ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3759/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3759/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 55 din 26 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,

în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.C., pentru

săvârșirea infracțiunii asimilate contrabandei, la pedeapsa de: 2 ani

închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata

executării pedepsei.

În

baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a

dispus suspendarea executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii

aplicate, stabilind un termen de încercare de 4 ani potrivit art. 82 C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la dispozițiile art.

10 lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B.C., cu datele personale de

mai sus, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută

și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În

baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea în

vederea distrugerii a celor 527 pachete de țigări marca J.L., depuse la camera

de corpuri delicte a I.P.J. Satu Mare.

S-a dispus ridicarea sechestrului

instituit asupra autoturismului marca F.S., înmatriculat și restituirea către

proprietar a originalului cărții de identitate a autoturismului.

S-a respins constituirea de parte

civilă formulată în cauză de Statul Român prin A.N.A.F. prin A.N.V. - Direcția

Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat

inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar în

baza art. 189 C. proc. pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justiției

în contul Baroului de Avocați Satu Mare a sumei de 200 RON reprezentând

onorariu pentru apărător din oficiu av. A.A., conform delegației din anul 2012.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Satu Mare inculpatul B.C. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii asimilate contrabandei, prevăzută și pedepsită de art.

270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, comise în condițiile art.

33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare al

instanței faptul că, în data de 24 martie 2011, ora 03:40, învinuitul B.C. a

încercat să introducă ilegal în țară cantitatea de 527 pachete țigări (10.540

țigarete) marca J.L., pe care era aplicat timbrul cu inscripția Duty Free U.,

țigări pe care învinuitul Ie-a cumpărat din Ungaria cu intenția de a le vinde

mai departe in România. Cantitatea de țigări mai sus menționată a fost descoperită,

în urma controlului efectuat, ascunsă atât în bordul autoturismului marca F.S.,

număr de înmatriculare, cât și într-un locaș special amenajat prin micșorarea rezervorului,

autoturism care este proprietatea învinuitului B. și la volanul căruia se afla acesta.

Din cercetările efectuate a rezultat că

în data de 24 martie 2011, ora 03:40, inculpatul B.C., pe sensul de intrare în țară,

conducând autoturismul marca F.S., culoare gri metal, numărul de înmatriculare,

asupra autoturismului în cauză a fost descoperită, ascunsă și nedeclarata atât în

bordul autoturismului, cât și într-un locaș special amenajat prin micșorarea rezervorului,

cantitatea de 527 pachete țigări (10.540 țigarete) marca J.L., pe care era aplicat

timbrul cu inscripția Duty Free U.

Atât cantitatea de țigări în cauza (10.540

țigarete marca J.L.), cât și autoturismul marca F.S., au fost ridicate în data de

24 martie 2011 de către organele poliției, conform dovezii de reținere din 24

martie 2011.

Totodată, inspectorii vamali din cadrul

Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Satu Mare, conform procesului-verbal

de constatare 24 martie 2011 au evaluat valoarea prejudiciului creat la bugetul

de stat, prin neplata impozitelor și taxelor, pentru cantitatea de 1054o țigarete

la suma de 4913 RON.

În

drept, fapta inculpatului de a prelua, transporta, deține

produse accizabile cu marcaj necorespunzător, respectiv timbru fiscal ucrainean,

cunoscând că acestea provin din contrabandă sau că sunt destinate contrabandei,

întrunește elemente constitutive a infracțiunii asimilată contrabandei, prevăzută

și pedepsită de art. 270 alin. (3) al Legii nr. 86/2006.

În

speța de față, infracțiunea asimilată contrabandei, prevăzută

și pedepsită de art. 270 alin. (3) al Legii nr. 86/2006 s-a realizat sub aspectul

elementului material al laturii obiective în trei dintre formele alternative reglementate

de norma de incriminare, respectiv preluarea, deținerea și transportul produselor

ce ar trebui plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă

sau sunt destinate contrabandei.

În

ceea ce privește latura subiectivă, fapta s-a comis cu intenție

directă, inculpatul cunoscând ce anume transportă și faptul că produsele accizabile

preluate, transportate și deținute de el provin din contrabandă.

În

ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, aceasta

a fost săvârșită de învinuit în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) al Legii

nr. 241/2005, prin ascunderea bunului sau a sursei.

Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă

Tribunalul Satu Mare din data de 26 mai 2011, în dosarul penal nr. 223/P/2011, s-a

dispus

indisponibilizarea prin instituirea unui

sechestru asigurător asupra: autoturismul marca F.S., precum și asupra cantității

de 527 pachete țigări (10.540 țigarete) marca J.L., pe care este aplicat timbrul

cu inscripția Duty Free U., ridicate de la învinuit in data de 24 martie 2011.

Prin procesele-verbale din data de 31

mai 2011, in prezenta învinuitului B.C., au fost aplicate: sechestrul asigurător

asupra autoturismului marca F.S., în valoare de aproximativ 800 euro, proprietatea

învinuitului B.C. și sechestrul asigurător asupra cantității de 527 pachete țigări

(10.540 țigarete) marca J.L. pe care este aplicat timbrul cu inscripția Duty Free

U., evaluate de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Satu

Mare la suma de 4.913 RON.

Atât autoturismul marca F.S., cât și cantitatea

de 527 pachete țigări (10.540 țigarete) marca J.L. au fost lăsate în custodia agentului

principal de poliție B.D. și depuse în Camera de Corpuri Delicte a I.J.P.F. Satu

Mare, urmând ca instanța să se pronunțe cu privire la confiscarea acesteia în baza

art. 118 lit. f) C. pen.

Prin adresa din data de 03 iunie 2011,

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj a comunicat faptul că

se constituie parte civilă cu suma de 4.913 RON.

Pe rolul Tribunalului Satu Mare cauza s-a

înregistrat la data de 9 decembrie 2011, iar pentru termenul de judecată acordat

pentru data de 6 februarie 2012, prezent fiind în instanță inculpatul a arătat că

recunoaște săvârșirea faptei și solicită să fie judecat în baza probelor administrate

în cursul urmăririi penale, declarând totodată că în măsura în care sumele pentru

care există constituire de parte civilă la dosarul cauzei vor fi apreciate ca justificate,

este de acord cu achitarea lor.

Cererea formulată de inculpat privind judecarea

în baza actelor administrate în cursul urmăririi penale a fost încuviințată.

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Cluj a depus la dosarul cauzei un memoriu prin care arată că își mențin constituirea

de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale, solicitând obligarea inculpatului

la plata sumei de 4.913 RON plus accesorii.

Se mai arată în acest memoriu faptul că

prejudiciul calculat bugetului de stat în cazul mărfurilor care provin dinafară

U.E. și care au fost introduse ilegal în comunitate se compune din taxe vamale,

accize și TVA. Potrivit art. 202 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a C.

vam. comunitar, o datorie vamală la import ia naștere prin

introducerea

ilegală pe teritoriul vamal al comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Se mai arată de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj

faptul că debitor vamal este și persoana care a dobândit sau a deținut mărfurile

în cauză și care știa sau trebuia să știe în mod normal, în momentul achiziționării

sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal în țară. în același sens

sunt și prevederile art. 244 din C. vam. al României, care arată că datoria vamală

la import ia naștere și prin introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul României.

Potrivit alin. (2) al textului de lege, datoria vamală la import se naște în momentul

în care mărfurile sunt introduse ilegal pe teritoriul României.

Datoria vamală reprezintă obligația unei

persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar conform

art. 4 pct. 14 lit. a) din Legea nr. 86/2006, drepturi de import reprezintă taxele

vamale și taxele cu efect echivalent cu cel al taxelor vamale de plătit la importul

de mărfuri.

Se invocă în continuare Hotărâre Curții

Europene de Justiție în cauza 24-68 din 1 iulie 1969, unde s-a statuat că toate

taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral

asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor

vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent, iar orice obligație pecuniară, indiferent

de mărimea, destinația și modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral

asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplu motiv că acestea traversează

o frontieră și care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului este o

taxă cu efect echivalent.

Se apreciază că această hotărâre a Curții

Europene de Justiție se referă și la acciza și TVA-ul, percepute asupra mărfurilor

care traversează frontiera României și reprezintă taxe cu efect echivalent cu cel

al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.

Potrivit art. 206

5

lit. b) din

Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., produsele accizabile sunt supuse accizelor

în momentul importului acestora pe teritoriul comunității, iar potrivit art. 206

6

și art. 206

7

și lit. d) din aceeași lege, accizele devin exigibile în

momentul eliberării pentru consum, iar eliberarea pentru consum reprezintă și importul

de produse accizabile, chiar și neregulamentar.

În

cuprinsul art. 131 lit. a) din Legea nr. 571/2003 se prevede

că importul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul comunității de bunuri care

nu se află în liberă circulație în înțelesul art. 24 din Tratatul de înființare

al Comunității Europene.

Potrivit art. 136 din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc., în cazul în care la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale,

taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei

politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

intervin

la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.

Referitor la exigibilitatea TVA și a accizei,

Direcția arată că este irelevant că scopul activității este unul licit sau ilicit,

invocând în acest sens două cauze în care Curtea și-a fundamentat soluția pe faptul

că principiul neutralității se opune operării unor distincții de ordin general între

tranzacțiile legale și cele ilegale.

Confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul

infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii

acestora pe teritoriul țării noastre și implicit pe cel al Comunității Europene.

Potrivit prevederilor art. 224 din

Legea nr. 86/2006 privind C. vam., datoria vamală la import ia naștere prin introducerea

ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Potrivit

alin. (2) al aceluiași art. datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile

sunt introduse ilegal în țară.

Taxa vamală a fost calculată aplicând procentul

de 57,6% asupra valorii în vamă, conform Tarifului vamal integral comunitar.

Acciza a fost calculată conform art. 177

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., iar TVA-ul s-a aplicat asupra bazei de

impozitare, care este compusă din suma dintre valoarea în vamă, taxele vamale și

acciza, conform art. 139 alin. (1) din C. fisc.

Analizând actele și lucrările aflate la

dosarul cauzei, instanța a reținut, în fapt, că în data de 24 martie 2011, ora 03:40,

pe sensul de intrare in țară, inculpatul a fost depistat în timp ce încerca sa introducă

ilegal în țară, cantitatea de 527 pachete țigări (10.540 țigarete) marca J.L., pe

care era aplicat timbrul cu inscripția Duty Free U., țigări pe care învinuitul Ie-a

cumpărat din Ungaria cu intenția de a le vinde mai departe in România. Cantitatea

de țigări mai sus menționata a fost descoperită în urma controlului efectuat, ascunsă

atât în bordul autoturismului marca F.S., cât și într-un locaș special amenajat

prin micșorarea rezervorului, autoturism care este proprietatea învinuitului B.

și la volanul căruia se afla acesta.

Inculpatul a recunoscut încă din primele

declarații comiterea faptei, iar în raport de starea de fapt astfel cum s-a consumat

ea, încadrarea juridică a faptei ca infracțiune asimilată contrabandei, astfel cum

este ea prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 actualizată

este corectă.

Potrivit acestui text de lege, sunt asimilate

infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea,

producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea

bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim

vamal

cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Pentru comiterea acestei infracțiuni instanța,

reținând vinovăția pentru comiterea ei și incidența în cauză a prevederilor

art. 320

1

C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa

închisorii, al cărei cuantum urmează să-l stabilească la 2 ani închisoare, apreciindu-l

ca îndestulător raportat la faptă și la posibilitatea de reeducare a inculpatului.

Cu referire la infracțiunea de evaziune

fiscală reținută în sarcina inculpatului, instanța a apreciat că prin fapta inculpatului

nu se poate circumscrie în aceasta infracțiune.

Pentru a putea fi obligat la plata de impozite,

inculpatul trebuia să comercializeze și să realizeze venituri din această activitate

pe care să nu le declare la organele fiscale. Simpla afirmație a inculpatului că

a cumpărat aceste bunuri pentru a le comercializa, lăsând la o parte faptul că este

interzisă comercializarea pe teritoriului țării a țigărilor de acest gen, nu poate

constitui un motiv întemeiat pentru reținerea acestei infracțiuni.

Legea nr. 241/2005 se completează cu dispozițiile

Legii nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind C. fisc., unde se explicitează în mod

expres categoriile de persoane, categoriile de activități și categoriile de impozite

care se aplică pe teritoriul României.

Pe cale de consecință, atâta vreme cât

în cuprinsul C. fisc. activitatea desfășurată de inculpat nu apare ca fiind impozitabilă,

infracțiunea de evaziune fiscală nu subzistă. A susține că prin activitatea întreprinsă

inculpatul a ascuns sursa impozitabilă sau taxabilă, astfel cum apare ea cerută

în conținutul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 republicată, în opina

instanței este lipsit de orice argument juridic, soluția care se impune în consecință

pentru această infracțiune neputând fi decât aceea a achitării, incidente fiind

astfel prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la dispozițiile art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

Un alt argument avut în vedere de instanță

pentru pronunțarea soluției mai sus menționate în legătură cu această faptă, este

acela că aceste infracțiuni sunt infracțiuni de rezultat, de prejudiciu, aspect

relevat prin folosirea sintagmei în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale, însă fără existența unui asemenea prejudiciu nu suntem în prezența unei

infracțiuni de evaziune fiscală, tentativa unor asemenea fapte nefiind prevăzută

de legea penală.

Procedând la soluționarea laturii civile

a cauzei urmare a reținerii infracțiunii asimilate contrabandei în sarcina inculpatului,

în temeiul prevederilor art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea în vederea

distrugerii a celor 527 pachete de țigări marca Jin Ling, depuse la camera de corpuri

delicte a I.P.J. Satu Mare.

Cum în cauză s-a aplicat măsura sechestrului

asigurător și cu privire la autoturismul înmatriculat pe numele L.D., și cum măsurile

asigurătorii se iau potrivit dispozițiilor art. 163 C. proc. pen. în vederea confiscării

speciale, a reparării pagubei produse, cum în prezenta cauză instanța a dispus confiscarea

țigărilor de contrabandă și a respins celelalte prezenții civile formulate, a dispus

ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului marca F.S., și restituirea

către proprietar a originalului cărții de identitate a autoturismului.

Constituirea de parte civilă formulată

în cauză de Statul Român prin A.N.A.F. prin A.N.V.- Direcția Regională de Accize

și Operațiuni Vamale Cluj, pentru sume reprezentând taxe vamale, accize și TVA,

a fost respinsă.

Pentru a pronunța această soluție s-a avut

în vedere argumentul prezentat de chiar partea civilă, potrivit cu care, prejudiciul

cauzat bugetului de stat se compune din taxe vamale, accize și TVA. Țigările marca

J.L. cu timbrul cu inscripția Duty Free U., cele pe care inculpatul Ie-a introdus

ilegal în țară nu pot fi comercializate legal pe teritoriul României, cum interzise

la comercializare sunt și mărfurile achiziționate din Duty Free-urile românești.

Situația era cu totul alta în cazul în care produsele introduse în țară puteau fi

comercializate legal pe teritoriul României, caz în care, era înafara oricărui dubiu

că cel în cauza datorează taxe vamale, accize și TVA. În cazul operațiunilor de

import, cu care poate fi asimilată și contrabanda, taxa pe valoarea adăugată și

acciza se naște și devine exigibilă în același timp cu taxa vamală, condiția este

ca produsul respectiv să poată fi comercializat legal în țară, ceea ce în cazul

de față nu se putea realiza.

Se mai impune, în sprijinul soluției pronunțate

cu privire la acest aspect și reținerea Hotărârii din data de 02 aprilie 2009 în

cauza C-459/7, chiar dacă interpretarea instanței cu privire la aceasta diferă de

cea a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, astfel încât

s-a apreciat că soluția care se impune în cauză este acea a confiscării întregii

cantități de țigări de contrabandă.

Împotriva acestei hotărâri în termenul

prevăzut de lege au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și

partea civilă A.N.V. prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj.

În

motivele sale de recurs parchetul a arătat că prin criticile

sale vizează doar dispoziția instanței de fond privind ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra autoturismului inculpatului și extinde motivele de apel referitor

la obligarea inculpatului la plata sumei de 4.913 RON către partea civilă A.N.V.

prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj. Consideră că se impune

menținerea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului inculpatului,

fiind

vorba de o infracțiune de contrabandă;

acesta a folosit și adaptat autoturismul la comiterea infracțiunii, respectiv a

ascuns țigările în rezervorul adaptat. Mai relevă că, dispoziția instanței privind

confiscarea în vederea distrugerii bunurilor (țigărilor) nu conduce la recuperarea

prejudiciului. Inculpatul nu poate fi subiect activ al infracțiunii de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, fiindcă nu poate fi

contribuabil în înțelesul acestui act normativ, activitatea economică supusă impozitării,

avută în vedere de legiuitor, fiind în mod evident, totdeauna una licită; Activitatea

infracțională a inculpatului nu poate fi considerată o activitate economică supusă

impozitării, prin urmare dispoziția instanței de fond, de achitare a inculpatului

pentru infracțiunea de evaziune fiscală este corectă.

Partea civilă A.N.V. prin Direcția Regională

de Accize și Operațiuni Vamale Cluj a solicitat prin motivele scrise aflate la dosar,

casarea și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii constituirii de parte

civilă formulată în cauză, pentru următoarele motive:

Confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul

infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii

acestora pe teritoriul țării și implicit pe cel al Comunității Europene. În acest

sens, potrivit art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului

vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală

pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar

debitor vamal este și: orice persoana care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză

și care știa, sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării

sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.

Este evident, că inculpatul putea și trebuia

să aibă cunoștință că cele 527 pachete țigarete au fost introduse ilegal. Este de

notorietate ca țigările deținute legal pe teritoriul României trebuie să aibă aplicate

timbru românesc, iar țigările de proveniența ucraineană, care nu au timbru românesc,

au fost introduse fraudulos în România și implicit pe teritoriul Uniunii Europene.

Dacă s-ar reține o altă stare de fapt nicio

persoană, care este condamnată pentru infracțiunea de contrabandă, nu ar mai putea

fi obligată la plata drepturilor de import, fiind practic imposibil de probat că

acesta Ie-a și introdus efectiv pe teritoriul Uniunii Europene, ceea ce ar fi contrar

reglementarilor vamale comunitare, precum și hotărârilor Curții Europene de Justiție

referitoare la interpretarea legislației comunitare.

În

ceea ce privește noțiunea de datorie vamală, menționează că,

în conformitate cu art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României,

cu modificările și completările ulterioare datorie vamală reprezintă obligația unei

persoane de a plați cuantumul drepturilor de

import

sau de export, iar in conformitate cu art. 4 pct. 14 lit. a) din aceeași lege drepturi

de import reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale

de plătit la importul de mărfuri.

Hotărârea Curții Europene de Justiție data

în cauza 24-68 din data de 01 iulie 1969, având ca părți Comisia Comunității Europene

împotriva Italiei, a arătat că toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare,

care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele,

fără a avea regimul strict al axelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent.

Orice obligație pecuniară, indiferent de mărimea, destinația și modul de aplicare,

care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru

simplul motiv ca acestea traversează o frontieră și care nu este o taxă vamală în

sensul strict al cuvântului, este o „taxă cu efect echivalent".

Drept urmare, consideră că hotărârea Curții

Europene de Justiție se referă și la acciza și TVA-ul, percepute asupra mărfurilor

are traversează frontiera României, și reprezintă taxe cu efect echivalent al taxelor

vamale, fiind incluse în drepturile de import.

Mai mult de atât, este evident că, având

în vedere cantitatea foarte mare le pachete de țigarete - 647, acestea erau deținute

în scopuri comerciale.

La art. 131 lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc. se prevede că aportul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul

Comunității de bunuri care nu se află în libera circulație în înțelesul art. 24

din Tratatul de înființare a Comunității Europene.

Conform art. 136 alin. (1) din Legea

nr. 571/2003 privind C. fisc. se prevede că, în cazul în care, la import, bunurile

sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare,

stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei

pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea

respectivelor taxe comunitare.

Cu privire la exigibilitatea TVA-ului și

a accizei arată că este irelevant ca scopul activității este unul licit sau ilicit.

În acest sens sunt și cauzele C158/98-Coffeshop Siberie și Cauza C 111/92-Wifried

Lange cauze în care Curtea Europeană de Justiție s-a fundamentat soluția pe faptul

ca principiul neutralității se opune operării unor distincții de ordin general între

tranzacțiile legale și cele ilegale. Cu alte cuvinte, în cazul în care ar exista

o diferență de tratament fiscal în funcție de natură licită sau ilicită a activităților

desfășurate ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralității fiscale.

Totodată, precizează că confiscarea bunurilor

ce au făcut obiectul infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute

ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul țării noastre și implicit pe cel

al Comunității Europene. În acest sens arată că, potrivit prevederilor

art.

224 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, datoria vamală la import

ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse

drepturilor de import. Potrivit alin. (2) al aceluiași art., „datoria vamală se

naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal‟.

Verificând hotărârea atât prin prisma motivelor

de apel invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel reține următoarele:

Autoturismul marca F.S., aparținând inculpatului

B.C. a fost modificat de către acesta prin micșorarea rezervorului pentru combustibil

și crearea unui locaș amenajat, reușind pe această cale ca în acel locaș special

creat, inculpatul să transporte 15.540 de țigarete marca J.L. pe care erau aplicate

timbru fiscal ucrainean.

Așa fiind, se consideră că soluția instanței

de fond de a se dispune doar un sechestru asigurător asupra autoturismului nu este

legală. Singura soluție legală este aceea de a se dispune confiscarea autoturismului,

sens în care, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu

Mare împotriva sentinței penale nr. 55 din 26 martie 2012 pronunțată de Tribunalul

Satu Mare, s-a înlăturat dispoziția privind ridicarea sechestrului asigurător instituit

asupra autoturismului marca F.S., și restituirea către proprietar a originalului

cărții de identitate a autoturismului.

Criticile formulate de partea civilă A.N.V.

prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

În

mod legal a reținut instanța de fond că prejudiciul cauzat

bugetului de stat se compune din taxe vamale, accize și TVA. De asemenea, nici țigările

marca J.L. cu timbru fiscal aparținând Ucrainei, țigări pe care inculpatul Ie-a

introdus ilegal în țară nu pot fi comercializate legal pe teritoriul României.

Așa fiind, în opinia instanței nu se poate

institui asupra unor bunuri care nu pot fi comercializate în țară un regim de taxe,

accize și TVA. Un reper în acest sens este faptul că toate aceste datorii fiscale

în favoarea statului se nasc și devin exigibile doar în condițiile în care produsul

respectiv poate fi comercializat legal în țară, situație exclusă în cazul de față.

De reținut și faptul că țigările la care

am făcut referire purtat un timbru cu inscripția Duty Free U., fapt care întărește

și mai mult convingerea instanței că un astfel de produs este interzis de a fi comercializat

pe piețele interne române.

Pentru toate aceste considerente, instanța

a reținut că soluția instanței de fond sub aspectul confiscării în vederea distrugerii

a celor

527 de pachete de țigări marca J.L. este

soluția legală, iar criticile părții civile au fost respinse drept nefondate.

Împotriva acestei decizii nr. 80/A din

21 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea, în termen legal s-a exercitat recurs de către

partea civilă A.N.V. prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj

care a solicitat prin motivele scrise aflate la dosar, admiterea recursului, casarea

și modificarea în sensul admiterii constituirii de parte civilă formulată în cauză,

pentru următoarele motive:

Confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul

infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii

acestora pe teritoriul țării și implicit pe cel al Comunității Europene. În acest

sens, potrivit art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului

vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală

pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar

debitor vamal este și: orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză

și care știa, sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării

sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.

Este evident, că inculpatul putea și trebuia

să aibă cunoștință că cele 527 pachete țigarete au fost introduse ilegal. Este de

notorietate ca țigările deținute legal pe teritoriul României trebuie să aibă aplicate

timbru românesc, iar țigările de proveniență ucraineană, care nu au timbru românesc,

au fost introduse fraudulos în România și implicit pe teritoriul Uniunii Europene.

Dacă s-ar reține o altă stare de fapt nicio

persoană care este condamnată pentru infracțiunea de contrabandă, nu ar mai putea

fi obligată la plata drepturilor de import, fiind practic imposibil de probat că

acesta Ie-a și introdus efectiv pe teritoriul Uniunii Europene, ceea ce ar fi contrar

reglementărilor vamale comunitare, precum și hotărârilor Curții Europene de Justiție

referitoare la interpretarea legislației comunitare.

În

ceea ce privește noțiunea de datorie vamală, menționează că,

în conformitate cu art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României,

cu modificările și completările ulterioare datorie vamală reprezintă obligația unei

persoane de a plati cuantumul drepturilor de import sau de export, iar în conformitate

cu art. 4 pct. 14 lit. a) din aceeași lege drepturi de import reprezintă taxele

vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul

de mărfuri.

Hotărârea Curții Europene de Justiție data

în cauza 24-68 din data de 01 iulie 1969, având ca părți Comisia Comunității Europene

împotriva Italiei, a arătat că toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare,

care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele,

fără a avea regimul strict al axelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent.

Orice obligație pecuniară, indiferent de mărimea,

destinația

și modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone

sau străine, pentru simplul motiv ca acestea traversează o frontieră și care nu

este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, este o „taxă cu efect echivalent".

Drept urmare, consideră că hotărârea Curții

Europene de Justiție se referă și la acciza și TVA-ul, percepute asupra mărfurilor

are traversează frontiera României, și reprezintă taxe cu efect echivalent cu al

taxelor vamale, fiind incluse in drepturile de import.

Mai mult de atât, este evident că, având

în vedere cantitatea foarte mare le pachete de țigarete - 647, acestea erau deținute

în scopuri comerciale.

La art. 131 lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc. se prevede că aportul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul

Comunității de bunuri care nu se află în libera circulație în înțelesul art. 24

din Tratatul de înființare a Comunității Europene.

Conform art. 136 alin. (1) din Legea

nr. 571/2003 privind C. fisc. se prevede că, în cazul în care, la import, bunurile

sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare,

stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei

pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea

respectivelor taxe comunitare.

Cu privire la exigibilitatea TVA-ului și

a accizei arată că este irelevant ca scopul activității este unul licit sau ilicit.

În acest sens sunt și cauzele C158/98- Coffeshop Siberie și Cauza C 111/92-Wifried

Lange cauze în care Curțea Europeană de Justiție s-a fundamentat soluția pe faptul

ca principiul neutralității se opune operării unor distincții de ordin general intre

tranzacțiile legale și cele ilegale. Cu alte cuvinte, în cazul în care ar exista

o diferența de tratament fiscal în funcție de natura licită sau ilicită a activităților

desfășurate ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralității fiscale.

Totodată, precizează că confiscarea bunurilor

ce au făcut obiectul infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute

ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul tarii noastre și implicit pe cel

al Comunității Europene.

Verificând hotărârea atât prin prisma motivelor

de recurs invocate, care se suprapun întocmai peste cele din apel, după cum este

ilustrat, cât și din oficiu, raportat la cazurile de casare ce pot fi abordate astfel,

Înalta Curte reține următoarele:

Criticile formulate de partea civilă A.N.V.

prin Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Cluj sunt fondate pentru

următoarele considerente:

Instanța de apel a reluat considerentele

de esență ce susțin soluția de respingere a acțiunii civile propusă la nivelul fondului,

respectiv că „nu

se poate institui asupra unor bunuri care

nu pot fi comercializate în țară un regim de taxe, accize și TVA. Un reper în acest

sens este faptul că toate aceste datorii fiscale în favoarea statului se nasc și

devin exigibile doar în condițiile în care produsul respectiv poate fi comercializat

legal în țară, situație exclusă în cazul de față" și „soluția instanței de

fond sub aspectul confiscării în vederea distrugerii a celor 527 de pachete de țigări

marca J.L. este soluția legală".

Înalta Curte, în tratarea acestor argumente

restrânse vizând respingerii acțiunii civile, consemnează însă următoarele:

Art. 4 pct. 13 C. vam. al României definește

noțiunea de datorie vamală ca reprezentând obligația unei persoane de a plăti cuantumul

drepturilor de import sau de export.

Art. 4 pct. 18 C. vam. definește controlul

vamal ca - acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea

corectă a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind intrarea,

ieșirea, tranzitul și destinația finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul

vamal al României și alte țări, inclusiv staționarea mărfurilor care nu au statut

de mărfuri românești; aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor

înscrise în declarație, existența și autenticitatea documentelor electronice sau

scrise, examinarea evidențelor contabile ale agenților economici și a altor înscrisuri,

controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor și al altor mărfuri transportate

de sau aflate asupra persoanelor, precum și efectuarea de verificări administrative

și alte acte similare.

Pe de altă parte, art. 224 pct. 1 lit.

a) din același act normativ prevede că datoria vamală la import ia naștere și prin

introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor

de import. Datoria vamală servește la determinarea temeiului de pornire a urmăririi

penale și a pedepselor penale.

Din economia dispozițiilor menționate rezultă,

fără echivoc, că în cazul infracțiunii de contrabandă, obligația de plată a taxelor

vamale, ca drept de creanță al statului, instituie repararea pagubei și se circumscrie

cadrului legal privind obiectul, exercitarea și rezolvarea acțiunii civile reglementat

prin dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen.

Până la urmă, esențial este specificul

acestei infracțiuni de contrabandă, literatura juridică de specialitate fiind unanimă

în a specifica că - prin trecerea ilegală a mărfurilor sau a bunurilor peste frontiera

de stat se realizează sustragerea atât de la controlul vamal cât și de la plata

taxelor vamale datorate statului.

Așadar, ca și corolar juridic în tratarea

acestor probleme, nu poate fi reținut raționamentul potrivit căruia în condițiile

în care bunurile sau mărfurile care au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă

au fost

ridicate în vederea confiscării, inculpatul

nu poate fi obligat la plata taxelor vamale. O astfel de concluzie rezultă din însuși

specificul măsurii de siguranță a confiscării speciale, destinată doar să înlăture

anumite stări de pericol.

Este de precizat așadar că, confiscarea

bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii nu echivalează cu stingerea datoriei

vamale născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul țării noastre și

implicit pe cel al Comunității Europene. În acest sens, potrivit prevederilor

art. 224 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, datoria vamală la import

ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse

drepturilor de import.

În

consecință, soluția ce se impune în cauză este de luare a

măsurii de siguranță a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse

ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu obligarea inculpaților la

plata sumelor reprezentând datoria vamală.

În

alt plan, este evident că, având în vedere cantitatea foarte

mare le pachete de țigarete - 647, acestea erau deținute in scopuri comerciale.

Inculpatul putea și trebuia să aibă cunoștință

că cele 527 pachete țigarete au fost introduse ilegal. Este de notorietate că țigările

deținute legal pe teritoriul României trebuie să aibă aplicate timbru românesc,

iar țigările de proveniența ucraineană, care nu au timbru românesc, au fost introduse

fraudulos în România și implicit pe teritoriul Uniunii Europene.

Dacă s-ar reține o altă stare de fapt nicio

persoană care este condamnată pentru infracțiunea de contrabandă, nu ar mai putea

fi obligată la plata drepturilor de import, ceea ce ar fi contrar reglementarilor

vamale comunitare, precum și hotărârilor Curții Europene de Justiție referitoare

la interpretarea legislației comunitare.

La art. 131 lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc. se prevede că aportul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul

Comunității de bunuri care nu se află în libera circulație în înțelesul art. 24

din Tratatul de înființare a Comunității Europene.

Conform art. 136 alin. (1) din Legea

nr. 571/2003 privind C. fisc. se prevede că, în cazul în care, la import, bunurile

sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare,

stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei

pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea

respectivelor taxe comunitare.

În

funcție de toate aceste precizări, recursul părții civile

este de privit ca fiind fondat, conf. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen. va fi rejudecată pricina, cu soluție de admitere a acțiunii civile și

obligarea inculpatului la plata sumei de 4.913 RON despăgubiri civile în favoarea

A.N.A.F., sumele fiind deplin justificate

pe baza documentației înaintate

de organul vamal în acest sens încă din cursul urmăririi penale.

Văzând și dispozițiile art. art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă

A.N.A.F. – A.N.V. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj,

împotriva deciziei penale nr. 80/A din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată

și sentința penală nr. 55 din 26 martie 2012 a Tribunalului Satu Mare și rejudecând

în fond:

Admite acțiunea civilă formulată de partea

civilă A.N.A.F. – A.N.V. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Cluj și obligă inculpatul la plata sumei de 4.913 RON cu titlu de despăgubiri civile

și la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente acestei sume.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat B.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie

2012.