Decizia nr. 45 din 21 mai 2007 cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate în litigiile ce au ca obiect acţiunile în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea Legii nr. 18/1991, întemeiate pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997

Decizia nr. 45 din 21 mai 2007 cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate în litigiile ce au ca obiect acţiunile în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea Legii nr. 18/1991, întemeiate pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997

21 mai 2007

17 iunie 2021

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIILE UNITE

D E C I Z I A nr. XLV (45)                                                      Dosar nr. 21/2007

Şedinţa de la 21 mai 2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ.dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti, cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în cauze ce au ca obiect acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 întemeiate în drept pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 92 judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.

SECŢIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti sesizează că instanţele de judecată din raza teritorială a acestei curţi de apel nu au un punct de vedere unitar, cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în litigiile ce au ca obiect acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997.

Astfel se arată că unele instanţe au considerat că hotărârile pronunţate în cauze ce au ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea unor terţi sunt supuse ambelor căi de atac (apel şi recurs).

S-a apreciat în acest sens că numai litigiile care privesc restituirea proprietăţii funciare sunt procese funciare, aria lor neputând fi extinsă la constatarea nulităţii actelor emise cu încălcarea legilor fondului funciar.

Alte instanţe într-o opinie majoritară, dimpotrivă, au considerat că hotărârile pronunţate în procesele de fond funciar în primă instanţă sunt supuse numai recursului, motivând că Legea nr. 247/2005 defineşte, prin art. 1 din Titlul XIII intitulat – „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare”, „procesele funciare ca fiind plângerile, contestaţiile şi alte litigii” apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare.

S-a mai relevat în sprijinul acestui punct de vedere că art. 5 alin. 1 din acelaşi titlu, precizează că hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului.

Din examinarea susţinerilor formulate prin recursul în interesul legii, în raport cu situaţiile rezultate din deciziile la care se face referire se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

” În scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă.”

În raport cu aceste dispoziţii, este de reţinut că procese funciare sunt considerate toate litigiile al căror obiect vizează restituirea proprietăţii funciare prin legile speciale: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000, acte normative avute în vedere în procesul de modificare a legislaţiei prin reforma în domeniul proprietăţii cuprinsă în Legea nr. 247/2005.

Prin urmare, acţiunile care au ca obiect constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate în drept pe dispoziţiile art.III din Legea nr. 169/1997, se încadrează în sintagma „alte litigii,

apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991″,

din articolul 1 Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

Prin art. 5 alin. 1 prima teză din Titlul XII din aceeaşi lege se prevede că

„Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului”.

Ca urmare, dispoziţia menţiontă se referă la toate genurile de procese funciare, indiferent de obiectul lor, şi este completată cu normele procedurale civile.

Cum prin art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă se prevede că recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, sunt judecate de tribunale, se impune ca prin coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 şi a art. 282

1

din Codul de procedură civilă, să se ajungă la concluzia că hotărârile pronunţate în litigiile având ca obiect constatarea nulităţii actelor emise cu încălcarea Legii nr. 18/1991 sunt susceptibile numai de calea de atac a recursului.

Dar cum practica neunitară în problema de drept menţionată mai sus, sesizată prin recursul în interesul legii se regăseşte numai la nivelul Curţii de Apel Piteşti, se constată că nu i se poate da semnificaţia de „cazuri de aplicare neunitară a legii”, urmând ca recursul în interesul legii declarat de colegiul de conducere al acestei curţii de apel să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea formulată prin recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti, cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate în litigiile ce au ca obiect acţiunile în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997, constatând că în practica instanţelor nu s-au ivit soluţionări diferite în această materie.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 mai 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

Prof. univ. dr.

Nicolae Popa

PRIM MAGISTRAT ASISTENT

Victoria Maftei

Decizii RIL Secţii Unite - până la data de 17 ianuarie 2011