ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3492/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3492/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, reclamanții G.B., G.D.M.,
G.I.N. și G.S.M., în contradictoriu cu pârâta R. SA București, a solicitat
instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să le restituie
sumele confiscate fără motiv legal, aferente primei la stat.
Prin precizarea de acțiune
făcută la termenul din 26 septembrie 2008 reclamanții au depus o precizare la
acțiune în sensul că solicită instanței să constate culpa declictuală a pârâtei
prin încălcarea dreptului acordat prin lege să constate nerespectarea
prevederilor contractuale și să repare erorile și încălcările contractuale.
În ședința de
judecată de la termenul din 21 noiembrie 2008 reclamanții au depus o nouă
cerere precizatoare prin care au arătat că nu solicită restituirea primei de
stat, ci doar să se constate culpa delictuală a pârâtei și încălcarea de către
aceasta a prevederilor contractuale.
Judecătoria
Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 598 din 16 ianuarie 2009 a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, în aplicarea art.
2 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. civ.
Astfel învestit,
Tribunalul București, secția comercială prin sentința nr. 14039 bis din 10
decembrie 2009 a respins excepțiile prematurității și lipsei calității
procesuale pasive ca neîntemeiate.
În pronunțarea
acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Legea nr. 541/2002,
privind economisirea si creditarea in sistem colectiv pentru domeniul locativ
stabilea condițiile funcționarii Caselor de economii in domeniul locativ, modul
de derulare a contractelor de economisire creditare, cuantumul primelor de
stat;
- modul de acordare a
acestor prime de stat, cine sunt beneficiarii, instituția care plătește primele
de stat, situațiile in care se acorda acestea in scop locativ, au fost
reglementate de Normele metodologice pentru aplicarea legii in baza Ordinului
comun nr. 1682/1820/204 al Ministerului Finanțelor Publice si Ministerul
Transporturilor, Construcțiilor si Turismului. Legea nr. 541/2002 a fost
abrogată prin O.U.G. nr. 99/2006, dispozițiile legii fiind preluate in Titlul
II al Părții a doua din O.U.G. nr. 99/2006 care în art. 315 alin. (1)
stipulează că pentru a beneficia de prima de stat, clienții băncilor de
economisire creditare în domeniul locativ, trebuie sa îndeplinească cumulativ
anumite condiții, printre care sa încheie un contract de economisire creditare
pe durata de minim 5 ani si banca sa nu fi efectuat la solicitarea clientului
restituiri din sumele economisite înainte de expirarea termenului de
economisire stabilit prin contract;
- sumele economisite
au fost restituite înaintea termenului de 5 ani la 31 august 2007, astfel ca
pentru a beneficia de primele de stat trebuiau să dovedească utilizarea sumelor
economisite în scop locativ în termen de un an de la data la care se efectua
constituirea/plata soldului economisit. Art. 290 din O.U.G. nr. 99/2006 prevede
că activitățile în domeniul locativ sunt reprezentate printre altele, de
cumpărarea de terenuri situate în intravilan, ori reclamanții au comunicat
băncii un contract de vânzare cumpărare autentificat de BNP I.V. prin care urma
sa achiziționeze un teren extravilan in comuna Crevedia;
- argumentele
reclamanților in sensul ca terenul achiziționat este in intravilan conform
planului de urbanism al localității Crevedia, fiind in curs de viabilizare, nu
au putut fi primite deoarece potrivit certificatului de urbanism emis de
Primăria comunei Crevedia, rezulta că terenul respectiv a fost introdus in
intravilan prin H.C.L. nr. 65 din 30 septembrie 2008 fără a se dovedi astfel
utilizarea in termen a soldului economisit in scop locativ iar Contractul de
vânzare cumpărare s-a încheiat la 7 martie 2007. Cât privește reclamanta P.V. aceasta
nu a prezentat un document justificativ in calitate de titular cu privire la
utilizarea sumelor economisite in scop locativ, pentru a beneficia de prime de
stat.
Instanța a respins
excepția prematurității față de ultima precizare de acțiune și excepția lipsei
calității procesuale pasive în raport de art. 314 din O.U.G. nr. 29 din Legea nr.
541/2002.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel reclamanții, motivat și G.B., G.D.M., G.I.N., G.S.M.
și P.V., criticile vizând netemeinicia hotărârii atacate, din perspectiva
următoarelor aspecte:
- instanța invocă
legi care nu au legătură cu cauza, respectiv Legea nr. 54/2002 și Legea nr. 341/2002,
sentința fiind în afara realității prevăzută de legile care reglementează
materia;
- instanța a reținut
că prin contract s-a stabilit un termen de economisire de minim 5 ani, ceea ce
este în afara realității, din contract rezultând doar termenul de 18 luni;
- intimata - pârâtă
nu a făcut o probă din care să rezulte că oprirea procesului de economisire s-a
făcut la cerere;
- instanța a reținut
greșit că reclamanții ar fi susținut că terenul achiziționat este în
intravilan, în dosar neexistând o probă în sensul acestei afirmații, ci numai
susținerea faptului că terenul era în viabilizare (proces de trecere din
extravilan în intravilan în vederea construcției de locuințe) cu referire la Certificatul de Urbanism din 27 februarie 2007.
Apelanții au apreciat
considerentele hotărârii atacate ca fiind confuze în ce privește regimul
terenului, fără a se aprecia că achiziția de terenuri în viabilizare este
prevăzută de lege ca situație care dă dreptul la prima de stat și că trecerea
terenului din extravilan în intravilan este un proces numit de legiuitor
viabilizare.
Curtea de Apel București,
secția a V-a comercială, prin decizia nr. 327 din 27 mai 2010, a respins ca nefondat, apelul reclamanților.
În fundamentarea
acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele:
- considerentele
hotărârii sunt motivate în drept pe dispozițiile Legii nr. 541/2002, O.U.G. nr.
99/2006 și Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 541/2002 în baza
Ordinului comun nr. 1682/1820/2004 al Ministerului Finanțelor Publice și
Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului iar faptul că s-au
strecurat două erori de redactare, în sensul că într-un loc s-a redactat Legea nr.
54/2002 în loc de 541/2002 și Legea nr. 341/2002 în loc de Legea nr. 541/2002,
nu este de natură a duce la concluzia că instanța s-a pronunțat „în afara
realității prevăzută de legile care reglementează materia”.
- art. 290 din O.U.G.
nr. 99/2006 (care corespunde cu articolul 3 din Legea nr. 541/2002 aplicabil în
cauza de față) precizează semnificația terenurilor și expresiilor, iar la lit. a),
se menționează activitățile în domeniul locativ (enumerându-se de la pct. 1 la pct.
8);
- considerentele
hotărârii atacate au vizat poziția reclamanților care au susținut, că terenul a
fost trecut prin viabilizare în intravilan, context în care tribunalul corect a
reținut neîntemeiate, „argumentele reclamanților în sensul că terenul
achiziționat este în intravilan conform planului de urbanism al localității
Crevedia, fiind în curs de viabilizare”, instanța neavând în vedere doar art. 290
lit. a) pct. 3, ci și pct. 5 din O.U.G. nr. 99/2006 (fost art. 3 lit. d) pct. 3
și 5 din Legea nr. 541/2002) de vreme ce s-a referit la terenuri în curs de
viabilizare.
- sunt neîntemeiate
argumentele aduse de apelanți în sensul că viabilizarea reprezintă, în cauza de
față, procesul de trecere din extravilan în intravilan, marcată de Certificatul
de urbanism din 27 februarie 2007 prin care s-a început viabilizarea și
finalizată prin Certificatul de urbanism din 30 septembrie 2008 întrucât
legiuitorul a avut în vedere în art. 3 lit. d) pct. 5 din Legea nr. 541/2002 că
activitatea în domeniul locativ privind viabilizarea se referă la terenuri
trecute în intravilan, în scopul promovării construcției cartierelor de
locuințe;
- activitatea în
domeniul locativ potrivit art. 3 lit. d) pct. 5 nu o reprezintă cumpărarea unui
teren (ca în cazul art. 3 lit. d) pct. 3 din Legea nr. 541/2002) ci
viabilizarea, adică efectuarea de lucrări corespunzătoare creării condițiilor
pentru construcția de locuințe pe un teren deja trecut în intravilan, or,
certificatul de urbanism din 27 februarie 2007 pe care își sprijină argumentele
apelanții reclamanți – dosar apel) precizează, la regimul juridic, că terenul
exravilan este în proprietatea solicitantului că are regimul economic –
categoria de folosință: teren arabil și că certificatul de urbanism „nu conferă
dreptul de a executa lucrări de construcții”.
- întrucât
contractele au îndeplinit condițiile repartizare înainte de termenul de minim 5
ani prevăzut de lege și având peste 18 luni durata minimă de economisire, la
data de 28 iulie 2007 prin semnarea cupoanelor de returnare și declararea
acceptării repartizării contractelor de economisire, s-a dispus transferul
soldului economisit pentru toți cei cinci titulari de conturi. Arată în
continuare instanța că în măsura în care nu se dorea repartizarea contractelor
de economisire, apelanții reclamanți aveau posibilitatea să nu accepte
repartizarea, să o refuze, sau să revoce declarația de acceptare a repartizării
în condițiile în care nu s-a acordat nici o tranșă din suma contractată,
conform Condițiilor generale §5 alin. (1), (2), (3) și respectiv mențiunilor
din cuponul de returnare.
- întrucât
reclamanții apelanți nu au făcut dovada conform legii, cu documentația cerută,
în mod corect instanța de fond a apreciat cererea precizată a acestora, de a fi
obligată banca la deblocarea conturilor și eliberarea sumelor reprezentând
prima de stat aflată în conturile acestora, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamanții G.D.M., G.B., G.I.N., G.S.M. și P.V.
solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și obligarea
pârâtei să le elibereze primele de stat pentru construirea locuinței.
Recurenții – reclamanți
își subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304
pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte:
- decizia recurată
este nelegală și netemeinică, nu ține seama de prevederile legale care
reglementează materia, iar în privința termenului cheie pentru dezlegarea
pricinii ajunge la un înțeles deosebit de cel din lege;
- termenul viabilizare,
folosit atât în Legea nr. 541/2002 (art. 3, lit. d), pct. 5) cât și în O.U.G. nr.
99/2006 (art. 290), în decizia nr. 327 este înțeles și folosit cu sens diferit
de cel din prevederile legale citate;
-
ignorând Legea nr. 50/1991 instanța de apel a reținut în mod greșit că sunt
neîntemeiate argumentele aduse de apelanți în
sensul că viabilizarea
reprezintă, în cauza de față, procesul de trecere din extravilan în intravilan,
marcată de Certificatul de urbanism din 27 februarie 2007, prin care s-a
început viabilizarea, și finalizată prin Certificatul urbanism din 30
septembrie 2008 față de faptul că legiuitorul a avut în vedere în art. 3, lit. d)
pct. 5 din Legea nr. 541/2002 că activitatea în domeniul locativ privind
viabilizarea se referă la terenuri trecute în intravilan, în scopul promovării
construcției cartierelor de locuințe.
-
instanța de apel a reținut în mod eronat că activitatea în domeniul locativ
potrivit art. 3, lit. d) pct. 5 nu o reprezintă cumpărarea unui teren (ca în
cazul art. 3, lit. d), din Legea nr. 541/2002), ci viabilizarea, adică
efectuarea de lucrări corespunzătoare creării condițiilor pentru construcția de
locuințe pe un teren deja trecut în intravilan față de faptul că, din
punct de vedere al
Legii nr. 541/2002, prin art. 3, lit. d) se definește ce înseamnă activități în
domeniul locativ, adică cele care sunt sprijinite cu primă de stat, că „efectuarea
de lucrări corespunzătoare creării condițiilor pentru construirea de locuințe” pe
un teren intravilan este prevăzută de lege la pct. 7 ibidem și nu avea rost să
fie repetată după ce fusese formulată pct. 5.
Precizează
recurenții – reclamanți că terenul „deja trecut în intravilan" este
terenul intravilan și din punctul de vedere al Legii nr. 541, cumpărarea sau
dobândirea acestora este considerată activitate în domeniul locativ, deci din
moment ce figurează la pct. 3, nu vede de ce trebuia repetată la pct. 5, cu
alte cuvinte, aceeași situație, că în art. 3, lit. d), pct. 5 al Legii nr.
541/2002, legiuitorul s-a referit la viabilizarea unor terenuri trecute din
extravilan în intravilan în scopul promovării construcției cartierelor de
locuințe. Instanța adăugând pe un + deja, care în lege nu figurează, deformează
sensul, aducându-l la acela de teren intravilan, ceea ce duce în final la aceea
că locuințele construite pe terenuri din intravilan primesc primă de stat și
după pct. 3 și după pct. 5, în timp ce locuințele construite pe terenuri
viabilizate trecute din extravilan în intravilan nu au, după Decizia nr. 327,
dreptul la primă de stat în cadrul Legii nr. 541, art. 3, lit. d).
Menționează
recurenții că aprecierile instanței de apel, mai sus prezentate, sunt în afara
prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor în construcții.
Mai
precizează recurenții că, în opinia lor, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr.
50/1991 Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile
locale, prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor
urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de
amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, ce fac
cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic
al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, că din textul
legii rezultă că Certificatul de urbanism, deci și Certificatul din 27
februarie 2007 se eliberează pe baza prevederilor planurilor urbanistice ori
ale planurilor de amenajare a teritoriului.
Arată
recurenții că, dacă în planurile urbanistice sau în cele de amenajare a
teritoriului ale comunei Crevedia nu ar fi fost prevăzută trecerea în
intravilan și a terenului extravilan în suprafață de 11505 m
2
, proprietatea lui P.L.A., împărțit în opt loturi destinate construcției de
locuințe, Primăria Crevedia nu ar fi putut să elibereze Certificatul de
urbanism din 27 februarie 2007.
Recurenții
– reclamanți reproșează instanței de apel că nu a ținut cont de Legea nr. 50/1991,
care este fundamentală în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului,
întrucât a înlăturat, fără drept, Certificatul de urbanism din 27 februarie
2007, eliberat în baza Legii nr. 50/1991, nepunându-și întrebarea pe ce bază,
fără un plan urbanistic de zonă - PUZ - aprobat potrivit legii, cu de la sine
putere, Primăria Crevedia, prin Certificatul de urbanism din 30 septembrie 2008,
ar fi putut trece terenul recurenților – reclamanți din extravilan în
intravilan în pofida prevederilor art. 23 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 50/1991.
Mai
precizează recurenții – reclamanți că decizia recurată se află în afara
realității când elimină, fără analiză în raport de Legea nr. 50/1991,
Certificatul de urbanism din 27 februarie 2007 ca început al trecerii pe baza
unui plan urbanistic de zonă (PUZ) a terenului de 11505 m
2
, împărțit în opt loturi destinate construirii de locuințe, care reprezintă
extinderea intravilanului în extravilan a localității, recurenții – reclamanți
arătând că Legea nr. 50/1991 indică limpede că numai în intravilan este permisă
realizarea de lucrări de construcții, în extravilan executarea lucrărilor de
construcții fiind restricționată, această prevedere regăsindu-se în altă formă,
și în Legea nr. 350 din 06 iulie 2001, privind amenajarea teritoriului
României, din ambele reglementări rezultând faptul că nu se poate elibera
Certificatul de urbanism privitor la construcția de locuințe decât pentru
terenuri situate în intravilan sau care sunt trecute din extravilan în
intravilan pe baza unui plan urbanistic de zonă (PUZ), aprobat potrivit legii.
Dacă
n-ar fi existat un astfel de plan, concluzionează recurenții, Primăria Crevedia
n-ar fi putut elibera Certificatul de urbanism din 27 februarie 2007. Or, fără
acesta, Notarul n-ar fi putut autentifica actul de dezmembrare (împărțeală, după
Legea nr. 50/1991) și nici actele de vânzare-cumpărare ale loturilor destinate
construcției de locuințe, și nici noi, cumpărătorii, n-am fi avut ce face cu
terenul, dat fiind că în extravilan nu se pot construi locuințe.
- înlăturând
prevederile Legii nr. 50/1991, după ce afirmă fără nici o bază pe p.5 că
recurenții ar fi cumpărat un teren extravilan, instanța folosește afirmații
lipsite de temei față de situația de fapt reală.
Conchid recurenții –
reclamanți, în finalul cererii de recurs, că instanța de apel, a ”interpretat
defectuos realitatea cauzei” fără a ține seama de prevederile Legii nr. 50/1991.
Înalta Curte, prin
decizia nr. 731 din 17 februarie 2011 a anulat recursul ca netimbrat iar prin
decizia nr. 2833 din 27 septembrie 2011 a admis contestația în anulare și a fixat termen pentru soluționarea recursului la 8 noiembrie 2011.
În pronunțarea
acestei din urmă decizii instanța a reținut că, în soluționarea cererii de
reexaminare formulată de recurenții – reclamanți împotriva încheierii acestei
instanțe din 2 decembrie 2010, Înalta Curte a admis cererea și a dispus
scutirea recurenților – reclamanți de la plata taxelor judiciare.
Înalta Curte,
examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că
recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Este de precizat că
motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. invocat de
recurent, alături de punctele 8 și 9, a fost abrogat prin art. 1 pct. 111
1
din O.U.G. nr. 138/2000, recursul promovat de reclamanți la 22 iulie 2010
neputând astfel examinat prin prisma acestei reglementări.
Sub aspectul dispozițiilor
legale aplicabile speței se impun a fi făcute următoarele precizări:
Sistemul de
economisire și creditare pentru domeniul locativ este reglementat de Legea nr. 541/2002
privind economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ
în care, printre altele, stabilește condițiile înființării și funcționării
caselor de Economii în Domeniul Locativ, ca entități furnizoare ale acestui
serviciu financiar, modul de derulare al contractelor de economisire – creditare,
precum și cuantumul primelor de stat.
În aplicarea Legii nr.
541/2002 a fost emis de către Ministrul Finanțelor și Ministerul
Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Ordinul comun nr. 1682/1820/2004
privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor evocatei
legi, act normativ ce stabilește modul de acordare a primelor de stat din punct
de vedere al organului de stat plătitor, al persoanelor ce pot beneficia de
prima de stat, al situațiilor care să justifice utilizarea primelor de stat în
scop locativ.
Prevederile Ordinului
nr. 1683/1820/2004 erau în vigoare, deci aplicabile, la momentul încheierii
contractelor de economisire încheiate de recurenții – reclamanți și implicit la
data la care trebuia justificată utilizarea primei de stat în scop locativ.
O.U.G. nr. 99/2006
privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului a abrogat Legea nr. 514/2002,
preluând însă, integral, în Titlul II al Părții a II–a în dispozițiile legii
abrogate.
Conform dispozițiilor
art. 315 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2006 și cele ale art. 3 din Ordinul comun nr.
1862/1820/2004 acordarea primei de stat era supusă unei duble condiționări:
încheierea unui contract de economisire pe o durată de minimum 5 ani și
neefectuarea de către banca de economisire – creditare, la solicitarea
clientului, de operațiuni de restituire – totală sau parțială – a sumelor
economisite înainte de expirarea termenului de economisire de 5 ani.
Alin. (2) lit. a) al
articolelor mai sus evocate conține niște prevederi derogatorii potrivit cărora
prima de stat poate fi pusă la dispoziția clienților, după repartizare, dacă
cel care a economisit utilizează imediat și nemijlocit suma primită pentru
activități în domeniul locativ.
Potrivit art. 5 alin.
(4) din Ordinul comun utilizarea în scop locativ a sumei economisite trebuia
probată în termen de un an de la data la care se efectuează plata soldului
economisit, în speță 31 august 2004.
În dovedirea
îndeoplinirii condiției cu caracter de excepție, recurenții au invocat
contractul de vânzare – cumpărare autentificat de BNP I.V. încheiat de P.L.A. în
calitate de vânzător și G.B. în calitate de cumpărător având ca obiect
vinderea, respectiv achiziționarea unui teren extravilan situat în Județul
Dâmbovița.
Art. 20 alin. (1) lit.
a) pct. 5 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea
capitalului, stipulează că activitățile în domeniul locativ sunt reprezentate și
de viabilizarea unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării
construcției de locuințe.
Înțelesul sintagmei
”viabilizarea terenurilor” este dat de art. 12 din Legea nr. 114/1996, legea
locuinței și art. 35 din Regulamentul B.N.R. nr. 11/2007 privind autorizarea
instituțiilor de credit, persoane juridice române și a sucursalelor din România
ale instituțiilor de credit din state terțe și presupune efectuarea unor
lucrări de ameliorare a terenului respectiv construirea de drumuri publice, rețele
electrice, de alimentare cu apă etc. și nu trecerea terenului din extravilan în
intravilan, cum afirmă recurenții – reclamanți.
De asemenea,
certificatul de urbanism din 27 februarie 2007 la care recurenții fac trimitere
în demonstrarea începerii procesului de viabilizare a terenului, relevă că
terenul în speță are regimul juridic al unui teren situat în extravilan,
categoria de folosință teren arabil, neconferind dreptul de a executa lucrări
de construcții.
Împrejurarea că
ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare, a datei limită
prevăzută de art. 5 alin. (1) din Norme terenul a fost trecut din extravilan în
intravilan potrivit certificatului de urbanism nr. 422 din 21 octombrie 2008
este lipsită de relevanță juridică în raport de cerințele impuse de art. 290 lit.
a) pct. 5 din O.U.G. nr. 96/2006, redate anterior.
Așa fiind, instanța
de apel dând o corectă interpretare clauzelor contractelor de economisire,
aplicând corect dispozițiile legale incidente raportat la situația de fapt
relevată de probatoriul administrat a statuat în mod legal asupra
neîndeplinirii de către recurenții – reclamanți a condiției cu caracter de
excepție privind dovedirea faptului că sumele economisite – restituite înaintea
termenului de 5 ani – au fost utilizate în scop locativ în termen de un an de
la data plății soldului economisit.
Așa fiind, Înalta
Curte, constatând că decizia recurată nu este cenzurabilă din perspectiva
criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de recursul declarat de recurenții – reclamanți G.D.M., G.B., G.I.N., G.S.M.
și P.V. împotriva deciziei nr. 327 din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 noiembrie 2011.