ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3118/2011

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 4322 din 10 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 3864/2002, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M.A., M.C., B.I., B.Ș., S.B. și N.Ș.C. prin procurator C.I., împotriva pârâților Consiliul Local Balș, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Educației și Învățământului - Clubul E.C. Balș și SC S.S. SRL Balș. S-a dispus anularea Ordinului din 27 noiembrie 2001 al Ministerului Educației și Cercetării București. S-a dispus restituirea în natură, către reclamanți, a imobilului situat în Balș, str. N.T. (fost A.P.), județul Olt. Recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Balș împotriva deciziei menționate a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2687 din 27 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2035/1/2005.

La data de 22 iulie 2010, reclamanții M.A., M.C., B.I., B.Ș., S.B. și N.Ș.C. au formulat cerere pentru lămurirea întinderii, aplicării și înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 4322/2002 a Curții de Apel Craiova, în sensul explicitării că „prin restituirea în natură a imobilului situat în Balș, str. N.T., se înțelege atât construcția, cât și terenul pe care se află aceasta și aferent ei”, astfel cum s-a solicitat prin cererea principală și anterior prin notificare și cum au fost identificate acestea în raportul de expertiză întocmit de ing. C.D.A. Prin decizia nr. 295 din 7 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 15/54/2002, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea și a dispus lămurirea întinderii, aplicării și înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 4322/2002, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului în suprafață construită și neconstruită de 693,75 m.p.

Pentru a decide astfel, instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 399 alin. (1) C. proc. civ. pentru admiterea contestației la titlu, deoarece dispozitivul deciziei este insuficient de clar pentru că, prin imobil se înțelege atât construcția, cât și terenul aferent acesteia, situat în Balș, județul Olt, str. N.T., așa cum reclamanții au notificat și solicitat prin acțiune și cum a fost identificat prin expertiza efectuată de expert C.D.A. În anexa 1 expertul face evaluarea întregii suprafețe construite și neconstruite, ce măsoară 693,75 m.p, iar concluziile raportului de expertiză se coroborează cu schița existentă din Dosarul nr. 638/2002, în ceea ce privește întinderea suprafeței construite și neconstruite.

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs Primăria orașului Balș, criticând-o pentru nelegalitate și susținând următoarele: Nici prin notificare, nici prin cererea introductivă, nu s-a solicitat în mod expres restituirea suprafeței de teren. Dacă reclamanții ar fi solicitat și terenul, iar instanța de apel nu le-ar fi admis cererea și cu privire la acesta, reclamanții aveau la îndemână calea de atac a recursului, or, nu au făcut acest demers. Pe de altă parte, chiar dacă reclamanții ar fi solicitat și restituirea terenului, nu se impunea restituirea acestuia (suprafața neconstruită, cum o denumește instanța de apel), întrucât la dosar nu există nici un înscris care să facă dovada că aceștia au deținut sau că li s-a preluat de către stat vreo suprafață de teren.

La termenul din 1 aprilie 2011, Primăria Orașului Balș a completat motivele de recurs cu un motiv de ordine publică, tinzând la modificarea deciziei recurate, respectiv excepția tardivității cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii, excepție pe care Înalta Curte a reținut-o spre soluționare odată cu celelalte motive de recurs. Analizând cu prioritate motivul de ordine publică, în aplicarea art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția tardivității cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 4322/2002 este neîntemeiată și o va respinge ca atare. Întrucât termenul de formulare a unei asemenea cereri este diferit în funcție de natura acțiunii promovate, se impune, în prealabil, clarificarea acestui aspect.

Reclamanții M.A., M.C., B.I., B.Ș., S.B. și N.Ș.C. și-au întemeiat pretențiile având ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei nr. 4322/2002 pronunțate de Curtea de Apel Craiova pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., iar prin decizia recurată în cauză, cererea a fost analizată prin prisma prevederilor art. 399 și urm. C. proc. civ., ca reprezentând o contestație la titlu. Finalitatea lămuririi dispozitivului unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu poate fi atinsă, în egală măsură, pe două căi procesuale: cea prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ., respectiv cea descrisă de art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., pretențiile, în ambele cazuri, având obiect identic, respectiv lămurirea înțelesului, a întinderii sau a aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătorești.

Întrucât nu se prevede explicit un termen pentru formularea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 281 1 , se poate deduce, din tăcerea legiuitorului, că cererea poate fi introdusă oricând. Cu toate acestea, dacă nu ar exista o restricție de ordin temporal, ar însemna că dispozițiile relevante din secțiunea Codului referitoare la contestația la executare nu au aplicabilitate, ceea ce nu poate fi acceptat. Prin coroborarea normelor ce reglementează cele două instituții procesuale în discuție, rezultă că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 1 se poate face oricând, până la începerea executării silite, după acest moment, fiind posibilă doar contestația la titlu.

În speță, executarea silită nu a fost inițiată, emiterea de către recurentă a dispoziției din 15 septembrie 2008, prin care s-a restituit în natură construcția situată în Balș, str. N.T., constituind un act de executare benevolă, care nu poate fi asimilat executării silite, ce se realizează de către un executor judecătoresc, la cererea creditorului și care începe prin emiterea somației adresate debitorului. Pentru aceste considerente, cererea formulată în cauză a fost corect întemeiată pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., fiind fără relevanță faptul că prin decizia recurată s-au analizat condițiile normelor din art. 399 și urm., din moment ce obiectul cererii este identic în ambele cazuri, implicit, obiectul cercetării realizate de către instanță.

De altfel, în virtutea rolului activ, presupus de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța are obligația să determine dispozițiile legale incidente, iar calificarea cererii sub aspectul temeiului juridic adecvat reprezintă o prerogativă a instanței, calificare ce a fost pusă în discuția părților la termenul din 1 aprilie 2011. Se constată, față de cele expuse, că cererea a fost introdusă cu respectarea dispozițiilor legale privind momentul formulării, motiv pentru care excepția tardivității cererii de lămurire a dispozitivului deciziei va fi respinsă ca neîntemeiată.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Susținerile recurentei vizează împrejurarea că dispozitivul deciziei nr. 4322/2002 pronunțate de Curtea de Apel Craiova nu vizează și terenul pe care se află construcția ori terenul aferent acesteia, astfel încât, în mod greșit, prin decizia recurată a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului. Susținerile cu acest obiect sunt fondate. Este de precizat, în primul rând, că la termenul din 1 aprilie 2011, reprezentantul legal al recurentei a învederat că înțelege să renunțe la primul motiv de recurs. Întrucât nu s-au formulat mai multe motive de recurs, ci mai multe argumente în susținerea aceluiași motiv de nelegalitate, din perspectiva modului de aplicare a dispozițiilor art. 281 1 C. proc.

civ. de către Curtea de Apel, precizarea recurentei are semnificația renunțării la primul asemenea argument, astfel cum a fost numerotat prin cererea de recurs, anume la cel relativ la faptul că nici prin notificare, nici prin cererea introductivă, nu s-a solicitat în mod expres restituirea suprafeței de teren. De altfel, din conținutul celor două înscrisuri menționate, rezultă formularea explicită a pretențiilor de restituire în natură atât a construcției, cât și a terenului aferent. Contrar celor reținute de instanța de evocare a fondului prin decizia recurată, această împrejurare nu este suficientă pentru ca dispozitivul hotărârii ce reprezintă titlu executoriu să fie lămurit în sensul urmărit de către petenți.

Pe calea cererii de lămurire a dispozitivului nu pot fi îndreptate eventuale greșeli de judecată, pentru care ar fi trebuit să se recurgă la căile de atac deschise împotriva hotărârii, astfel încât faptul că este posibil ca dispozitivul hotărârii ce reprezintă actul final al judecății să nu reflecte întrutotul întinderea pretențiilor formulate de către reclamant nu poate fi valorificat în cadrul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., reclamantul având la îndemână calea recursului împotriva deciziei de evocare a fondului. Este adevărat că decizia nr. 4322/2002 menționează generic restituirea în natură către reclamanți a imobilului din orașul Balș, str. N.T., iar noțiunea de „imobil” poate avea semnificația atât de construcție, cât și de teren, însă nu este obligatoriu să le vizeze pe ambele concomitent, astfel cum pretind reclamanții.

Ceea ce este relevant în interpretarea noțiunii regăsite în dispozitiv este, în primul rând, argumentarea soluției cuprinse în dispozitiv, pe care însăși instanța a conceput-o în motivarea hotărârii. Or, din considerentele deciziei în discuție nu reiese că soluția ar fi avut în vedere și terenul aferent construcției (precum și cel pe care se află construcția), folosindu-se generic doar noțiunea de „imobil”, mai mult, prin decizia de anulare a sentinței tribunalului și de reținere în vederea evocării fondului, s-a menționat că se impune efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții. Este nerelevant faptul că prin expertiza efectuată în evocarea fondului a fost evaluat și terenul, odată cu construcția - pentru eventuale despăgubiri în cazul imposibilității restituirii în natură, cât timp prin decizia a cărei lămurire se solicită nu s-a făcut nicio referire la teren, nu a fost analizată situația juridică a acestuia și nici probele administrate în cauză.

În aceste condiții, în absența oricărei referiri la teren, cu atât mai puțin a motivelor de fapt și de drept pentru care s-ar impune restituirea în natură a acestuia, menționarea în dispozitiv a restituirii terenului ar echivala cu o modificare a soluției deja adoptate, incompatibilă cu operațiunea de lămurire a unui dispozitiv neclar. De altfel, chiar în decizia nr. 2687 din 27 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins recursul Primăriei orașului Balș împotriva deciziei nr. 4322 din 10 decembrie 2004, se folosește noțiunea generică de „imobil” tot pentru desemnarea construcției, fără vreo referire la teren. Astfel, s-a arătat că, din probele depuse la dosar pentru identificarea imobilului revendicat, instanța de apel a reținut în mod corect că „imobilul este format din două etaje”.

Rezultă, în aceste condiții, că instanța de recurs în acea cauză a soluționat cauza exclusiv cu privire la construcție, considerând că instanța de apel se raportase doar la un asemenea imobil și neputând a se pronunța și asupra terenului în cadrul recursului pârâtului, în absența unor critici explicite pe acest aspect. Față de cele expuse, Înalta Curte apreciază că, în mod greșit, Curtea de Apel a considerat că se impune lămurirea dispozitivului în sensul celor solicitate de către reclamanți, cât timp nu rezultă, din conținutul deciziei nr. 4322/2004, că soluția ar fi vizat și terenul din Balș, str. N.T., nu numai construcția.

Chiar dacă ar fi fost necesară lămurirea dispozitivului acelei decizii în sensul că noțiunea de „imobil” regăsită în dispozitiv se referă doar la construcție, Înalta Curte apreciază că o admitere parțială a cererii reclamanților în acest sens ar fi formală, în condițiile în care interesul cererii este legat de menționarea terenului de sub construcție, precum și a terenului aferent, și nu a construcției înseși, pentru care s-a obținut deja executarea hotărârii judecătorești. Drept urmare, se constată, în raport de finalitatea urmărită de petenți, că cererea nu este întemeiată și se impune respingerea sa ca atare, sens în care Înalta Curte va admite recursul și în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va modifica în tot decizia recurată și va respinge ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 4322 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, respingând, în prealabil, excepția invocată de către recurentă, pentru considerentele deja expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4322 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Admite recursul declarat de Primăria orașului Balș prin Primar împotriva deciziei nr. 295 din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 4322 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.