ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 108/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 108/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața

primei instanțe

de chemare în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC E.O.G. SRL a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector

4, suspendarea executării deciziei de impunere din 17 iunie 2011 și a

raportului de inspecție fiscală, până la pronunțarea instanței de fond, precum

și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a redat împrejurările de fapt potrivit cărora societatea a

solicitat rambursarea sumei de 959.816 lei reprezentând TVA, conform decontului

de TVA cu sold negativ înregistrat la A.F.P. Sector 4 la 25 octombrie 2010, iar

în perioada 03 februarie 2011 - 07 iunie 2011, s-a efectuat inspecția fiscală

parțială cu privire la TVA solicitată la rambursare, perioada verificată fiind

12 iunie 2006 - 30 septembrie 2010.

La finalizarea

inspecției a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală în baza căruia a fost

emisă Decizia de Impunere prin care au fost stabilite in sarcina societății TVA

suplimentară de plată, stabilită ca urmare a respingerii dreptului de deducere

a sumei de 420.244 Lei, compusă din 309.885 Lei TVA aferentă transferului

costurilor de exploatare și a transferului procentului de participare într-o

asociere în participațiune și 110.359 Lei TVA aferentă achizițiilor efectuate

de societate în luna octombrie 2007; TVA de colectat stabilită suplimentar în

cuantum de 1.769.850 Lei aferentă transferului în luna mai 2007 a cotelor deținute într-o asociere în participațiune; TVA suplimentară, impusă la plată, în sumă

de 1.230.278 Lei reprezentând diferența dintre TVA de plată stabilită

suplimentar ca urmare a respingerii dreptului de deducere (420.244 Lei) și TVA

de colectat stabilită suplimentar (1.769.850 Lei) și TVA solicitată la

rambursare în sumă de 959.816 Lei, precum și obligații fiscale accesorii în

suma de 1.828.157 Lei, reprezentând majorări (dobânzi și penalități de

întârziere) calculate până la data de 08 iunie 2011.

Reclamanta a precizat

că, împotriva deciziei de impunere, a formulat contestație administrativă

înregistrată la A.F.P. Sector 4, fiind în curs de soluționare.

Societatea reclamantă

a susținut că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrativ fiscale

atacate, întrucât există un caz bine justificat și se impune luarea măsurii

suspendării executării pentru a preveni o pagubă iminentă.

Astfel, în ceea ce

privește respingerea dreptului de deducere a TVA aferentă alocării costurilor

de exploatare și a transferului cotelor de participare în mai multe asocieri,

în raport de dispozițiile art. 126 alin. (1) lit. d), art. 127 alin. (2) C. fisc.

și ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Directiva Consiliului European nr. 112/2006

privind sistemul comun al TVA, reclamanta a susținut că nu a desfășurat nicio

livrare de bunuri sau prestare de servicii, alocarea costurilor de exploatare

de la E.O.G. Limited la reclamantă neputând fi calificată drept o livrare de

bunuri sau prestare de servicii astfel încât să fie impozabilă din perspectiva

TVA.

Referitor la

respingerea dreptului de deducere a TVA aferentă unor achiziții efectuate de

societate în luna octombrie 2007, reclamanta a precizat că serviciile

achiziționate de la E.O.G. erau absolut necesare desfășurării activității

acesteia și erau în folosul operațiunilor taxabile, fapt pentru care acestea au

drept de deducere a TVA, conform art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc.

În privința TVA de

plată stabilită suplimentar ca urmare a impunerii obligației de colectare de

TVA pentru cesiunea titlurilor de participare într-o asociere, societatea

reclamantă a susținut că stabilirea acestei obligații pe considerentul că

acestei operațiuni nu i se aplică o scutire de TVA este ilegală, iar E.O.G. nu

are obligația de a colecta suma de 1.769.850 lei cu titlu de TVA și de a plăti

obligațiile fiscale accesorii și, pe cale de consecință, toate aceste argumente

se circumscriu sferei cazurilor bine justificate, având în vedere modul nelegal

de interpretare de către inspectori a normelor legale privind rambursarea TVA.

Cu privire la

îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a apreciat

ca fiind devastator impactul stabilirii de obligații de plată (TVA și obligații

fiscale accesorii) într-un cuantum foarte mare, respectiv 3.058.435 Lei, în

condițiile în care reclamanta a depus cerere de rambursare a TVA în cuantum de

959.816 Lei cu scopul de a investi TVA recuperată în activitățile curente de explorare,

cu atât mai mult cu cât, de la data înființării și până în prezent, societatea

a desfășurat exclusiv activități de investiții (explorare) de natură să conducă

la realizarea obiectului de activitate, astfel încât începerea executării

silite în vederea recuperării creanței stabilite prin decizia de impunere va

conduce la falimentul societății.

depusă în cauză

Prin întâmpinare,

pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanta nu a făcut dovada

existenței unui caz bine justificat, iar argumentele invocate constituie în

fapt motive de nelegalitate a actelor criticate, motive ce nu pot fi analizate

în cadrul procedurii suspendării executării actului administrativ fiscal. În

ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, pârâta a arătat că

întinderea obligației bugetare nu constituie un temei pentru aprecierea

existenței acestei condiții, iar executarea actului administrativ fiscal

reprezintă consecința legală a emiterii sale și nu un act prejudiciabil.

instanțe

Prin sentința civilă nr.

5315 din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC E.O.G. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, Administrația

Finanțelor Publice Sector 4, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța, examinând situația de fapt și argumentele expuse de

părți, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 215

C. proc. fisc. și art. 14 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Astfel, susținerea

reclamantei în sensul că transferul (cesiunea) cotelor de participare

reprezintă o operațiune scutită de TVA nu relevă existența unui caz bine

justificat, ci reprezintă un punct de vedere referitor la greșita interpretare

a dispozițiilor legale de către organul fiscal, aspect ce nu poate fi dezlegat

decât cu prilejul analizării fondului litigiului.

Totodată, Curtea a

constatat că argumentele reclamantei referitoare la dreptul de deducere a TVA

aferentă achizițiilor efectuate potrivit art. 145 C. fisc. nu relevă o

nelegalitate evidentă a constatărilor inspecției fiscale, ci punctul de vedere

al societății reclamante cu privire la calificarea operațiunii ca fiind o

achiziție absolut necesară desfășurării activității sale, ce naște astfel

dreptul de deducere a TVA.

Prima instanță a

apreciat că măsurile dispuse de organele de inspecție fiscală în cuprinsul

raportului de inspecție fiscală sunt motivate în fapt și în drept, iar decizia

de impunere reprezintă valorificarea legală a rezultatului inspecției fiscale,

astfel că argumentele reclamantei, prin care tinde la o altă interpretare a

situației de fapt și a dispozițiilor legale aplicabile, nu se circumscriu

noțiunii de caz bine justificat, nefiind apte să înlăture aparența de

legalitate a actelor în discuție.

Având în vedere că în

cauză nu este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, Curtea a

considerat că nu poate fi reținută ca fiind îndeplinită nici cea de a doua

condiție pentru suspendarea executării actelor criticate, respectiv condiția

prevenirii unei pagube iminente, căci executarea actului administrativ fiscal,

prezumat a fi emis cu respectarea dispozițiilor legale, constituie o consecință

legală, urmărind întocmai scopul pentru care a fost emis, respectiv realizarea

creanței bugetare.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta SC E.O.G. SRL,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta

și-a structurat criticile formulate în raport de cele două condiții impuse de

lege pentru acordarea suspendării.

Astfel,

în privința cazului bine justificat a arătat că refacturarea costurilor de

exploatare reprezintă o operațiune în sfera de aplicare a TVA, câtă vreme nu

este menționată între operațiunile impozabile pentru care se datorează TVA; la

fel, cesiunea de cote de participare într-o asociere în participațiune nu

reprezintă o operațiune pentru care recurenta ar fi avut obligația de a colecta

TVA.

În

esență, recurenta susține că organele fiscale au interpretat și aplicat greșit

dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. a) și art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 5 C.

fisc. iar întârzierea în soluționarea contestației administrative demonstrează

justețe apărărilor sale.

În

fine, cât privește nerecunoașterea dreptului de deducere pentru TVA aferentă

echipamentelor și serviciilor de foraj, recurenta consideră că pe această cale

i se pretinde de fapt să achite de două ori TVA pentru același bun/serviciu

achiziționat.

Referitor

la paguba iminentă recurenta relevă situația potrivit căreia de la data

înființării și până în prezent a înregistrat exclusiv cheltuieli iar executarea

unui debit fiscal de 3.058.435 lei ar constitui un impediment în realizarea

proiectelor aflate în derulare, putând conduce chiar la faliment.

5.

Apărările intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului

București

Prin

întâmpinarea formulată în termen legal, intimata a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Citând

mai multe pasaje din decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, intimata susține conformitatea soluției

atacate cu jurisprudența în materie a instanței de control judiciar.

Intimata

mai arată că toate aspectele invocate în susținerea cazului bine justificat

vizează chestiuni de fond care vor fi lămurite în cadrul acțiunii în anulare.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a întâmpinării,

precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în

continuare.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă

SC E.O.G. SRL a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art.

215 C. proc. fisc., suspendarea executării actelor fiscale indicate la pct. I.1

din decizie, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații de pată în cuantum

total de 3.058.435 lei, reprezentând TVA și accesorii aferente.

Contestația

administrativă înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 4 la

data de 11 iulie 2011 nu a fost rezolvată până la soluționarea recursului dar

această împrejurare, în sine, nu relevă justețea criticilor recurentei, ci, mai

degrabă, o eventuală lentoare în epuizarea procedurii administrativ fiscale

care nu face însă obiectul acțiunii judiciare de față.

Prima

instanță, pe baza argumentelor expuse rezumativ la pct. I.3 din decizie a

considerat că nu este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”. Această

concluzie este împărtășită și de instanța de recurs.

Analizând

aspectele învederate de recurentă în susținerea „cazului bine justificat”

instanța de recurs reține următoarele:

Potrivit

definiției legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

se circumscriu cazului bine justificat „împrejurările legate de starea de fapt

și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ”.

În

această materie, doctrina și jurisprudența au relevat că judecătorul nu poate

face decât o analiză sumară a aparenței dreptului pe baza susținerilor părților

fără a putea tranșa chestiuni care țin de legalitatea actului administrativ.

Or,

toate aspectele invocate de recurentă în privința refacturării costurilor de

exploatare, neîncadrării operațiunii de cesiune de cote de participare într-o

asociere în participațiune în operațiuni scutite de TVA sau respingerii cererii

de deducere a TVA pentru achizițiile de echipamente și servicii de foraj din

luna octombrie 2007, presupun clarificarea situației de fapt fiscale pe baza

unui probatoriu care nu poate fi administrat în acest cadru procesual. Contrar

susținerilor recurentei, clarificarea problemelor fiscale litigioase nu este

„de domeniul evidenței”, întrucât punctul său de vedere, argumentat formal prin

invocarea dispozițiilor din Codul fiscal care reglementează sfera de aplicare a

TVA și operațiunile scutite de taxă este combătut, de asemenea argumentat, de

către organul fiscal, Înalta Curte nedecelând o „îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ”.

Astfel,

de exemplu, includerea în baza de impozitare a sumei de 9.315.000 lei, aferentă

operațiunii efectuate de recurentă în favoarea SC A.O.G. SRL, reprezentând

participații transferate, respectiv 28,75% din Concesiunea B., a fost analizată

nuanțat de către fisc, pe baza contractului de vânzare și concesionare

referitor la participațiile (dobândite și transferate) deținute de recurentă în

România. Intimata, interpretând sintagma „prestare de servicii” la care se

referă art. 129 alin. (1) C. fisc., a concluzionat în sensul că înstrăinarea

participațiilor dobândite se încadrează în sfera operațiunilor neimpozabile din

punct de vedere al TVA, în timp ce aceeași operațiune juridică vizând

participațiile transferate se încadrează în operațiunile taxabile din punct de

vedere al TVA.

Pe

de altă parte, Înalta Curte mai reține că și în situația în care ar exista un

dubiu cu privire la modul de interpretare a prevederilor legale aplicabile ori

cu privire la situația de fapt, aceste împrejurări nu sunt suficiente pentru a

antrena îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”. Prezumția de

legalitate pe care își fondează actul administrativ caracterul său executoriu

poate fi înlăturată numai pentru îndoieli serioase, care în speță nu au fost

probate.

Cât

privește îndeplinirea condiției „pagubei iminente”, chiar dacă aspectele

invocate de recurentă sunt consistente și ar avea aptitudinea să o justifice,

totuși, reținând că legea impune întrunirea ei cumulativă cu „cazul bine

justificat”, Înalta Curte constată că nu sunt motive de modificare ori casare a

sentinței atacate.

2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru

considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge

recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC E.O.G. SRL București împotriva sentinței civile nr. 5315 din 23

septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2012.