ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 556/2013

Prin Decizia civilă

nr. 65A din 1 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul declarat de pârâta SC A.G.M. SA Mărăcineni împotriva

Sentinței civile nr. 101 din data de 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul

Argeș.

A schimbat în parte

sentința, în sensul că a obligat-o pe chemata în garanție Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului să plătească pârâtei sumele de 108202,99 RON

pentru imobilul construcție și contravaloarea în lei a sumei de 79141,5 Euro,

pentru imobilul teren.

A menținut în rest

sentința.

A respins apelul

declarat de chemata în garanție împotriva aceleiași sentințe.

A obligat-o pe

apelanta-chemată în garanție să plătească apelantei-pârâte suma de 1400 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că prin Decizia de casare nr. 4236 din data

de 8 iulie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat

în sensul că instanța de trimitere va rejudeca apelurile pârâtei S.C. A.G.M.

S.A. și al chematei în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului numai cu privire la cererea de chemare în garanție, respectiv a

sumelor datorate de chemata în garanție, în rest fiind menținute dispozițiile

hotărârii împotriva căreia s-a formulat recurs.

Prin decizia de casare

s-a statuat că imobilele în litigiu au fost preluate fără titlu valabil,

acestea aflându-se în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, atât

înainte de 1 ianuarie 1990, cât și la data privatizării societății, anul 1994,

anterior apariției Legii nr. 10/2001. Față de această împrejurare, a fost

chemată în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în

calitate de instituție a statului implicată în privatizare. Această instituție,

conform dispozițiilor legii speciale este cea care asigură repararea

prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate prin restituirea

către foștii proprietari a bunurilor preluate de stat.

În raport de

concluziile raportului de expertiză rezultă valorile imobilelor restituite în

natură reclamantului, acestea fiind de 108.202,99 RON pentru construcția casă

de locuit și suma de 79.141,5 Euro pentru terenul în suprafață de 1728 mp. și

cota de 1/2 din suprafața de 225 mp., la care chemata în garanție nu a formulat

obiecțiuni. Potrivit principiilor legilor de reparație, finalitatea reparatorie

a acesteia presupune interpretarea legii în favoarea celor îndreptățiți și

potrivit principiului constituțional al protejării și garantării dreptului de

proprietate.

Chemata în garanție

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat recurs prin care

a invocat nelegalitatea deciziei date în apel pentru următoarele motive:

Hotărârea a fost dată

cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ. întrucât

instanța de apel a reluat doar motivarea anterioară deciziei de casare.

S.C. A.G.M. S.A. nu

are calitate procesuală activă față de contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. 185/1994. Prin acest contract nu au fost înstrăinate imobilele din

patrimoniul societății privatizate, ci acțiunile deținute în numele statului la

această societate. Imobilul în litigiu nu a făcut obiectul contractului

menționat, deoarece prin acest contract au fost vândute acțiuni și nu active.

Instanța de apel nu a

indicat în baza cărei legi răspunde în cauză Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului.

Cererea nu poate fi

soluționată potrivit Legii nr. 10/2001, fiind incidente prevederile art. 8 din

lege.

La termenul din 28

iunie 2012, intimata S.C. A.G.M. S.A. a invocat excepția tardivității recursului.

Analizând excepția

tardivității declarării recursului, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte a apreciat că recursul nu a fost exercitat în termen, pentru

următoarele considerente:

Decizia nr. 65A din 1

iunie 2011 a fost comunicată chematei în garanție Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului la data de 5 iulie 2011, potrivit

procesului-verbal depus la fila 80 din dosarul 147/109/2007 al Curții de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, la adresa unde acestei părți

i-au fost comunicate actele de procedură în etapele procesuale anterioare.

Susținerea făcută de

către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin adresa

transmisă la 3 decembrie 2012, în sensul că a luat cunoștință de decizia

recurată la 16 iulie 2011, urmare a comunicării la noul sediu din București,

str. Al. Șerbănescu nr. 50, sector 1 nu poate fi primită pentru a justifica

aprecierea că recursul a fost declarat în termen.

Aceasta deoarece, în

condițiile art. 98 C. proc. civ., schimbarea domiciliului uneia din părți în

timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la

cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin

scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată

cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.

Or, de vreme ce

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a adus la cunoștința

instanței adresa noului sediu, comunicarea hotărârii la vechea adresă a fost

făcută în condiții de regularitate procedurală, de natură să determine

începerea curgerii termenului de exercitare a căii de atac, conform art. 102

alin. 1 C. proc. civ.

Pe de altă parte, nu

poate fi primită nici susținerea recurentei privitoare la incidența în cauză a

dispozițiilor art. 104 C. proc. civ., urmare a transmiterii recursului către

Poșta militară din cadrul Serviciului Român de Informații, înainte de

împlinirea termenului de recurs.

Conform art. 104 C.

proc. civ., actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se

socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul

poștal înainte de împlinirea lui.

Incidența

dispozițiilor art. 104 C. proc. civ. impune ca actul de procedură să fie predat

la oficiul poștal „recomandat", în sensul art. 2 lit. k) din O.G. nr.

31/2002 privind serviciile poștale, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.

642/2002, conform cu care, prin serviciu de trimitere recomandată se înțelege

un serviciu poștal ale cărui particularități constau în oferirea unei garanții

forfetare împotriva riscurilor de pierdere, furt, distrugere totală sau

parțială ori deteriorare a trimiterii poștale și în eliberarea, la cerere, a

unei dovezi privind depunerea la punctul de acces sau livrarea la destinatar.

În egală măsură, art.

104 C. proc. civ. are în vedere depunerea actului de procedură la un serviciu

poștal destinat publicului, față de art. 2 lit. a) din aceeași ordonanță, care

prevede că serviciile poștale sunt serviciile destinate publicului, constând în

colectarea, sortarea, transportul și livrarea la destinatari a trimiterilor

poștale, efectuate cu caracter profesional și în scopul obținerii de profit.

Prin urmare, depunerea

recursului la un serviciu poștal constituit în cadrul Serviciului Român de

Informații nu este echivalentă cu depunerea recursului la un serviciu poștal

destinat publicului.

În plus, nu a fost

respectată cerința ca actul de procedură să fi fost depus la oficiul poștal

prin scrisoare recomandată. Borderoul emanând de la Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului constituie un act intern al autorității, care

nu este de natură să facă dovada datei exacte la care recursul a fost predat,

pentru a se putea verifica dacă a fost exercitat sau nu înainte de împlinirea

termenului de recurs.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte a apreciat că, de vreme ce recursul a fost înregistrat la

curtea de apel la 1 august 2011, comunicarea deciziei recurate fiind făcută la

5 iulie 2011, nu au fost respectate cerințele art. 301 C. proc. civ. privitoare

la durata termenului de recurs, motiv pentru care recursul a fost respins ca

tardiv formulat.

În condițiile art.

274 C. proc. civ., recurenta căzută în pretenții va fi obligată la cheltuieli

de judecată către intimata-pârâtă SC A.G.M. SA Mărăcineni.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge ca tardiv

recursul declarat de chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 65A din 1 iunie 2011 a Curții

de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta-chemată în garanție la 5000 RON cheltuieli de judecată în favoarea

intimatei-pârâte SC A.G.M. SA Mărăcineni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG