ÎCCJ, decizie (scj.ro #86989)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIILE UNITE

D E C I Z I A nr. XLVI (46)                                                                        Dosar nr. 24/2007

Ședința de la 21 mai 2007

Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești, în legătură cu daunele-interese reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului restituit în baza Legii nr. 10/2001.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 92 judecători din totalul de 116 aflați  în funcție.

SECȚIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii, declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești se susține că instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar, în legătură cu caracterul acțiunilor ce au ca obiect plata contravalorii lipsei de folosință a imobilelor restituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și cu privire la instanța competentă să le soluționeze.

Astfel, unele instanțe au considerat că litigiul ce decurge din aplicarea și interpretarea Legii nr. 10/2001 are caracter accesoriu, chiar dacă pretențiile sunt formulate printr-o cerere distinctă și ulterioară emiterii de către unitatea deținătoare a deciziei sau dispoziției de aprobare a restituirii în natură a imobilului persoanei îndreptățite, și că în cadrul acestei proceduri litigiul trebuie soluționat de secția civilă a tribunalului.

Alte instanțe, dimpotrivă, au apreciat că, întrucât decizia sau dispoziția de restituire a imobilului în natură, după rămânerea lor definitivă, se transcrie în cartea funciară, devine titlu de proprietate și produce efecte juridice, în sensul că imobilul intră în circuitul civil, litigiile privind lipsa lui de folosință, pentru perioada ulterioară emiterii deciziei sau dispoziției de restituire, ce au ca temei de drept prevederile art. 998 din Codul civil, sunt de competența de soluționare a instanțelor de drept comun.

În legătură cu această chestiune de drept, în privința căreia s-a considerat că instanțele nu au un punct de vedere unitar, se constată următoarele:

În legătură cu această problemă de interpretare a legii, s-a relevat că acțiunile ce au ca obiect plata daunelor interese, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului restituit în baza Legii nr. 10/2001, nu au caracter accesoriu întrucât sunt formulate ulterior emiterii deciziei sau dispoziției de restituire a bunului, iar caracterul lor independent de acțiunea prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, nu atrage competența de fond specială a secției civile a tribunalului, ci pe aceea a instanțelor de drept comun, conform dispozițiilor art. 1, 2 din Codul de procedură civilă, în funcție de valoarea obiectului litigiului.

S-a subliniat că, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, "

Decizia sau după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară".

S-a conchis că, prin urmare, după transcrierea în cartea funciară a deciziei sau dispoziției de restituire, aceasta devine titlu de proprietate, imobilul intrând în circuitul civil, proprietarul care a redobândit toate dezmembrămintele dreptului de proprietate, va dispune de bun în mod exclusiv și absolut conform art. 480 din Codul civil.

De aceea, s-a apreciat că proprietarul poate uza de dreptul comun pentru apărarea și exercitarea drepturilor sale, iar modalitatea redobândirii nu este un criteriu pentru stabilirea competenței materiale a instanțelor de judecată, determinant fiind criteriul valoric.

În acest sens s-a învederat că, potrivit art.1 alin.1 din Codul de procedură civilă, "

Judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date de lege în

competența altor instanțe

" iar tribunalele judecă în primă instanță

"procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei", iar

dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, care atrag competența specială a secției civile a tribunalului, vizează raporturile referitoare la restituirea proprietății, dar spre deosebire de acțiunile prin care se contestă conținutul unei decizii sau dispoziții de restituire sau netrimiterea ei în termenul legal, pentru litigiile privind daunele interese pentru lipsa de folosință a imobilului, formulate ulterior restituirii, nu ar fi stabilită o competență specială în favoarea unei asemenea instanțe.

În fine, s-a relevat că prorogarea de competență în favoarea tribunalului pentru astfel de cereri ar trebui folosită numai în condițiile stabilite de dispozițiile art.17 din Codul de procedură civilă, în sensul că "

cererile accesorii și incidente sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală"

Ca urmare, s-a concluzionat că acțiunea în daune interese pentru lipsa de folosință a imobilului, formulată ulterior, în temeiul art. 998 din Codul civil, nu poate fi considerată ca un petit accesoriu al acțiunii privind restituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001, încât competența de a o soluționa ar reveni instanțelor de drept comun în raport cu criteriul valoric al pretențiilor bănești solicitate.

Așa fiind, cum în legătură cu problema de drept examinată, nu se pretinde că ar exista practică neunitară și la nivelul altor curți decât Curțea de Apel Pitești, care a formulat sesizarea, iar în raport cu prevederile art. 329 alin. 1 din Codul de procedură civilă, numai în cazul soluționării diferite  a unor chestiuni de drept de către instanțele judecătorești în ansamblu se poate cere instanței supreme să se pronunțe asupra acelor chestiuni, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, urmează ca recursul în interesul legii să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea formulată prin recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești cu privire la daunele - interese reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului restituit în baza Legii nr. 10/2001, constatând că în practica instanțelor nu s-au ivit soluționări diferite în această materie.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 mai 2007.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

Prof. univ. dr. Nicolae Popa

PRIM MAGISTRAT ASISTENT,

Victoria Maftei