ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4512/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 942/C din 11 aprilie 2011, Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea promovată de

reclamanta SC D. SRL, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta F.M.,

a obligat-o pe reclamanta-pârâtă reconvențională să sisteze activitățile și

faptele de comerț efectuate, altele decât cele de asistență stomatologică și la

plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins

de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 79/Ap din 13 octombrie

2011, conform căreia a fost obligată apelanta și la 1.500 RON cheltuieli de judecată

în apel.

Împotriva acestei decizii reclamanta a

declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A motivat recursul prin prezentarea situației

de fapt cu referire la apartamentele pe care le deține și pentru exploatarea cărora

dorește recompartimentarea în funcție de nevoile acesteia, invocând probele administrate

în cauză în dovedirea temeiniciei acțiunii.

Analizând cu prioritate excepția nulității

cererii de recurs se constată următoarele:

Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția

părților excepția nulității recursului cu raportare la dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către

instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai

sus la cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu conține motive de

nelegalitate a deciziei atacate, recurenta făcând doar afirmații referitoare la

necesitatea recompartimentării apartamentelor conform propriilor nevoi invocând

și probatorii, fără a preciza însă în ce constă nelegalitatea soluției instanței

de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită

încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei atacate

este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform

art. 302

1

(1) lit. c) din același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurentul

nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența

motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C.

proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul

din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea

recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția

invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată

de reclamanta SC D. SRL Făgăraș împotriva deciziei nr. 79/Ap din 13 octombrie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

noiembrie 2012.