KILIC v. DENMARK

Reclamantul, dl Hizir Kilic, este un cetățean turc care locuiește în Hellerup. El este reprezentat în fața Curții de către dna Jane Ranum, un avocat practicant la Copenhaga. Reclamantul s-a născut la 20 august 1985 în Danemarca, unde își petrece copilăria și tinerețea. El vorbește turcă și daneză. Părinții reclamantului, trei frați, bunica paternă și doi unchi trăiesc, de asemenea, în Danemarca. În fiecare al doilea an, reclamantul a fost în vacanță pentru o perioadă mai lungă în Turcia, unde locuiește familia mamei sale și două mătuși paternale. Familia reclamantului din Danemarca deține o casă în Turcia cu mai multe apartamente, care sunt folosite de familie la vizita lor. Se pare că, când era copil, s-a dus timp de patru ani la o școală privată care a fost asistat în principal de elevi cu antecedente turcă. Reclamantul a părăsit școala după nouă ani de școală. El nu are nici o formare sau învățământ superior și nu a avut nici o afiliare semnificativă la piața forței de muncă. Prin hotărârea Curții municipale din 5 decembrie 2000, reclamantul a fost condamnat pentru agresiune, comisă în comun cu un alt autor și a fost condamnat la 30 de zile de închisoare suspendată în condiție. Prin hotărârea Curții municipale din 29 aprilie 2002 reclamantul a fost condamnat, printre altele, de agresiune, comisă în comun cu un alt autor și a fost condamnat la treizeci de zile de închisoare. Prin hotărârea Curții Municipale din 10 iunie 2002, reclamantul a fost condamnat pentru jaf și, printre altele, agresiune, comisă împreună cu alți criminali. El a fost condamnat la șase luni de închisoare, din care trei luni au fost suspendate. La 14 august 2003 reclamantul și verii sale au fost arestați și acuzați, printre altele, cu tentativă de jaf, agresiune agravată și acriminare. La 9 noiembrie 2004 au fost condamnați de Curtea Înaltă a Danemarcei de Est (Østre Landsret) care stătea cu un juriu. A constatat că la 9 august 2003, când reclamantul avea șaptezeci de ani și vărul său, au amenințat împreună un tânăr, un turist italian, cu un cuțit pentru a fura banii. Deși tânărul a fost înjunghiat de solicitant, el a reușit mai întâi să fugă. La scurt timp după aceea, reclamantul și vărul său l-au alungat, l-au bătut, iar reclamantul l-a înjunghiat de mai multe ori, rănile provocate de moartea victimei. În aceeași hotărâre a Curții Înalte a Danemarcei de Est, reclamantul a fost, de asemenea, condamnat pentru tentativă de furt și încălcare a Actului privind armele comis la 13 februarie 2003; și pentru agresiune agravată, jaf și încercare de extorcare comisă la 6 septembrie 2004, atunci când reclamantul avea 18 ani și a reținut în închisoare. Curtea a constatat, printre altele, că reclamantul împreună cu un deținut a amenințat un al treilea deținut cu un șurub-driver pentru a fura ceasul și a face să le ofere o sumă egală cu 60.000 EUR din afara închisoarei. În plus, l-au bătut și l-au lovit, printre altele, pe cap, cu un strangul pe el, ceea ce a determinat pierderea conștiinței victimei de mai multe ori și a fost grav rănit. Potrivit unui raport psihiatric din 6 ianuarie 2004, reclamantul nu a fost bolnav mental, dar a avut defecte de caracter, cum ar fi empatia limitată. Din pubertate a abuzat de hașis. În hotărârea sa, Curtea Înaltă a Danemarcei de Est a condamnat reclamantul la zece ani de închisoare. În plus, el a fost expulzat din Danemarca pentru un timp nedefinit, după ce sentința a fost îndeplinită. Vărul reclamantului, care a fost, de asemenea, condamnat pentru infracțiuni suplimentare pentru încercarea de jaf, agresiune agravată și omorât, a fost condamnat la opt ani de închisoare și expulzare din Danemarca pentru o perioadă nedefinită. Prin apel, Curtea Supremă (Højesteret) a confirmat condamnarea la 15 martie 2005. În ceea ce privește ordinea de a expulza reclamantul și vărul său, majoritatea șase judecători au ținut după cum urmează: [Reclamantul] s-a născut în Danemarca, în timp ce [vărul său] a sosit ca un copil de trei ani. Ei și-au petrecut tinerețea și au avut școala lor în această țară unde locuiesc, de asemenea, părinții și frații lor. Astfel, au o legătură puternică cu societatea daneză și cu oamenii care locuiesc aici. În același timp, ei au o legătură [significativă] cu Turcia și cultura turcă. Vorbesc turcă și aproximativ în fiecare al doilea an au vizitat Turcia unde au o familie mare. Ambele au fost condamnate anterior și au fost condamnate la termeni mai lungi de închisoare, printre altele, pentru asasinare, tentativă de jaf și agresiuni agravate. Având în vedere toate considerațiile, nici elementele menționate la secțiunea 26, subsecțiunea 1 din Legea privind extraterestrii (Udlændingeloven) nici art. 8 din Convenție nu vorbesc în mod decisiv împotriva expulzării lor. În consecință, votăm [pentru expulzarea lor]. Minoria unui judecător a avut în considerare următoarele: În opinia mea, atunci când ia în considerare toate elementele menționate în secțiunea 26, subsecțiunea 1 din Legea privind extraterestrii, legătura pe care o are reclamantul și [vărul său] cu Turcia și cultura turcă, nu este de o astfel de măsură și caracter care are o greutate decisivă în comparație cu legătura lor puternică cu societatea daneză și cu oamenii care locuiesc aici. În opinia mea, acesta din urmă vorbește în mod semnificativ împotriva expulzării reclamantului [și a vărului său] din Danemarca. În consecință, în ciuda crimelor grave comise, votez [în fața expulzării lor]. Dispoziția relevantă a Legii extratereștrilor (Udlændingeloven) aplicabilă în momentul respectiv se citește după cum urmează: „Un extraterestru care a stat legal în Danemarca de mai mult de șapte ani, iar un extraterestru eliberat cu permis de reședință în conformitate cu art. 7 sau 8, poate fi expulzat numai dacă: (i) extraterestru este condamnat la cel puțin 4 ani de închisoare sau la alte sancțiuni penale care implică sau permit privarea de libertate pentru o infracțiune care ar fi dus la o pedeapsă de această durată. ... vi) extraterestru este condamnat, în conformitate cu ... [articolele [...] [manscriere, agresiune agravată, jaf etc] din Codul Penal la închisoare sau alte sancțiuni penale care implică sau permit privarea de libertate în ceea ce privește o infracțiune care ar fi dus la o pedeapsă de această natură.” 1. În hotărârea expulzării, trebuie avută în vedere întrebarea dacă expulzarea trebuie să fie considerată deosebit de grea, în special din cauza: (i) legăturile extraterestrelui cu comunitatea daneză, inclusiv dacă extraterestrul a venit în Danemarca în anii de copilărie sau în anii de licitație; (ii) durata șederii extraterestreului în Danemarca; (iii) vârsta, sănătatea și alte circumstanțe personale ale extraterestrilor; (iv) legăturile extraterestrei cu persoanele care trăiesc în Danemarca; (v) consecințele expulzării pentru rudele apropiate ale extraterestului care locuiesc în Danemarca; (vi) legăturile extraterestului ușoare sau neexistente cu ța sa de origine sau cu orice altă țară în care ar putea fi de așteptat să ia reședința; și (vii) riscul că, în alte cazurile menționate la secțiunea 7 alineatele (1) și (2), extraterestul va fi tratat în ța sa de origine sau în orice altă țară. Un extraterestru poate fi expulzat în temeiul articolului 22, subsecțiunea 1, lit. (iv) la (vi) cu excepția cazului în care circumstanțele menționate la subsecțiunea 1 de mai sus constituie un argument decisiv împotriva faptului.

The applicant, Mr Hizir Kilic, is a Turkish national who lives in Hellerup. He is represented before the Court by Mrs Jane Ranum, a lawyer practising in Copenhagen. The applicant was born on 20 August 1985 in Denmark where he spent his childhood and youth. He speaks Turkish and Danish. The applicant’s parents, three siblings, his paternal grandmother and two uncles also all live in Denmark. Every second year, the applicant has been on holiday for a longer period in Turkey, where his mother’s family and two paternal aunts live. The applicant’s family in Denmark owns a house in Turkey with several apartments, which are used by the family upon their visits. It appears that as a child, he went for four years to a private school which was attended mainly by pupils with a Turkish background. The applicant left school after nine years’ schooling. He does not have any training or higher education and has not had any significant affiliation to the labour market. By a City Court judgment of 5 December 2000 the applicant was convicted of assault, committed jointly with another perpetrator, and was sentenced to thirty days’ imprisonment suspended on probation. By a City Court judgment of 29 April 2002 the applicant was convicted, inter alia, of assault, committed jointly with another perpetrator, and was sentenced to thirty days’ imprisonment. By a City Court judgment of 10 June 2002 the applicant was convicted of robbery and, inter alia, assault, committed jointly with several other perpetrators. He was sentenced to six months’ imprisonment, of which three months were suspended. On 14 August 2003 the applicant and his cousin were arrested and charged, inter alia, with attempted robbery, aggravated assault and manslaughter. They were detained on remand the following day. On 9 November 2004 they were convicted by the High Court of Eastern Denmark (Østre Landsret) sitting with a jury. It found it established that on 9 August 2003, when the applicant was seventeen years old and his cousin sixteen, they had jointly threatened a young man, an Italian tourist, with a knife in order to steal his money. Although the young man was stabbed by the applicant, he first managed to flee. Shortly thereafter the applicant and his cousin ran him down, beat him, and the applicant stabbed him several times, the injuries inflicted resulting in the victim’s death. In the same judgment of the High Court of Eastern Denmark, the applicant was also convicted of attempted burglary and violation of the Act on Arms committed on 13 February 2003; and of aggravated assault, robbery and attempted extortion committed on 6 September 2004, when the applicant was eighteen years old and detained on remand. The court found it established, inter alia, that the applicant jointly with an inmate had threatened a third inmate with a screw-driver in order to steal his watch and make him provide them with an amount equal to EUR 60,000 from outside the prison. Moreover, they had beaten and kicked him, inter alia, on the head with a stranglehold on him, resulting in the victim losing consciousness several times and being severely injured. According to a psychiatric report of 6 January 2004, the applicant was not mentally ill but he did have character flaws such as limited empathy. Since puberty he had abused hashish. In its judgment, the High Court of Eastern Denmark sentenced the applicant to ten years’ imprisonment. In addition he was expelled from Denmark for an indefinite time to be implemented after the sentence had been served. The applicant’s cousin, who was also convicted of additional offences to attempted robbery, aggravated assault and manslaughter, was sentenced to eight years’ imprisonment and expulsion from Denmark for an indefinite time. Upon appeal, the Supreme Court (Højesteret) confirmed the sentences on 15 March 2005. With regard to the order to expel the applicant and his cousin, the majority of six judges held as follows: [The applicant] was born in Denmark, whereas [his cousin] arrived as a threeyearold. They have spent their youth and had their schooling in this country where also their parents and siblings live. Thus, they have a strong connection with the Danish society and to people living here. At the same time, however, they have a [significant] connection with Turkey and Turkish culture. They speak Turkish and approximately every second year they have visited Turkey where they have a big family. Both have been previously convicted, and have now been sentenced to longer prison terms, inter alia, for manslaughter, attempted robbery and aggravated assault. Having taken all considerations into account, in our view neither the elements mentioned in section 26, subsection 1 of the Aliens Act (Udlændingeloven) nor Article 8 of the Convention speak decisively against [their] expulsion. Accordingly, we vote [for their expulsion]. The minority of one judge held as follows: In my view, when taking all the elements mentioned in section 26, subsection 1 of the Aliens Act into account, the connection which the applicant and [his cousin] have with Turkey and Turkish culture, is not of such an extent and character that it has decisive weight when compared to their strong connection to the Danish society and people living here. In my opinion, the latter speaks significantly against expelling the applicant [and his cousin] from Denmark. Accordingly, notwithstanding the serious crimes committed, I vote [against their expulsion]. The relevant provision of the Aliens Act (Udlændingeloven) applicable at the time read as follows: “An alien who has lawfully stayed in Denmark for more than the last seven years, and an alien issued with a residence permit under sections 7or 8 may be expelled only if: (i) the alien is sentenced to minimum 4 years imprisonment or other criminal sanction involving or allowing deprivation of liberty in respect of an offence that would have resulted in a punishment of this duration. ... (vi) the alien is sentenced, pursuant to ... Articles ...[manslaughter, aggravated assault , robbery, etc] of the Penal Code to imprisonment or other criminal sanction involving or allowing deprivation of liberty in respect of an offence that would have resulted in a punishment of this nature.” 1. In deciding on expulsion, regard must be had to the question whether expulsion must be assumed to be particularly burdensome, in particular because of: (i) the alien’s ties with the Danish community, including whether the alien came to Denmark in his childhood or tender years; (ii) the duration of the alien’s stay in Denmark; (iii) the alien’s age, health, and other personal circumstances; (iv) the alien’s ties with persons living in Denmark; (v) the consequences of the expulsion for the alien’s close relatives living in Denmark; (vi) the alien’s slight or non-existent ties with his country of origin or any other country in which he may be expected to take up residence; and (vii) the risk that, in cases other that those mentioned in section 7(1) and (2), the alien will be ill-treated in his country of origin or any other country in which he may be expected to take up residence. 2. An alien may be expelled pursuant to section 22, subsection 1, (iv) to (vi) unless the circumstances mentioned in subsection 1 above constitute a decisive argument against doing so.