ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5791/2010

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă, la 19 aprilie 2006, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Brăila a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora, în solidar la achitarea sumei de 8.497.493.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit până la data de 31 octombrie 2006, ca urmare a intrării în vigoare și aplicării dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 140 publicată în M.Of. nr. 909 din 2 octombrie 2005, Partea I. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor acestei ordonanțe, vânătoarea a fost interzisă pe fondurile sale, interdicția privind toate speciile de păsări și mamifere și prelungindu-se un interval de timp care s-a suprapus peste perioada în care este permisă, în mod normal, vânătoarea.

Reclamanta a precizat că, întrucât în perioada interzicerii vânătorii erau în derulare contracte de valorificare a vânatului cu diferiți parteneri și beneficiari, acestea nu au putut fi onorate, din această cauză neputându-se realiza beneficiile planificate, și suferind prejudicii considerabile. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 140/2005, art. 1000, 1073 și urm. C. civ. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1452/F din 23 noiembrie 2007 a admis cererea și a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 874.238 lei (RON), reprezentând prejudiciul suferit de aceasta ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 140/2005. Au fost obligați pârâții în solidar și la plata sumei de 5500 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin contractele încheiate cu diferiți beneficiari, reclamanta, în calitate de comitent, s-a angajat să pună la dispoziția unor persoane, fonduri de vânat și să organizeze acțiuni de vânătoare în schimbul unui comision convenit de părți pe perioada anilor 2005-2006. Potrivit art. 3 și urm. din O.U.G. nr. 140/2005, în scopul diminuării riscului contactului direct al omului cu sursele de infecție ale gripei aviare, s-a interzis vânatul exemplarelor din speciile prevăzute de Legea fondului cinegetic nr. 103/1996, pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, precum și pe raza administrativ-teritorială a Județului Tulcea, până la momentul stingerii bolii.

S-a avut în vedere că prin Adresa nr. 8120 din 2 decembrie 2005, emisă de Prefectura Județului Brăila, s-a interzis reclamantei desfășurarea activităților de vânătoare și pe teritoriul Județului Brăila. S-a apreciat că prejudiciul suferit de reclamantă rezultă din aceea că nu a putut să-și onoreze contractele încheiate cu diverși beneficiari pentru perioada 2005-2006, iar culpa pârâților constă în faptul că, deși exista temeiul legal al reparării prejudiciului, această reparație nu a intervenit, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 999 C. civ. Întinderea prejudiciului a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert contabil M.G.A. Împotriva sentinței menționate au declarat apel Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat prin motivele de apel lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de reprezentant al Guvernului României și nici atribuții în acordarea de despăgubiri potrivit O.U.G. nr. 140/2002. De asemenea, a susținut ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru atingerea răspunderii civile delictuale întemeiate pe dispozițiile art. 998-999 C. civ. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin motivele sale de apel, a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală, arătând că stabilirea cuantumului prejudiciului s-a făcut în baza unui raport de expertiză care nu i-a fost comunicat, neputând formula obiecțiuni, astfel că au fost încălcate principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.

S-a susținut, totodată, că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât în cauză nu poate fi vorba de o neglijență a acestui minister în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 140/2005, acest act normativ fiind emis în scopul diminuării riscului răspândirii gripei aviare. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 480/A din 18 iunie 2008, a respins ca neîntemeiate apelurile pârâților, reținând, în esență, că potrivit art. 1 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta îndeplinește funcția de reprezentare, prin care se asigură, în numele Statului Român și al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate, astfel încât acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză.

Referitor la motivul de apel comun vizând neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța de apel a constatat că prin O.U.G. nr. 140/2005, la art. 5, s-a prevăzut că sumele necesare pentru acordarea de despăgubiri ca urmare a interzicerii vânatului se asigură din fondul de investiții la dispoziția Guvernului și, deși reclamanta-intimată a întreprins demersuri pentru a i se achita aceste sume, pârâtele-apelante nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin actul normativ menționat. Prin urmare, s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conform dispozițiilor art. 998-999 C. civ., apelantele pârâte neîndeplinindu-și în mod culpabil obligațiile în sensul solicitării și aprobării alocării de fonduri pentru despăgubiri în ceea ce o privește pe reclamantă.

A fost considerată ca neîntemeiată și critica apelantului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale referitoare la nulitatea raportului de expertiză, Curtea de Apel reținând că acest pârât deși a fost legal citat pentru termenele din 14 septembrie 2007 și 9 noiembrie 2007, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a solicitat comunicarea raportului de expertiză, nefiind astfel, incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 C. proc. civ. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Prin motivele sale de recurs, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat decizia ca nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând că instanța de apel a aplicat eronat calitatea sa procesuală pasivă, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 140/2005, sumele ce reprezintă despăgubiri rezultând din aplicarea acestui act normativ se plătesc dintr-un fond al Guvernului și nicidecum din conturile reprezentantului acestuia, iar domeniul său de activitate nu are legătura cu cauza. Cea de-a doua critică formulată de acest recurent a vizat greșita reținere a calității Ministerului Economiei și Finanțelor de „minister implicat", întrucât nu s-a dovedit culpa sa în producerea prejudiciului, câta vreme reclamanta intimată putea obține despăgubirile de la Guvernul României prin intermediul ministerului ce are în domeniul de activitate fondurile de vânătoare, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dezvoltând motivele sale de recurs a criticat decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. Motivele invocate de acest recurent s-au referit, în principal, la greșita respingere de către instanța de apel a susținerilor sale privind încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin necomunicarea raportului de expertiză efectuat în cauză și, pe cale de consecință, încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a criticat decizia recurată ca nelegală pentru greșita apreciere în sensul îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale susținând că, pentru acordarea sumelor reprezentând despăgubiri, a inițiat proiectul de Hotărâre de Guvern nr. 154/2005 privind suplimentarea bugetului acestui minister din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, pentru acordarea de despăgubiri gestionarilor de fonduri de vânătoare ca urmare a măsurilor aplicate pentru combaterea și eradicarea gripei aviare pe teritoriul României. La 23 februarie 2010 Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a precizat că și-a schimbat denumirea în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale potrivit O.U.G.

nr. 115/2009, invocând lipsa calității procesuale pasive și susținând că, potrivit H.G. nr. 1635/2009 atribuția managementului silvic a fost preluată de Ministerul Mediului și Pădurilor, astfel cum reiese din dispozițiile art. (1) alin. (2) și (3) din hotărârea menționată. S-a solicitat, pe cale de consecință, introducerea în cauză a Ministerului Mediului și Pădurilor, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și scoaterea sa din cauză. Prin Încheierea de ședință de la termenul din 23 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a introdus în cauză, în calitate de recurent-pârât, Ministerul Mediului și Pădurilor., La 14 septembrie 2010, Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. un motiv de recurs de ordine publică, invocând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Tribunalului București ca instanță de fond și solicitând casarea deciziei recurate și a sentinței primei instanțe, ca fiind pronunțate cu încălcarea competenței exclusive a altei instanțe, respectiv a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. În dezvoltarea motivului de recurs de ordine publică invocat, recurentul a arătat că, în speță, cererea introductivă formulată de reclamantă privește neîndeplinirea de către Guvernul României prin fostul Minister al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de autorități ale administrației publice centrale, a unor atribuții ce le incumbă potrivit O.U.G.

nr. 140/2005 astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. Examinând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică invocat de Ministerul Mediului și Pădurilor, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Curtea va constata că acesta este întemeiat pentru considerentele ce succed: Prin cererea introductivă, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Brăila a chemat în judecată Guvernul României prin fostul Minister al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea acestor autorități ale administrației publice centrale la îndeplinirea unor atribuții care le incumbă potrivit prevederilor O.U.G.

nr. 140/2005. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 140/2005, conform cărora sumele necesare pentru acordarea despăgubirilor la care face referire actul normativ menționat se asigură din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Potrivit art. (1) alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nesoluționarea unei cereri de către autoritatea publică este asimilată unui act administrativ unilateral.

Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Curtea va constata că litigiul dedus judecății prin cererea reclamantei este un litigiu de contencios administrativ. Această calificare a acțiunii introductive este susținută și de prevederile art. 10 din O.U.G. nr. 11/2006 privind măsurile ce se aplică pentru monitorizarea, combaterea și eradicarea gripei aviare pe teritoriul României (act normativ ce a abrogat și înlocuit prevederile O.U.G.

nr. 140/2005 anterior introducerii acțiunii reclamantei, conform cărora sumele necesare acordării de despăgubiri „se asigură din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, la solicitarea fundamentată a fiecărui minister implicat și se aprobă prin hotărâre a Guvernului". Ca atare, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că reclamanta solicită îndeplinirea unei atribuții stabilite prin lege în sarcina unor autorități publice centrale, Tribunalul București, secția a V-a civilă, nu avea competența soluționării acțiunii, competența revenind Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâților, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Reținându-se astfel că sentința primei instanțe s-a pronunțat cu încălcarea competenței exclusive a altei instanțe, se va constata că motivul de recurs de ordine publică invocat de Ministerul Mediului și Pădurilor este întemeiat raportat la dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Curtea va constata că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin motivele de recurs. În consecință, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acesta din urmă continuat de Ministerul Mediului și Pădurilor și să se caseze decizia recurată precum și Sentința civilă nr. 1452/F din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Se va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acesta din urmă continuat de Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva Deciziei nr. 480/A din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia menționată, precum și Sentința civilă nr. 1452/F din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010. Procesat de GGC - DG