ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3492/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, reclamanții G.B., G.D.M., G.I.N. și G.S.M., în contradictoriu cu pârâta R. SA București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să le restituie sumele confiscate fără motiv legal, aferente primei la stat. Prin precizarea de acțiune făcută la termenul din 26 septembrie 2008 reclamanții au depus o precizare la acțiune în sensul că solicită instanței să constate culpa declictuală a pârâtei prin încălcarea dreptului acordat prin lege să constate nerespectarea prevederilor contractuale și să repare erorile și încălcările contractuale.

În ședința de judecată de la termenul din 21 noiembrie 2008 reclamanții au depus o nouă cerere precizatoare prin care au arătat că nu solicită restituirea primei de stat, ci doar să se constate culpa delictuală a pârâtei și încălcarea de către aceasta a prevederilor contractuale. Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 598 din 16 ianuarie 2009 a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. civ. Astfel învestit, Tribunalul București, secția comercială prin sentința nr. 14039 bis din 10 decembrie 2009 a respins excepțiile prematurității și lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiate.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Legea nr. 541/2002, privind economisirea si creditarea in sistem colectiv pentru domeniul locativ stabilea condițiile funcționarii Caselor de economii in domeniul locativ, modul de derulare a contractelor de economisire creditare, cuantumul primelor de stat; - modul de acordare a acestor prime de stat, cine sunt beneficiarii, instituția care plătește primele de stat, situațiile in care se acorda acestea in scop locativ, au fost reglementate de Normele metodologice pentru aplicarea legii in baza Ordinului comun nr. 1682/1820/204 al Ministerului Finanțelor Publice si Ministerul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului.

Legea nr. 541/2002 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 99/2006, dispozițiile legii fiind preluate in Titlul II al Părții a doua din O.U.G. nr. 99/2006 care în art. 315 alin. (1) stipulează că pentru a beneficia de prima de stat, clienții băncilor de economisire creditare în domeniul locativ, trebuie sa îndeplinească cumulativ anumite condiții, printre care sa încheie un contract de economisire creditare pe durata de minim 5 ani si banca sa nu fi efectuat la solicitarea clientului restituiri din sumele economisite înainte de expirarea termenului de economisire stabilit prin contract; - sumele economisite au fost restituite înaintea termenului de 5 ani la 31 august 2007, astfel ca pentru a beneficia de primele de stat trebuiau să dovedească utilizarea sumelor economisite în scop locativ în termen de un an de la data la care se efectua constituirea/plata soldului economisit.

Art. 290 din O.U.G. nr. 99/2006 prevede că activitățile în domeniul locativ sunt reprezentate printre altele, de cumpărarea de terenuri situate în intravilan, ori reclamanții au comunicat băncii un contract de vânzare cumpărare autentificat de BNP I.V. prin care urma sa achiziționeze un teren extravilan in comuna Crevedia; - argumentele reclamanților in sensul ca terenul achiziționat este in intravilan conform planului de urbanism al localității Crevedia, fiind in curs de viabilizare, nu au putut fi primite deoarece potrivit certificatului de urbanism emis de Primăria comunei Crevedia, rezulta că terenul respectiv a fost introdus in intravilan prin H.C.L. nr. 65 din 30 septembrie 2008 fără a se dovedi astfel utilizarea in termen a soldului economisit in scop locativ iar Contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat la 7 martie 2007. Cât privește reclamanta P.V.

aceasta nu a prezentat un document justificativ in calitate de titular cu privire la utilizarea sumelor economisite in scop locativ, pentru a beneficia de prime de stat. Instanța a respins excepția prematurității față de ultima precizare de acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de art. 314 din O.U.G. nr. 29 din Legea nr. 541/2002. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, motivat și G.B., G.D.M., G.I.N., G.S.M.

și P.V., criticile vizând netemeinicia hotărârii atacate, din perspectiva următoarelor aspecte: - instanța invocă legi care nu au legătură cu cauza, respectiv Legea nr. 54/2002 și Legea nr. 341/2002, sentința fiind în afara realității prevăzută de legile care reglementează materia; - instanța a reținut că prin contract s-a stabilit un termen de economisire de minim 5 ani, ceea ce este în afara realității, din contract rezultând doar termenul de 18 luni; - intimata - pârâtă nu a făcut o probă din care să rezulte că oprirea procesului de economisire s-a făcut la cerere; - instanța a reținut greșit că reclamanții ar fi susținut că terenul achiziționat este în intravilan, în dosar neexistând o probă în sensul acestei afirmații, ci numai susținerea faptului că terenul era în viabilizare (proces de trecere din extravilan în intravilan în vederea construcției de locuințe) cu referire la Certificatul de Urbanism din 27 februarie 2007. Apelanții au apreciat considerentele hotărârii atacate ca fiind confuze în ce privește regimul terenului, fără a se aprecia că achiziția de terenuri în viabilizare este prevăzută de lege ca situație care dă dreptul la prima de stat și că trecerea terenului din extravilan în intravilan este un proces numit de legiuitor viabilizare.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 327 din 27 mai 2010, a respins ca nefondat, apelul reclamanților. În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele: - considerentele hotărârii sunt motivate în drept pe dispozițiile Legii nr. 541/2002, O.U.G. nr. 99/2006 și Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 541/2002 în baza Ordinului comun nr. 1682/1820/2004 al Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului iar faptul că s-au strecurat două erori de redactare, în sensul că într-un loc s-a redactat Legea nr. 54/2002 în loc de 541/2002 și Legea nr. 341/2002 în loc de Legea nr. 541/2002, nu este de natură a duce la concluzia că instanța s-a pronunțat „în afara realității prevăzută de legile care reglementează materia”.

- art. 290 din O.U.G. nr. 99/2006 (care corespunde cu articolul 3 din Legea nr. 541/2002 aplicabil în cauza de față) precizează semnificația terenurilor și expresiilor, iar la lit. a), se menționează activitățile în domeniul locativ (enumerându-se de la pct. 1 la pct. 8); - considerentele hotărârii atacate au vizat poziția reclamanților care au susținut, că terenul a fost trecut prin viabilizare în intravilan, context în care tribunalul corect a reținut neîntemeiate, „argumentele reclamanților în sensul că terenul achiziționat este în intravilan conform planului de urbanism al localității Crevedia, fiind în curs de viabilizare”, instanța neavând în vedere doar art. 290 lit. a) pct. 3, ci și pct. 5 din O.U.G.

nr. 99/2006 (fost art. 3 lit. d) pct. 3 și 5 din Legea nr. 541/2002) de vreme ce s-a referit la terenuri în curs de viabilizare.

- sunt neîntemeiate argumentele aduse de apelanți în sensul că viabilizarea reprezintă, în cauza de față, procesul de trecere din extravilan în intravilan, marcată de Certificatul de urbanism din 27 februarie 2007 prin care s-a început viabilizarea și finalizată prin Certificatul de urbanism din 30 septembrie 2008 întrucât legiuitorul a avut în vedere în art. 3 lit. d) pct. 5 din Legea nr. 541/2002 că activitatea în domeniul locativ privind viabilizarea se referă la terenuri trecute în intravilan, în scopul promovării construcției cartierelor de locuințe; - activitatea în domeniul locativ potrivit art. 3 lit. d) pct. 5 nu o reprezintă cumpărarea unui teren (ca în cazul art. 3 lit. d) pct. 3 din Legea nr. 541/2002) ci viabilizarea, adică efectuarea de lucrări corespunzătoare creării condițiilor pentru construcția de locuințe pe un teren deja trecut în intravilan, or, certificatul de urbanism din 27 februarie 2007 pe care își sprijină argumentele apelanții reclamanți – dosar apel) precizează, la regimul juridic, că terenul exravilan este în proprietatea solicitantului că are regimul economic – categoria de folosință: teren arabil și că certificatul de urbanism „nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții”.

- întrucât contractele au îndeplinit condițiile repartizare înainte de termenul de minim 5 ani prevăzut de lege și având peste 18 luni durata minimă de economisire, la data de 28 iulie 2007 prin semnarea cupoanelor de returnare și declararea acceptării repartizării contractelor de economisire, s-a dispus transferul soldului economisit pentru toți cei cinci titulari de conturi. Arată în continuare instanța că în măsura în care nu se dorea repartizarea contractelor de economisire, apelanții reclamanți aveau posibilitatea să nu accepte repartizarea, să o refuze, sau să revoce declarația de acceptare a repartizării în condițiile în care nu s-a acordat nici o tranșă din suma contractată, conform Condițiilor generale §5 alin. (1), (2), (3) și respectiv mențiunilor din cuponul de returnare.

- întrucât reclamanții apelanți nu au făcut dovada conform legii, cu documentația cerută, în mod corect instanța de fond a apreciat cererea precizată a acestora, de a fi obligată banca la deblocarea conturilor și eliberarea sumelor reprezentând prima de stat aflată în conturile acestora, ca neîntemeiată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții G.D.M., G.B., G.I.N., G.S.M. și P.V. solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și obligarea pârâtei să le elibereze primele de stat pentru construirea locuinței. Recurenții – reclamanți își subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

și vizează următoarele aspecte: - decizia recurată este nelegală și netemeinică, nu ține seama de prevederile legale care reglementează materia, iar în privința termenului cheie pentru dezlegarea pricinii ajunge la un înțeles deosebit de cel din lege; - termenul viabilizare, folosit atât în Legea nr. 541/2002 (art. 3, lit. d), pct. 5) cât și în O.U.G.

nr. 99/2006 (art. 290), în decizia nr. 327 este înțeles și folosit cu sens diferit de cel din prevederile legale citate; - ignorând Legea nr. 50/1991 instanța de apel a reținut în mod greșit că sunt neîntemeiate argumentele aduse de apelanți în sensul că viabilizarea reprezintă, în cauza de față, procesul de trecere din extravilan în intravilan, marcată de Certificatul de urbanism din 27 februarie 2007, prin care s-a început viabilizarea, și finalizată prin Certificatul urbanism din 30 septembrie 2008 față de faptul că legiuitorul a avut în vedere în art. 3, lit. d) pct. 5 din Legea nr. 541/2002 că activitatea în domeniul locativ privind viabilizarea se referă la terenuri trecute în intravilan, în scopul promovării construcției cartierelor de locuințe.

- instanța de apel a reținut în mod eronat că activitatea în domeniul locativ potrivit art. 3, lit. d) pct. 5 nu o reprezintă cumpărarea unui teren (ca în cazul art. 3, lit. d), din Legea nr. 541/2002), ci viabilizarea, adică efectuarea de lucrări corespunzătoare creării condițiilor pentru construcția de locuințe pe un teren deja trecut în intravilan față de faptul că, din punct de vedere al Legii nr. 541/2002, prin art. 3, lit. d) se definește ce înseamnă activități în domeniul locativ, adică cele care sunt sprijinite cu primă de stat, că „efectuarea de lucrări corespunzătoare creării condițiilor pentru construirea de locuințe” pe un teren intravilan este prevăzută de lege la pct. 7 ibidem și nu avea rost să fie repetată după ce fusese formulată pct. 5. Precizează recurenții – reclamanți că terenul „deja trecut în intravilan" este terenul intravilan și din punctul de vedere al Legii nr. 541, cumpărarea sau dobândirea acestora este considerată activitate în domeniul locativ, deci din moment ce figurează la pct. 3, nu vede de ce trebuia repetată la pct. 5, cu alte cuvinte, aceeași situație, că în art. 3, lit. d), pct. 5 al Legii nr. 541/2002, legiuitorul s-a referit la viabilizarea unor terenuri trecute din extravilan în intravilan în scopul promovării construcției cartierelor de locuințe.

Instanța adăugând pe un + deja, care în lege nu figurează, deformează sensul, aducându-l la acela de teren intravilan, ceea ce duce în final la aceea că locuințele construite pe terenuri din intravilan primesc primă de stat și după pct. 3 și după pct. 5, în timp ce locuințele construite pe terenuri viabilizate trecute din extravilan în intravilan nu au, după Decizia nr. 327, dreptul la primă de stat în cadrul Legii nr. 541, art. 3, lit. d). Menționează recurenții că aprecierile instanței de apel, mai sus prezentate, sunt în afara prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor în construcții.

Mai precizează recurenții că, în opinia lor, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile locale, prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, ce fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, că din textul legii rezultă că Certificatul de urbanism, deci și Certificatul din 27 februarie 2007 se eliberează pe baza prevederilor planurilor urbanistice ori ale planurilor de amenajare a teritoriului.

Arată recurenții că, dacă în planurile urbanistice sau în cele de amenajare a teritoriului ale comunei Crevedia nu ar fi fost prevăzută trecerea în intravilan și a terenului extravilan în suprafață de 11505 m 2 , proprietatea lui P.L.A., împărțit în opt loturi destinate construcției de locuințe, Primăria Crevedia nu ar fi putut să elibereze Certificatul de urbanism din 27 februarie 2007. Recurenții – reclamanți reproșează instanței de apel că nu a ținut cont de Legea nr. 50/1991, care este fundamentală în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, întrucât a înlăturat, fără drept, Certificatul de urbanism din 27 februarie 2007, eliberat în baza Legii nr. 50/1991, nepunându-și întrebarea pe ce bază, fără un plan urbanistic de zonă - PUZ - aprobat potrivit legii, cu de la sine putere, Primăria Crevedia, prin Certificatul de urbanism din 30 septembrie 2008, ar fi putut trece terenul recurenților – reclamanți din extravilan în intravilan în pofida prevederilor art. 23 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 50/1991.

Mai precizează recurenții – reclamanți că decizia recurată se află în afara realității când elimină, fără analiză în raport de Legea nr. 50/1991, Certificatul de urbanism din 27 februarie 2007 ca început al trecerii pe baza unui plan urbanistic de zonă (PUZ) a terenului de 11505 m 2 , împărțit în opt loturi destinate construirii de locuințe, care reprezintă extinderea intravilanului în extravilan a localității, recurenții – reclamanți arătând că Legea nr. 50/1991 indică limpede că numai în intravilan este permisă realizarea de lucrări de construcții, în extravilan executarea lucrărilor de construcții fiind restricționată, această prevedere regăsindu-se în altă formă, și în Legea nr. 350 din 06 iulie 2001, privind amenajarea teritoriului României, din ambele reglementări rezultând faptul că nu se poate elibera Certificatul de urbanism privitor la construcția de locuințe decât pentru terenuri situate în intravilan sau care sunt trecute din extravilan în intravilan pe baza unui plan urbanistic de zonă (PUZ), aprobat potrivit legii.

Dacă n-ar fi existat un astfel de plan, concluzionează recurenții, Primăria Crevedia n-ar fi putut elibera Certificatul de urbanism din 27 februarie 2007. Or, fără acesta, Notarul n-ar fi putut autentifica actul de dezmembrare (împărțeală, după Legea nr. 50/1991) și nici actele de vânzare-cumpărare ale loturilor destinate construcției de locuințe, și nici noi, cumpărătorii, n-am fi avut ce face cu terenul, dat fiind că în extravilan nu se pot construi locuințe. - înlăturând prevederile Legii nr. 50/1991, după ce afirmă fără nici o bază pe p.5 că recurenții ar fi cumpărat un teren extravilan, instanța folosește afirmații lipsite de temei față de situația de fapt reală. Conchid recurenții – reclamanți, în finalul cererii de recurs, că instanța de apel, a ”interpretat defectuos realitatea cauzei” fără a ține seama de prevederile Legii nr. 50/1991.

Înalta Curte, prin decizia nr. 731 din 17 februarie 2011 a anulat recursul ca netimbrat iar prin decizia nr. 2833 din 27 septembrie 2011 a admis contestația în anulare și a fixat termen pentru soluționarea recursului la 8 noiembrie 2011. În pronunțarea acestei din urmă decizii instanța a reținut că, în soluționarea cererii de reexaminare formulată de recurenții – reclamanți împotriva încheierii acestei instanțe din 2 decembrie 2010, Înalta Curte a admis cererea și a dispus scutirea recurenților – reclamanți de la plata taxelor judiciare. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Este de precizat că motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. invocat de recurent, alături de punctele 8 și 9, a fost abrogat prin art. 1 pct. 111 1 din O.U.G. nr. 138/2000, recursul promovat de reclamanți la 22 iulie 2010 neputând astfel examinat prin prisma acestei reglementări. Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile speței se impun a fi făcute următoarele precizări: Sistemul de economisire și creditare pentru domeniul locativ este reglementat de Legea nr. 541/2002 privind economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ în care, printre altele, stabilește condițiile înființării și funcționării caselor de Economii în Domeniul Locativ, ca entități furnizoare ale acestui serviciu financiar, modul de derulare al contractelor de economisire – creditare, precum și cuantumul primelor de stat.

În aplicarea Legii nr. 541/2002 a fost emis de către Ministrul Finanțelor și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Ordinul comun nr. 1682/1820/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor evocatei legi, act normativ ce stabilește modul de acordare a primelor de stat din punct de vedere al organului de stat plătitor, al persoanelor ce pot beneficia de prima de stat, al situațiilor care să justifice utilizarea primelor de stat în scop locativ. Prevederile Ordinului nr. 1683/1820/2004 erau în vigoare, deci aplicabile, la momentul încheierii contractelor de economisire încheiate de recurenții – reclamanți și implicit la data la care trebuia justificată utilizarea primei de stat în scop locativ.

O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului a abrogat Legea nr. 514/2002, preluând însă, integral, în Titlul II al Părții a II–a în dispozițiile legii abrogate. Conform dispozițiilor art. 315 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2006 și cele ale art. 3 din Ordinul comun nr. 1862/1820/2004 acordarea primei de stat era supusă unei duble condiționări: încheierea unui contract de economisire pe o durată de minimum 5 ani și neefectuarea de către banca de economisire – creditare, la solicitarea clientului, de operațiuni de restituire – totală sau parțială – a sumelor economisite înainte de expirarea termenului de economisire de 5 ani. Alin. (2) lit. a) al articolelor mai sus evocate conține niște prevederi derogatorii potrivit cărora prima de stat poate fi pusă la dispoziția clienților, după repartizare, dacă cel care a economisit utilizează imediat și nemijlocit suma primită pentru activități în domeniul locativ.

Potrivit art. 5 alin. (4) din Ordinul comun utilizarea în scop locativ a sumei economisite trebuia probată în termen de un an de la data la care se efectuează plata soldului economisit, în speță 31 august 2004. În dovedirea îndeoplinirii condiției cu caracter de excepție, recurenții au invocat contractul de vânzare – cumpărare autentificat de BNP I.V. încheiat de P.L.A. în calitate de vânzător și G.B. în calitate de cumpărător având ca obiect vinderea, respectiv achiziționarea unui teren extravilan situat în Județul Dâmbovița. Art. 20 alin. (1) lit. a) pct. 5 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, stipulează că activitățile în domeniul locativ sunt reprezentate și de viabilizarea unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării construcției de locuințe.

Înțelesul sintagmei ”viabilizarea terenurilor” este dat de art. 12 din Legea nr. 114/1996, legea locuinței și art. 35 din Regulamentul B.N.R. nr. 11/2007 privind autorizarea instituțiilor de credit, persoane juridice române și a sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe și presupune efectuarea unor lucrări de ameliorare a terenului respectiv construirea de drumuri publice, rețele electrice, de alimentare cu apă etc. și nu trecerea terenului din extravilan în intravilan, cum afirmă recurenții – reclamanți. De asemenea, certificatul de urbanism din 27 februarie 2007 la care recurenții fac trimitere în demonstrarea începerii procesului de viabilizare a terenului, relevă că terenul în speță are regimul juridic al unui teren situat în extravilan, categoria de folosință teren arabil, neconferind dreptul de a executa lucrări de construcții.

Împrejurarea că ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare, a datei limită prevăzută de art. 5 alin. (1) din Norme terenul a fost trecut din extravilan în intravilan potrivit certificatului de urbanism nr. 422 din 21 octombrie 2008 este lipsită de relevanță juridică în raport de cerințele impuse de art. 290 lit. a) pct. 5 din O.U.G. nr. 96/2006, redate anterior. Așa fiind, instanța de apel dând o corectă interpretare clauzelor contractelor de economisire, aplicând corect dispozițiile legale incidente raportat la situația de fapt relevată de probatoriul administrat a statuat în mod legal asupra neîndeplinirii de către recurenții – reclamanți a condiției cu caracter de excepție privind dovedirea faptului că sumele economisite – restituite înaintea termenului de 5 ani – au fost utilizate în scop locativ în termen de un an de la data plății soldului economisit.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este cenzurabilă din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recursul declarat de recurenții – reclamanți G.D.M., G.B., G.I.N., G.S.M. și P.V. împotriva deciziei nr. 327 din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2011.