea adevărului, precum și că aceasta nu a influențat, nu a intervenit,

instigat sau ajutat în vreun fel la comiterea unei fapte penale.

Față de cele

constatate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.C., pentru

infracțiunea de mărturie mincinoasă, întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii și pentru infracțiunile de fals în declarații,

fals intelectual și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, întrucât

faptele nu există.

Rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată, prin rezoluția nr. 3575/1801/II-2/2010

din 7 mai 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire penală și

criminalistică.

Împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petenta, solicitând admiterea

plângerii și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale

împotriva intimatei A.C.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că soluția dată de procuror este

netemeinică în cauză existând indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă de către intimata A.C.

Intimata A.C. a dat o

declarație în calitate de martor în dosarul având ca obiect divorțul fratelui

său, S.C. de petiționara T.C., în care a arătat că petiționara împreună cu

fratele său locuiesc din luna august în Tecuci.

Ca urmare a cererii

de divorț a reclamantului care afirmă că ultimul domiciliu comun al soților e

cel din Tecuci, a declarației martorei A.C. care a arătat că pârâta T.C.

locuiește în Tecuci dar refuză să se prezinte la proces, coroborat cu faptul că

T.C. a fost citată la această adresă dar agentul procedural M.M. a consemnat că

refuză să semneze, că i-a fost înmânată citația, instanța civilă s-a pronunțat în

sentința civilă nr. 2756 din 18 decembrie 2008 în sensul desfacerii căsătoriei

și încredințării minorului S.M.G. numitului S.C.

Prin decizia civilă

nr. 232 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Galați a fost admis apelul promovat

de pârâta T.C. împotriva sentinței civile nr. 2756 din 18 decembrie 2008 a Judecătoriei Tecuci, a fost desființată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare, constatându-se că soluționarea în primă instanță a avut loc fără

citarea petiționarei care domicilia în localitatea Castelmmare Del Golfo,

provincia Trapani, începând cu data de 3 octombrie 2008, împrejurare atestată

prin certificatul eliberat de către oficiul de stare civilă, depus la dosar în

copie autorizată.

Judecătoria din

Tecuci reinvestită cu judecarea cauzei a constatat că ultimul domiciliu al

soților este în Italia și ca atare instanțele române nu sunt competente să

soluționeze o asemenea cauză.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a avut în vedere declarațiile martorilor ascultați în

cauză: T.M., tatăl pârâtei, M.G. și M.M., care au confirmat că de la începutul

lunii octombrie aceasta a avut reședința în Castelmmare del Golfo, unde a și

lucrat.

Din coroborarea

acestor probe rezultă că intimata A.C., care a declarat în fața instanței

civile că din luna august 2008 părțile și-au stabilit domiciliul în România,

Tecuci, adresă la care ea însăși avea domiciliul, duc la concluzia rezonabilă

că, deși avea cunoștință de faptul că pârâta T.C. nu locuiește în țară, a

afirmat mincinos acest lucru cu ocazia audierii în calitate de martor.

De asemenea, intimata

a mai declarat că T.C. vorbește limba română, lucru infirmat de petentă.

În cauză, prin

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale procurorul s-a limitat la a constata

că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă

de către intimata A.C., fără o analiză reală a probelor. Astfel, nu a analizat

declarațiile date în fața instanței civile de către martorii propuși de petenta

T.C. care au declarat că aceasta a locuiește în Italia în perioada octombrie –

decembrie 2008, nu a constatat că între declarațiile date în fața instanței

civile de către martorele G.M. (vara lui S.C.) și A.C. există contradicții în

sensul că prima a arătat că cei doi soți s-au mutat în Tecuci la începutul anului

2008, iar cea de-a doua a declarat că s-au mutat în august 2008.

De asemenea,

procurorul nu a observat că la momentul luării declarației numitei M.M., agent

procedural care a realizat citarea petentei nu s-a stabilit dacă aceasta a legitimat-o

pe cea care i-a fost indicată de numitul S.C. ca fiind soția sa, ori a luat

doar act că aceasta refuză se semneze.

Având în vedere

aceste aspecte, Înalta Curte va admite plângerea formulată de petiționara T.C.

împotriva ordonanței din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire

Penală și Criminalistică, va desființa ordonanța atacată și va trimite cauza

procurorului în vederea începerii urmăririi penale privind pe intimata A.C. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

În vederea

soluționării cauzei procurorul urmează să o audieze pe intimata A.C., pe

petenta T.C., pe martora G.M., pe martora M.M., să ia o declarație vecinilor

intimatei A.C. (care locuiesc pe str. A.) pentru a stabili dacă au văzut-o pe

petenta T.C. și în perioada octombrie – decembrie 2008 în imobilul din Tecuci, sau

doar în timpul verii, se va proceda de asemenea la audierea martorilor S.C., M.G.,

M.M., T.M., A.V.

Înalta Curte constată

că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la subiectul activ pentru

începerea urmăririi penale împotriva petentei pentru infracțiunea de fals

intelectual, așa cum în mod corect s-a reținut în ordonanța din 25 martie 2010.

Sunt de asemenea

temeinice observațiile Parchetului privind infracțiunea de fals în declarații

care nu poate fi reținută atunci când afirmațiile necorespunzătoare adevărului

sunt date în fața instanței de judecată, de către o persoană care are calitatea

de martor, deoarece într-o asemenea situație sunt incidente dispozițiile

privind mărturia mincinoasă.

În cauză, nu sunt

indicii cu privire la comiterea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni, de aceea și sub acest aspect soluția Parchetului este

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite

plângerea formulată de petiționara T.C. împotriva ordonanței din 25 martie 2010

dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică.

În

baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., desființează

ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi

penale privind pe intimata A.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin.

(1) C. pen.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 3

noiembrie 2011.