ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 1 august 2011, Corpul Executorilor Bancari din cadrul SC P.B.R. SA, prin executor bancar I.M.D. a înaintat cererea creditoarei SC P.B.R. SA, de încuviințare a executării silite față de debitorul P.M., prin toate formele de executare, Judecătoriei Arad. Judecătoria Arad, prin încheierea nr. 2914 din 2 august 2011, a admis excepția lipsei competenței teritoriale și, drept consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad a reținut că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, instanța competentă pentru soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite este instanța de la locul unde urmează a se face executarea, respectiv instanța în circumscripția căreia domiciliază debitorul.

În aceste condiții raportându-se la domiciliul debitorului, care se află în sectorul 4, a apreciat că executarea silită urmează a se face în această rază teritorială. Prin sentința civilă nr. 6617 din data de 30 septembrie 2011, Judecătoria Sectorului 4 București, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și în consecință a declinat în favoarea Judecătoriei Arad, competența de soluționare a cererii formulată de Corpul Executorilor Bancari din cadrul P.B.R. SA, prin executorul bancar I.M.D. privind încuviințarea executării silite față de debitorul P.M. domiciliat în București, str. Govora.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că, din modul de formulare a cererii de încuviințare a executării silite adresată Judecătoriei Arad, rezultă că voința creditorului exprimată de executorul bancar, a fost aceea de a pune în executare titlul executoriu invocat pe raza Municipiului Arad, deoarece terțul poprit are sediul în Arad. În aceste condiții, instanța nu se poate substitui voinței creditorului de a încuviința executarea silită pe raza Sectorului 4, atâta vreme cât cererea nu are un asemenea obiect. Ivindu-se un conflict negativ de competență în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost înaintată spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificându-se cauza în raport de obiectul acesteia și dispozițiile legale incidente, se constată că soluționarea acesteia revine în competența Judecătoriei Sectorului 4 București. Dispozițiile art. 373 3 alin. (1) și (2), precum și dispozițiile art. 373 1 alin. (1) C. proc.

civ., stipulează faptul că, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii de încuviințare președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu este instanța de executare, respectiv, instanța de la sediul/domiciliul debitorului. Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite. Această prezumție fiind una juris tantum, putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, ceea ce în cauză nu s-a realizat, nedovedindu-se că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile pe raza teritorială a Judecătoriei Arad.

Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instituie o normă de competență teritorială exclusivă, absolută, iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscripția cărora se află bunuri ale debitorului. Cum, în speță, domiciliul debitorului se află în municipiul București, pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 4, nefiind identificate bunuri sau conturi urmăribile ale acesteia pe raza unei alte judecătorii, deci nici pe raza Judecătoriei Arad, urmează a se stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.