ÎCCJ, decizie (scj.ro #86988)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIILE UNITE

D E C I Z I A nr. XLV (45)                                                      Dosar nr. 21/2007

Ședința de la 21 mai 2007

Sub președinția domnului profesor univ.dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești, cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în cauze ce au ca obiect acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 întemeiate în drept pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 92 judecători din totalul de 116 aflați în funcție.

SECȚIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii, Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești sesizează că instanțele de judecată din raza teritorială a acestei curți de apel nu au un punct de vedere unitar, cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în litigiile ce au ca obiect acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate în drept pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997.

Astfel se arată că unele instanțe au considerat că hotărârile pronunțate în cauze ce au ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea unor terți sunt supuse ambelor căi de atac (apel și recurs).

S-a apreciat în acest sens că numai litigiile care privesc restituirea proprietății funciare sunt procese funciare, aria lor neputând fi extinsă la constatarea nulității actelor emise cu încălcarea legilor fondului funciar.

Alte instanțe într-o opinie majoritară, dimpotrivă, au considerat că hotărârile pronunțate în procesele de fond funciar în primă instanță sunt supuse numai recursului, motivând că Legea nr. 247/2005 definește, prin art. 1 din Titlul XIII intitulat – "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare", "procesele funciare ca fiind plângerile, contestațiile și alte litigii" apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare.

S-a mai relevat în sprijinul acestui punct de vedere că art. 5 alin. 1 din același titlu, precizează că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.

Din examinarea susținerilor formulate prin recursul în interesul legii, în raport cu situațiile rezultate din deciziile la care se face referire se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

" În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă."

În raport cu aceste dispoziții, este de reținut că procese funciare sunt considerate toate litigiile al căror obiect vizează restituirea proprietății funciare prin legile speciale: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, acte normative avute în vedere în procesul de modificare a legislației prin reforma în domeniul proprietății cuprinsă în Legea nr. 247/2005.

Prin urmare, acțiunile care au ca obiect constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate în drept pe dispozițiile art.III din Legea nr. 169/1997, se încadrează în sintagma "alte litigii,

apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991",

din articolul 1 Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

Prin art. 5 alin. 1 prima teză din Titlul XII din aceeași lege se prevede că

"Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului".

Ca urmare, dispoziția menționtă se referă la toate genurile de procese funciare, indiferent de obiectul lor, și este completată cu normele procedurale civile.

Cum prin art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă se prevede că recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, sunt judecate de tribunale, se impune ca prin coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 și a art. 282

1

din Codul de procedură civilă, să se ajungă la concluzia că hotărârile pronunțate în litigiile având ca obiect constatarea nulității actelor emise cu încălcarea Legii nr. 18/1991 sunt susceptibile numai de calea de atac a recursului.

Dar cum practica neunitară în problema de drept menționată mai sus, sesizată prin recursul în interesul legii se regăsește numai la nivelul Curții de Apel Pitești, se constată că nu i se poate da semnificația de "cazuri de aplicare neunitară a legii", urmând ca recursul în interesul legii declarat de colegiul de conducere al acestei curții de apel să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea formulată prin recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești, cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate în litigiile ce au ca obiect acțiunile în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, constatând că în practica instanțelor nu s-au ivit soluționări diferite în această materie.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 mai 2007.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

Prof. univ. dr.

Nicolae Popa

PRIM MAGISTRAT ASISTENT

Victoria Maftei