ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de față; În baza lucrărilor din dosar, constată: Prin sentința penală nr. 2356 din 02 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. 2106/197/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului P.I., în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 631 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 77 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Brașov și în consecință, s-a contopit restul rămas de executat de 778 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentință, dispunându-se ca inculpatul P.I.

să executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,la care a adăugat un spor de 6 luni pentru perseverență infracțională, urmând ca în final sa execute pedeapsa de 4 ani închisoare. A interzis inculpatului în baza art. 71 C. pen. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii S-a constatat că inculpatul P.I. este arestat în altă cauză. In fapt, s-a reținut că după instalarea nopții, în jurul orei 01,20, în timp ce se afle în incinta Gării CFR Brașov, inculpatul a sustras de pe o masă telefonul mobil marca Samsung aparținând părții vătămate A.G., scoțându-1 în mod ilicit din sfera de stăpânire a realului posesor, profitând de condiția prielnică creată de timpul nopții chiar dacă locul respectiv era iluminat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul P.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 2106/197/2010 cu prim termen de judecată la 03 februarie 2011. Prin decizia penală nr. 18/2011 Curtea de Apel Brașov, a calificat calea de atac formulată ca fiind apel și, în consecință, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut că dosarul nr. 2106/197/2010 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 25 ianuarie 2010, deci anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010 (respectiv 25 noiembrie 2010), iar sentința penală nr. 2356/2010 atacată, a fost pronunțată la data de 02 decembrie 2010, deci ulterior intrării in vigoare a Legii 202/2010.

Invocând dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea 202/2010 curtea de apel a constatat că prezenta cauză era, la data schimbării competenței materiale a tribunalelor și curților de apel, în curs de judecată, astfel încât ea rămâne supusă normelor de procedură existente anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010, inclusiv a normelor care reglementează competența după materie și funcțională a instanțelor de control judiciar. Referitor la aceste cauze, Curtea de Apel a mai reținut că nu are competența materială și funcțională de a judeca recursurile, întrucât nu reprezintă cauze „cu care instanța să fi fost sesizată după intrarea în vigoare a legii" așa cum prevede partea finală a alin. (2) al art. XXIV; nici tribunalele nu pot, pentru aceleași motive să judece aceste cauze în recurs.

Pe altă parte, s-a învederat că recunoscând părții din aceste cauze dreptul la o singură cale de atac, după ce acesta a început sub imperiul altor norme procesuale, mai favorabile părții, întrucât recunoșteau dreptul părții la exercitarea a două căi de atac, reprezintă o încălcare a principiului predictibilității legii, garantat atât de legislația internă cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România. Prin decizia penală nr. 78/A din 28 februarie 2011 Tribunalul Brașov, în temeiul art. 42 C. proc. pen., art. 28 pct. 3 C. proc. pen., art. XXIV din Legea nr. 202/2010 a declinat competența de soluționare a recursului formulat de inculpatul P.I. împotriva sentinței penale nr. 2356/2010 a Judecătoriei Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov.

În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenta sens in care a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție pentru soluționarea acestui conflict de competenta. S-a constatat că inculpatul P.I. este arestat în altă cauză. Relativ la calificarea căii de atac formulată în cauză, Tribunalul Brașov a constatat, similar cu prima instanță, că în cauză este vorba de un recurs iar competența aparține - potrivit art. 28 pct. 3 C. proc. pen. astfel modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea 202/2010 - Curții de Apel Brașov și nu Tribunalului Brașov. În opinia tribunalului, trebuie avută în vedere data pronunțării hotărârii primei instanțe și nu data sesizării Judecătoriei Brașov prin rechizitoriu - data anterioară intrării în vigoare a Legii 202/2010, neputând fi ignorat principiu „tempus regit actum " principiu cu mult anterior exprimării ambigue a legiuitorului român prin Legea 202/2010.

Sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în vigoare, indiferent de data săvârșirii infracțiunii pentru care se formulează acuzația penală și de data începerii procesului penal (înainte sau după intrarea legii de procedură în vigoare). S-a apreciat că dispozițiile art. XXVI alin. (2) din Legea nr. 202/2010 au în vedere doar competența materială, nu și cea funcțională, stabilind că „instanțele legal investite la data schimbării competenței" rămân competente a judeca anumite cauze, fără a-și declina competența în funcție de noile modificări procesuale.

Prima activitate desfășurată de instanța sesizată cu o cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri este verificarea căi de atac în funcție de normele procesuale în vigoare la momentul pronunțării hotărârii atacate potrivit principiului „ tempus regit actum". Or, relativ la cauza de față - față de incidența Legii 202/2010 în vigoare la momentul pronunțării sentinței penale 2356/2010 a Judecătoriei Brașov - calea de atac ce se poate exercita este cea a recursului, în lipsa unor dispoziții exprese contrare fiind incident, așa cum s-a mai subliniat, vechiul principiu al aplicării imediate a noii legi de procedură. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, constată că această din urmă instanță este competentă material să soluționeze recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 2356 din 02 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Brașov.

Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, care cuprinde dispoziții finale și tranzitorii, prevede în art. XXIV alin. (1) că „hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." Prin legea menționată au fost modificate și unele dispoziții din Codul de procedură penală, și anume art. 361 alin. (1) lit. a), în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate de judecătorii și art. 385 1 alin. (1) lit. a) care prevede că pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii.

Din interpretarea dispozițiilor art. XXIV alin. (1) mai sus enunțate rezultă, fără echivoc, că numai hotărârile nedefinitive pronunțate înainte de 25 noiembrie 2010 - data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală nemodificate prin legea menționată. Per a contrario, hotărârile pronunțate în cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de noua lege, respectiv de Codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanță data sesizării instanței de judecată. In speță, sentința penală nr. 2356 a Judecătoriei Brașov, fiind pronunțată la data de 02 decembrie 2010 se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești care, potrivit Legii nr. 202/2010, sunt supuse numai căii de atac a recursului [art. 385/1 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., modificat) a cărui soluționare este de competența curții de apel, conform art. 28/1 pct. 3 C. proc. pen., modificat. Dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză, ele vizând competența organelor judiciare în privința proceselor aflate în curs de judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică a cauzelor în care sesizarea instanței de judecată s-a făcut mai înainte de intrarea în vigoare a legii noi și în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre; referitor la căile de atac, sunt aplicabile doar prevederile alin. (1) al articolului menționat și care, în opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt fără echivoc. In consecință, reținând că în privința căilor de atac relevanță prezintă data la care s-a pronunțat hotărârea și nu data la care a fost sesizată instanța de judecată, în baza art. 43 alin. (7) C. proc.

pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul P.I. în favoarea Curții de Apel Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul P.I. în favoarea Curții de Apel Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 05 mai 2011.