ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2485/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 50/F din 27 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul Ș.G.A. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din aceeași lege.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.G.A.  la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv, 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 04 august 2009 până la 27 ianuarie 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat cantitatea de 1,01 grame heroină rămasă după efectuarea procesului analizelor de laborator (depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - conform dovezii - din 17 august 2009).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 900 RON, cheltuieli judiciare către de stat.

S-a reținut că, în data de 04 august 2009, inculpatul în timp ce se afla în București, în zona P., sector 2, în apropierea de farmacia situată lângă fostul restaurant "B.", a vândut martorului P.R. două doze de heroină (0,24 grame) în schimbul sumei de 100 RON și a deținut în vederea consumului propriu opt doze de heroină (0,99 grame).

Faptele săvârșite de inculpat, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de deținere de droguri de mare risc, fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care acesta urmează să fie condamnat.

Tribunalul a reținut că încadrarea juridică a faptelor este cea prevăzută de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea fabricarea, experimentarea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consumul propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.

Din textele de lege la care s-a făcut referire mai sus rezultă că în alin. (1) se face referire la drogurile de risc, iar în alin. (2) la drogurile de mare risc.

În condițiile în care obiectul material este diferit, rezultă existența a câte două infracțiuni, iar nu a câte două variante ale aceleiași infracțiuni. Faptul că modalitățile normative ale infracțiunilor prevăzute de alin. (2) și alin. (4) sunt raportate la cele din alin. (1) nu constituie un argument pentru a reține existența a câte două variante ale aceleiași infracțiuni, întrucât în acest caz suntem în prezenta unei norme de trimitere al cărei conținut a fost stabilit astfel din rațiuni de tehnică legislativă.

În contextul în care în cauză este vorba de droguri de mare risc, tribunalul urmează ca, în baza art. 334 C. proc. pen., să schimbe încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat din cea reținută în actul de sesizare în cea menționată mai sus.

În cauză, nu se justifică achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunilor, respectiv intenția inculpatului de a săvârși faptele) în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, recunoașterea sa coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, fiind probată cu certitudine vinovăția acestuia sub forma intenției directe.

În cauză, folosirea martorului denunțător în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de stupefiante a inculpatului, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârșească o faptă penală, în scopul obținerii unei probe), susținerea inculpatului sub acest aspect fiind nefondată, în condițiile în care inculpatul, consumator de droguri, a recunoscut că a comis fapta constând în traficul ilicit de droguri precizând că, de vânzarea de droguri se ocupa de 3 - 4 zile, înainte de săvârșirea faptei (declarații dosar urmărire penală), nu martorul denunțător fiind cel care l-a determinat să comită fapta, rezoluția infracțională fiind luată de inculpat.

În contextul arătat mai sus susținerea inculpatului, în sensul că în faza de urmărire penală nu a beneficiat de un proces echitabil este nefondată.

La individualizarea pedepselor, tribunalul va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și persoana inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale, având un comportament bun în familie și societate și care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei și colaborând cu organele de cercetare penală.

În raport cu împrejurările arătate, tribunalul apreciază că în favoarea inculpatului se pot reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. și dând eficiență prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și respectiv prevederilor art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., se va orienta la o pedeapsă cu închisoarea sub cuantumul minimului special prevăzut de lege, în cuantum de 5 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Având în vedere că faptele au fost săvârșite în concurs real, tribunalul va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. și va proceda la contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, care este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzută de art. 52 C. pen.

II. Împotriva acestei sentinței penale a declarat apel inculpatul Ș.G.A., criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2010, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.

Curtea, analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că hotărârea pronunțată este temeinică și legală.

Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, conform materialului probator administrat, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor reținute și a stabilit vinovăția în sarcina inculpatului.

Inculpatul a criticat prin motivele de apel încadrarea juridică făcută de instanță, precizând că nu a făcut trafic de droguri, ci doar i-a cedat martorului denunțător propria doză de heroină.

Probatoriul administrat în cauză (declarațiile martorului denunțător P.R., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de înseriere bani și cel de percheziție corporală a inculpatului, declarațiile acestuia date în faza de urmărire penală - dosar urmărire penală) reflectă faptul că inculpatul a vândut două doze de heroină martorului denunțător P.R. contra sumei de 100 RON.

Mai mult, chiar dacă s-ar reține situația de fapt prezentată de inculpat în fața instanței de apel - și anume că i-a dat martorului denunțător doza sa - fapta ar reprezenta tot infracțiunea de trafic de droguri în varianta "oferire".

În momentul în care inculpatul a fost prins și s-a procedat la percheziția corporală și la percheziționarea autoturismului în care mergea, au fost descoperite 8 doze de heroină pe care acesta a invocat că le deține pentru consumul propriu, de aceea s-a reținut și infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul a mai invocat faptul că nu a beneficiat de un proces echitabil, întrucât toate investigațiile din dosar au fost realizate în aceeași zi și că s-au încălcat dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea a constatat că urmărirea penală s-a desfășurat în condiții de legalitate, cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege, faptul că o mare parte din actele procesuale au fost întocmite în aceeași zi neconstituind o încălcare a principiilor ce guvernează desfășurarea unui proces echitabil, ci o soluționare cu celeritate a cauzei.

De asemenea, nu se poate vorbi de o încălcare a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a fost determinat să săvârșească fapte penale de către organele de urmărire penală.

Inculpatul era cunoscut ca o persoană care comercializează droguri, motiv pentru care s-a și formulat un denunț împotriva sa, iar acest fapt a fost confirmat de aspectul că în momentul în care a fost contactat de martorul denunțător, inculpatul i-a procurat în scurt timp drogurile solicitate.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, Curtea a constatat că prima instanță a aplicat pedepse aflate mult sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute, făcând aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen., deși inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe durata întregului proces penal.

În raport de gravitatea faptelor săvârșite și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu se impune o redozare a sancțiunii și nici o schimbare a modului de executare, în sensul aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei.

De aceea, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului, în baza art. 379 pct. 1 lit. b), va menține starea de arest și va deduce prevenția la zi, aplicând dispozițiile art. 381 C. proc. pen. și conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Așa fiind, prin Decizia nr. 60 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familia, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului Ș.G.A. declarat împotriva Sentinței penale nr. 50/F din 27 ianuarie 2010 a Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 33630/3/2009.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 04 august 2009, la zi.

A fost obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul Ș.G.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția, a mai arătat că era consumator acesta fiind motivul pentru care deținea drogurile, că a avut o conduită bună, solicitând achitarea întrucât nu a avut intenția de a trafica droguri.

Cu privire la a doua faptă, a solicitat reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., solicitând a fi avute în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, faptul că avea un loc de muncă, era taximetrist, are un copil în întreținere, are o familie, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul Ș.G.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Sub aspectul primului motiv de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la achitarea inculpatului, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia, întrucât în speță nu există o contradicție evidentă, esențială, intrinsecă și necontroversată între actele, lucrările și probele dosarului cauzei și soluția de condamnare dispusă, chestiune ce caracterizează grava eroare de fapt ce se pretinde a fi fost comisă de către instanța de fond și de apel.

Astfel, în baza unui examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv denunțul și declarațiile martorului denunțător P.R., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de înseriere bani, procesele-verbale de percheziții corporale ale martorului P.R., procesele-verbale de percheziții corporale ale inculpatului, depozițiile martorului asistent M.T.R., raportul de constatare tehnico-științifică din 04 august 2009, declarațiile inculpatului Ș.G.A. și dovada predare-primire droguri, toate coroborate cu depozițiile inculpatului, a fost reținută corect situația de fapt imputată, constând în esență în aceea că, la data de 04 august 2009, acesta a vândut cu suma de 100 RON martorului P.R. două doze conținând 0,24 grame de heroină și a deținut pentru vânzare și consum propriu 8 doze conținând 0,99 grame de heroină și o seringă în care s-a pus în evidență heroină.

Așa fiind, în mod legal și temeinic s-a statuat săvârșirea cu vinovăție în forma intenției directe a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., aflate în concurs real.

b) Sub aspectul motivului de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată într-un cuantum de 5 ani închisoare este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului inculpat, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Concomitent, cuantumul pedepsei stabilite și regimul de executare în detenție sunt judicios dozate prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret extrem de sporit al faptelor comise, dar și în raport de datele care circumstanțiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, studii cinci clase, căsătorit, un copil în întreținere, încadrat ca taximetrist la data surprinderii în flagrant în trafic ilicit de droguri.

Se reține în consecință că nu sunt elemente care să justifice o nouă reducere a pedepsei după ce s-au aplicat deja circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. sau suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere în condițiile art. 86 C. pen.

Urmează ca, în baza art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenția de la 04 august 2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Ș.G.A., durata reținerii și arestării preventive de la 04 august 2009 la 23 iunie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.