ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 1 august 2011, Corpul Executorilor

Bancari din cadrul SC P.B.R. SA, prin executor bancar I.M.D. a înaintat cererea

creditoarei SC P.B.R. SA, de încuviințare a executării silite față de debitorul

P.M., prin toate formele de executare, Judecătoriei Arad.

Judecătoria Arad, prin încheierea nr. 2914

din 2 august 2011, a admis excepția lipsei competenței teritoriale și, drept

consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea

Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

Arad a reținut că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, instanța

competentă pentru soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite

este instanța de la locul unde urmează a se face executarea, respectiv instanța

în circumscripția căreia domiciliază debitorul.

În aceste condiții raportându-se la

domiciliul debitorului, care se află în sectorul 4, a apreciat că executarea silită urmează a se face în această rază teritorială.

Prin sentința civilă nr. 6617 din data

de 30 septembrie 2011, Judecătoria Sectorului 4 București, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și în

consecință a declinat în favoarea Judecătoriei Arad, competența de soluționare

a cererii formulată de Corpul Executorilor Bancari din cadrul P.B.R. SA, prin

executorul bancar I.M.D. privind încuviințarea executării silite față de

debitorul P.M. domiciliat în București, str. Govora.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

Sectorului 4 București a reținut că, din modul de formulare a cererii de

încuviințare a executării silite adresată Judecătoriei Arad, rezultă că voința

creditorului exprimată de executorul bancar, a fost aceea de a pune în

executare titlul executoriu invocat pe raza Municipiului Arad, deoarece terțul

poprit are sediul în Arad.

În aceste condiții, instanța nu se

poate substitui voinței creditorului de a încuviința executarea silită pe raza

Sectorului 4, atâta vreme cât cererea nu are un asemenea obiect.

Ivindu-se un conflict negativ de

competență în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., cauza a fost înaintată spre soluționare Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Verificându-se cauza în raport de

obiectul acesteia și dispozițiile legale incidente, se constată că soluționarea

acesteia revine în competența Judecătoriei Sectorului 4 București.

Dispozițiile art. 373

3

alin.

(1) și (2), precum și dispozițiile art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ.,

stipulează faptul că, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii

se execută de executorul judecătoresc din  circumscripția judecătoriei în care

urmează să se efectueze executarea; că instanța de executare este judecătoria

în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care

legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul

executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată

instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie

cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii

de încuviințare președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere

dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Coroborând aceste dispoziții legale,

rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării

silite a unui titlu executoriu este instanța de executare, respectiv, instanța

de la sediul/domiciliul debitorului.

Regula de mai sus se fundamentează pe

o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află

bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării

silite.

Această prezumție fiind una juris

tantum, putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține

bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii

decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, ceea ce în cauză nu s-a realizat,

nedovedindu-se că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile pe raza

teritorială a Judecătoriei Arad.

Dispozițiile art. 373 alin. (2) C.

proc. civ., instituie o normă de competență teritorială exclusivă, absolută,

iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanțe deopotrivă

competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii

în circumscripția cărora se află bunuri ale debitorului.

Cum, în speță, domiciliul debitorului

se află în municipiul București, pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 4,

nefiind identificate bunuri sau conturi urmăribile ale acesteia pe raza unei alte

judecătorii, deci nici pe raza Judecătoriei Arad, urmează a se stabili

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 februarie 2012.