ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3748/2012

Prin cererea înregistrată la data de 10.01.2011, pe rolul Tribunalului B., secția a-II-a civilă și de contencios, administrativ și fiscal sub nr. 165/113/2011, creditoarea SC F.C. SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC N.C.F. SRL I., jud. B., pentru o creanță în sumă de 44.262 RON. Debitoarea nu a contestat cererea pentru deschiderea procedurii, astfel că prin sentința comercială din 7 aprilie 2011 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fiind desemnat adminitrator judiciar C.G.L.

Prin încheierea pronunțată la 1 februarie 2012, Tribunalul B., secția a II-a civilă și de contencios, administrativ și fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului către Tribunalul C., secția comercială, reținând în esență că, din relațiile primite de la Oficiul Registrului Comerțului B., rezultă că debitoarea și-a schimbat, în data de 18 ianuarie 2011, sediul social din orașul I., jud. B., în Municipiul C., astfel încât, în raport de data deschiderii procedurii insolvenței, dispusă la data de 07 aprilie 2011, a apreciat că Tribunalul C. este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.

Sub același număr de dosar, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția a II-a civilă, care, prin sentința civilă nr. 2286 din 14 iunie 2012, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului B. și constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalului C., secția a II-a civilă, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2012, în raport de faptul că cererea introductivă de instanță a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 10 ianuarie 2011, moment la care, potrivit extrasului R.E.C.O.M., sediul debitoarei era cel indicat de către creditoare, respectiv în oraș I., jud. B.. Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență conform art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., ivit între două sau mai multe instanțe, care s-au declarat deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului B., secția a II-a civilă și de contencios, administrativ și fiscal, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Reclamanta creditoare SC F.C. SRL, la data de 10 ianuarie 2011, a promovat pe rolul Tribunalului B., o cerere de deschidere a procedurii insovenței față de debitoarea sa SC N.C.F. SRL, pentru o creanță în sumă de 44.262 RON.

Din relațiile eliberate de Registrul Comerțului la data de 9 februarie 2011, înscris aflat la a dosarului Tribunalului B., rezultă că la data sesizării instanței, debitoarea avea sediul în orașul I. jud. B.. Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2012: „Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența Tribunalului sau, dacă este cazul, a Tribunalului comercial, în a cărui circumscripție își are sediul debitorul. Dacă în cadrul Tribunalului sau al Tribunalului comercial a fost creată o secție specială de insolvență, acesteia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege. Sediul debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor.

Tribunalul sau, după caz, Tribunalul comercial, în a cărui circumscripție teritorială își are sediul debitorul la data sesizării instanței cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei, rămâne competent să soluționeze cauza indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale debitorului", Având în vedere textul legal precitat, care cuprinde o normă specială de competență teritorială exclusivă în materia insolventei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în speță, competența soluționării cauzei revine instanței de la locul situării sediului debitoarei la data învestirii instanței cu soluționarea pricinii, respectiv. Tribunalului B.. Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a litigiului privind pe creditoarea SC F.C. SRL, cu sediul în localitatea M.K., jud. C. și pe debitoarele SC N.C.F. SRL prin administrator judiciar C.G.L., cu sediul în localitatea B. și SC N.C. SRL, cu sediul în localitatea C. și pe intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C., cu sediul în C., litigiu având ca obiect procedura insolvenței, în favoarea Tribunalului B., secția a II- a civilă și de contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., secția a II-a civilă și de contencios, administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.