ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; La 17 mai 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. formulată de T.C., cetățean italian, împotriva ordonanței din 25 martie 2010. Prin sentința penală nr. 1093 din 24 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a fost desființată ordonanța atacată și trimisă cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale privind pe intimata A.C., pentru infracțiunea prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că petenta T.C. a formulat plângere împotriva ordonanței din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Prin ordonanța din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.C., deputat în Parlamentul României, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 323 C. pen. și disjungerea cauzei față de alți presupuși făptuitori și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru efectuarea de cercetări cu privire la infracțiunile reclamate de petiționară. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și intimata A.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a critica hotărârea pentru nelegalitate, prin aceea că au fost încălcate prevederile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., neindicându-se faptele ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă ce trebuie administrate și netemeinicie constând în aceea că afirmațiile petentei nu sunt susținute decât prin două acte care nu îndeplineau condițiile art. 78 C. proc. pen. și art. 89 C. proc. pen. Intimata A.C. deși a formulat recurs nu l-a motivat. Analizând cauza prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători a constatat că recursurile sunt fondate și le-a admis, cu motivarea că potrivit art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., instanța de judecată, verificând legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată dispusă de către procuror, în situația în care constată că există indicii de comitere a unei infracțiuni care ar putea conduce la începerea urmăririi penale, nefiind incidente cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, desființează soluția de netrimitere în judecată și, motivat, trimite cauza procurorului, indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate precum și care anume mijloace de probă, în vederea începerii/redeschiderii urmăririi penale. Or, prima instanță nu a expus în considerente faptele și împrejurările ce urmau a fi constatate de către organul de urmărire penală și ce mijloace de probă urmau a fi administrate.

De asemenea, prima instanță nu a prezentat motive suficiente care să justifice soluția dispusă. De aceea Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători a dispus admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea plângerii la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 mai 2011 sub nr. 4044/1/2011. În plângerea formulată împotriva ordonanței din 25 martie 2010, dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.C., deputat în Parlamentul României, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 260 alin. (1), art. 289 alin. (1) și art. 323 C. pen.

și disjungerea cauzei față de alți presupuși făptuitori și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea de cercetări cu privire la infracțiunile reclamate de petiționară. Prin ordonanța din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică , s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.C., deputat în Parlamentul României, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 260 alin. (1), art. 289 alin. (1) și art. 323 C. pen. și disjungerea cauzei față de alți presupuși făptuitori și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea de cercetări cu privire la infracțiunile reclamate de petiționară.

Prin ordonanța sus-menționată, s-au reținut, în esență, următoarele: La data de 4 august 2009, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângerea formulată de petiționara T.C. împotriva numiților: S.C., A.C. (avocat), B.D. (avocat), B.M.N. (notar public) și M.M. (agent procedural la Judecătoria Tecuci) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals, fals intelectual și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 292, art. 291, art. 289 și art. 323 C. pen. În susținerea plângerii, petiționara a arătat că soțul său, S.C., ajutat de ceilalți participanți ar fi obținut nelegal sentința civilă nr. 2756 din 18 decembrie 2008, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre S.C.

și T.C. și încredințarea copilului minor tatălui. Astfel în vara anului 2008, a fost atrasă în România pentru un concediu împreună cu familia sa, ocazie în care soțul său și sora sa, avocatul A.C., i-ar fi solicitat să semneze un act la prietena lor de familie, notarul public B.M.N., care să justifice prezența sa și a fiului pe teritoriul României. A arătat că nu a cunoscut conținutul actului, pe care l-a semnat în lipsa unui traducător autorizat, întrucât nu cunoaște și nu știe să scrie în limba română. A mai susținut că scopul acestui grup de persoane a fost ca minorul M.G. să fie încredințat soțului său, în cadrul procesului de divorț, în care martorii ascultați au declarat că locuiește în România, Tecuci, că pe parcursul procesului de divorț până la pronunțarea hotărârii s-ar fi aflat în locuința din Tecuci, dar că a refuzat că se prezinte în fața instanței de judecată, deși cunoștea existența procesului de divorț.

În acest sens, a arătat că soțul său, ajutat și de celelalte persoane, a convins-o pe agentul procedural M.M. să înscrie în dovada de îndeplinire a procedurii de citare, din 5 decembrie 2008, mențiunea falsă că refuză să semneze, deci că este prezentă în România. Constatând că A.C., avocat, a dobândit calitatea de deputat în Parlamentul României, în urma alegerilor din luna noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Cutea de Apel Galați a dispus, în baza art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. După efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale, a rezultat următoarea situație de fapt: - la data de 23 septembrie 2008, S.C.

a depus la Judecătoria Tecuci cererea de chemare în judecată prin care solicita desfacerea căsătoriei cu T.C., încredințarea spre creștere și educare a copilului minor S.M.G. și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere. Prin contractul de asistență juridică nr. 3 din 20 septembrie 2008, avocatul B.D. a fost împuternicit de S.C. să exercite activitățile prevăzute pentru exercitarea profesiei de avocat. - în cauza de divorț au fost audiate ca martori G.M. și A.C.; - la termenul de judecată din 4 decembrie 2008, instanța a dispus acordarea unui termen pentru ca « pârâta să semneze personal de primire, pe citație», efectuându-se citarea acesteia prin agent procedural din cadrul Judecătoriei Tecuci.

La data de 5 decembrie 2008, agentul procedural M.M. a consemnat în dovada de îndeplinire a procedurii de citare că s-a deplasat la locuința numitei T.C., pe care a găsit-o și, predându-i citația, aceasta ar fi refuzat să semneze. - La data de 18 decembrie 2008, Judecătoria Tecuci a pronunțat sentința civilă nr. 2756, prin care s-a dispus admiterea acțiunii formulate de S.C., desfacerea căsătoriei încheiată la 23 decembrie 2005 în Italia, încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui și obligarea pârâtei T.C. la plata pensiei de întreținere. În cadrul fazei actelor premergătoare, s-a procedat la ascultarea petiționarei și a presupușilor făptuitori, rezultând că susținerile petiționarei potrivit cărora A.C.

l-ar fi ajutat în vreun fel pe S.C. să obțină o sentință civilă favorabilă nu se coroborează cu alte date. Totodată, nu au rezultat indicii care să confirme faptul că A.C. ar fi săvârșit vreuna dintre faptele sesizate de petiționară, iar persoanele audiate au confirmat faptul că declarația sa de martor corespundea adevărului, precum și că aceasta nu a influențat, nu a intervenit, instigat sau ajutat în vreun fel la comiterea unei fapte penale. Față de cele constatate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.C., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și pentru infracțiunile de fals în declarații, fals intelectual și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, întrucât faptele nu există.

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată, prin rezoluția nr. 3575/1801/II-2/2010 din 7 mai 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire penală și criminalistică. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petenta, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei A.C. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că soluția dată de procuror este netemeinică în cauză existând indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către intimata A.C. Intimata A.C. a dat o declarație în calitate de martor în dosarul având ca obiect divorțul fratelui său, S.C.

de petiționara T.C., în care a arătat că petiționara împreună cu fratele său locuiesc din luna august în Tecuci. Ca urmare a cererii de divorț a reclamantului care afirmă că ultimul domiciliu comun al soților e cel din Tecuci, a declarației martorei A.C. care a arătat că pârâta T.C. locuiește în Tecuci dar refuză să se prezinte la proces, coroborat cu faptul că T.C. a fost citată la această adresă dar agentul procedural M.M. a consemnat că refuză să semneze, că i-a fost înmânată citația, instanța civilă s-a pronunțat în sentința civilă nr. 2756 din 18 decembrie 2008 în sensul desfacerii căsătoriei și încredințării minorului S.M.G. numitului S.C. Prin decizia civilă nr. 232 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Galați a fost admis apelul promovat de pârâta T.C.

împotriva sentinței civile nr. 2756 din 18 decembrie 2008 a Judecătoriei Tecuci, a fost desființată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, constatându-se că soluționarea în primă instanță a avut loc fără citarea petiționarei care domicilia în localitatea Castelmmare Del Golfo, provincia Trapani, începând cu data de 3 octombrie 2008, împrejurare atestată prin certificatul eliberat de către oficiul de stare civilă, depus la dosar în copie autorizată. Judecătoria din Tecuci reinvestită cu judecarea cauzei a constatat că ultimul domiciliu al soților este în Italia și ca atare instanțele române nu sunt competente să soluționeze o asemenea cauză. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere declarațiile martorilor ascultați în cauză: T.M., tatăl pârâtei, M.G.

și M.M., care au confirmat că de la începutul lunii octombrie aceasta a avut reședința în Castelmmare del Golfo, unde a și lucrat. Din coroborarea acestor probe rezultă că intimata A.C., care a declarat în fața instanței civile că din luna august 2008 părțile și-au stabilit domiciliul în România, Tecuci, adresă la care ea însăși avea domiciliul, duc la concluzia rezonabilă că, deși avea cunoștință de faptul că pârâta T.C. nu locuiește în țară, a afirmat mincinos acest lucru cu ocazia audierii în calitate de martor. De asemenea, intimata a mai declarat că T.C. vorbește limba română, lucru infirmat de petentă. În cauză, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale procurorul s-a limitat la a constata că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către intimata A.C., fără o analiză reală a probelor.

Astfel, nu a analizat declarațiile date în fața instanței civile de către martorii propuși de petenta T.C. care au declarat că aceasta a locuiește în Italia în perioada octombrie – decembrie 2008, nu a constatat că între declarațiile date în fața instanței civile de către martorele G.M. (vara lui S.C.) și A.C. există contradicții în sensul că prima a arătat că cei doi soți s-au mutat în Tecuci la începutul anului 2008, iar cea de-a doua a declarat că s-au mutat în august 2008. De asemenea, procurorul nu a observat că la momentul luării declarației numitei M.M., agent procedural care a realizat citarea petentei nu s-a stabilit dacă aceasta a legitimat-o pe cea care i-a fost indicată de numitul S.C.

ca fiind soția sa, ori a luat doar act că aceasta refuză se semneze. Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte va admite plângerea formulată de petiționara T.C. împotriva ordonanței din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, va desființa ordonanța atacată și va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale privind pe intimata A.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. În vederea soluționării cauzei procurorul urmează să o audieze pe intimata A.C., pe petenta T.C., pe martora G.M., pe martora M.M., să ia o declarație vecinilor intimatei A.C.

(care locuiesc pe str. A.) pentru a stabili dacă au văzut-o pe petenta T.C. și în perioada octombrie – decembrie 2008 în imobilul din Tecuci, sau doar în timpul verii, se va proceda de asemenea la audierea martorilor S.C., M.G., M.M., T.M., A.V. Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la subiectul activ pentru începerea urmăririi penale împotriva petentei pentru infracțiunea de fals intelectual, așa cum în mod corect s-a reținut în ordonanța din 25 martie 2010. Sunt de asemenea temeinice observațiile Parchetului privind infracțiunea de fals în declarații care nu poate fi reținută atunci când afirmațiile necorespunzătoare adevărului sunt date în fața instanței de judecată, de către o persoană care are calitatea de martor, deoarece într-o asemenea situație sunt incidente dispozițiile privind mărturia mincinoasă.

În cauză, nu sunt indicii cu privire la comiterea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, de aceea și sub acest aspect soluția Parchetului este temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Admite plângerea formulată de petiționara T.C. împotriva ordonanței din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 1470/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., desființează ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale privind pe intimata A.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2011.