ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2782/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2782/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 32 din 5 martie 2012, Tribunalul Buzău a respins cererea inculpatului

de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

În baza art. 174-175 lit. c) cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.E.N., la pedeapsa închisorii

de 20 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani pentru omor

calificat.

Conform art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit

această pedeapsă cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 209 zile închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 267/2011 a Judecătoriei Moreni, urmând să execute

20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 174-176 lit. a), c), d) cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la 25 ani închisoare și

10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru omor deosebit de grav.

Conform art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit

această pedeapsă cu restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 267/2011 a Judecătoriei Moreni, urmând să execute 25 de ani închisoare

și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare pentru tâlhărie.

Conform art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit

această pedeapsă cu restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 267/2011 a Judecătoriei Moreni, urmând să execute 8 ani închisoare.

Conform art. 33-34 lit. b) C. pen. a contopit

toate cele trei pedepse în pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare și 10 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului

și a dedus la zi reținerea și arestul preventiv cu începere de la 22 iunie 2011.

A dispus degradarea militară a inculpatului.

A dispus anularea mandatului de executare

emis în baza sentinței penale nr. 267/2011 a Judecătoriei Moreni și a dispus emiterea

unui nou mandat conform sentinței penale nr. 32/2012.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat

de la inculpat un cuțit și un furcoi.

A fost obligat inculpatul la 10.000 RON

despăgubiri civile către partea civilă Ș.G.

A luat act de renunțarea la constituire

de parte civilă a numitului P.G.

A fost obligat inculpatul la 16.000 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău

nr. 194/P/2010 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul

G.N.E. pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav

și tâlhărie prevăzute de art. 174-175 lit. c) C. pen., art. 174-176 lit. a), c),

d) C. pen. și art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a)

C. pen.

S-a reținut prin actul de inculpare că

între familia inculpatului și familia victimei Ș.M., după apariția legii fondului

funciar, au apărut neînțelegeri legate de succesiunea terenurilor moștenite de la

părinți.

Unchiul inculpatului, G.I. și mătușa sa

Ș.M. au promovat acțiune în justiție pentru împărțirea averii părinților săi, în

contradictoriu cu G.N., tatăl inculpatului.

Aceste neînțelegeri au degenerat în diverse

infracțiuni, astfel că în data de 07 iulie 1995 inculpatul a lovit-o fără motiv

pe soția unchiului său G.I., respectiv G.E., motiv pentru care a fost condamnat

la 100.000 ROL amendă penală. Starea conflictuală dintre inculpat și familia unchiului

său s-a perpetuat astfel că ulterior inculpatul a fost trimis în judecată pentru

distrugere și vătămare corporală gravă, fapte comise în anul 1996.

Pentru aceste fapte inculpatul a fost condamnat

la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

Victima Ș.M., sora tatălui inculpatului,

a avut calitatea de martor și a declarat împotriva inculpatului.

Relațiile dintre familia inculpatului și

cea a victimei Ș.M. s-au acutizat și datorită faptului că mama acestuia, G.E., lăsase

libere caprele care i-au distrus grădina motiv pentru care victima a sesizat organele

de poliție, în sesizare invocând și săvârșirea asupra sa a unor acte de violență.

Pentru a evita eventualele conflicte, victima

se trezea în zori pentru a merge să lucreze terenul situat în apropierea locuinței

familiei inculpatului.

În dimineața zilei de 13 aprilie 2010,

victima a mers să lucreze terenul, context în care, inculpatul care se sustrăgea

executării unei pedepse de 4 ani și 209 zile închisoare, a trecut prin zonă, a lovit-o

pe victimă cu pumnii și cu sapa provocându-i decesul, cauza morții fiind urmarea

unui traumatism cranoio-cerebral deschis cu fractură craniană.

Raportul de necropsie a stabilit că leziunile

au fost produse prin loviri repetate cu nun corp dur la nivelul capului, iar celelalte

lovituri de la nivelul trunchiului și brațelor prin loviri cu corpuri dure.

La scurt timp după comiterea faptei, inculpatul

a fost reperat în zonă de către martorul E.M., fiind însoțit de doi câini, având

asupra sa o furcă și fiind îmbrăcat cu o pelerină, persoană pe care ulterior a recunoscut-o

ca fiind inculpatul.

În data de 15 aprilie 2010, victima P.I.L.

a plecat de acasă cu căruța plină cu gunoi pe care urma să îl depoziteze la marginea

satului în punctul „D." sat P. com. N. Asupra sa victima avea un furcoi, o

lopată, un clește, o pilă dreptunghiulară, o cheie fixă și o vestă refle ctorizantă.

Victima a fost găsit a doua zi fără îmbrăcăminte,

decedată, raportul de necropsie stabilind că decesul a fost provocat datorită hemoragiei

meningo-ventriculare, consecința unei plăci tăiate - înțepate orbito-palperale stângi

cu penetrare endocraniană cu fractură de bază de craniu, în craniu găsindu-se un

vârf de cuțit, leziuni produse prin lovire cu o furcă metalică, cu un cuțit și,

respectiv, prin comprimare cu corpuri dure, posibil mici fragmente de sârmă.

La scurt timp a fost identificat inculpatul

asupra acestuia găsindu-se obiectele victimei, respectiv, căruță, furcă, lopată,

cleștele, cheia fixă, obiecte de vestimentație ale victimei și un cuțit stabilindu-se

ulterior că vârful de cuțit găsit în capul victimei provine de la cuțitul găsit

asupra inculpatului.

În mod constant inculpatul a negat comiterea

faptelor, declarațiile acestuia fiind incoerente acesta făcând referire la comportamentul

organelor de poliție.

Recunoaște că între familia sa și a unchiului

său G.I. au apărut neînțelegeri acesta reclamându-l la organele de poliție. Mai

susține că în anul 1984 unchiul său G.I. și copii acestuia ar fi omorât-o pe bunica

sa.

Acesta a refuzat efectuarea testului poligraf.

Au fost audiați în cauză tatăl victimei

P.I., respectiv P.G., fiul victimei Ș.M., Ș.G., G.I., G.E., V.C.V., E.M., P.M.,

T.T., V.C.

Au fost depuse la dosar, în copie, sentințele

penale nr. 1965/2001 de condamnare a inculpatului la 8 luni închisoare pentru vătămare

corporală a părții vătămate G.E., decizia nr. 948/2002, decizia penală nr. 284/2002,

sentința penală nr. 1272/2002 de condamnare a inculpatului la pedeapsa rezultantă

de 2 ani închisoare pentru vătămare corporală și lovire, părți vătămate fiind G.E.

G.I. și P.M., decizia penală nr. 538/2002, decizia nr. 157/2002 a Curții de Apel

Ploiești, sentința penală nr. 566/1996 de condamnare a inculpatului la 100.000 ROL

amendă, martoră fiind victima fiind Ș.M., declarația numitei Ș.M. în cauza respectivă,

sentința penală nr. 792/1996 în care figurează ca parte vătămată T.T., sentința

penală nr. 590/1998 de condamnare a inculpatului la 2 ani și 8 luni închisoare,

martoră fiind victima Ș.M., declarația martorei in cauza respectivă, declarația

de martor a victimei dată în fața organelor de poliție, sentința civilă nr. 5482/1996,

sesizările victimei adresate Postului de Poliție N. din care rezultă conflictele

dintre aceștia și G.E.

Analizând probele administrate în cauza

respectiv, declarațiile martorilor enumerați mai sus, concluziile rapoartelor medico-legale

de necropsie privind pe cele două victime, procesele-verbale de cercetare la fața

locului, planșele foto efectuate, foile de observație clinică, rapoartele de expertiză

biocriminalistică, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre

membrii familiei inculpatului, procesele-verbale de percheziție corporală și domiciliară,

raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în urma examinării vârfului

de cuțit extras din corpul victimei P.I.L., instanța reține următoarea situație

de fapt:

Ulterior apariției legii fondului funciar

familia inculpatului s-a stabilit în comuna N., județul Buzău, localitate în care

își avea domiciliul și victima Ș.M., sora tatălui inculpatului.

Între familia inculpatului și unchiul acestuia

G.I., fratele tatălui inculpatului au apărut neînțelegeri legate de împărțirea terenurilor

moștenite de la părinți, astfel că între inculpat și familia inculpatului, pe de

o parte și familia lui G.I. s-au angajat mai multe procese penale și civile în care

soții G.I. și G.E. au avut calitățile de părți vătămate, instanța procedând la condamnarea

inculpatului, a tatălui acestuia, a fratelui inculpatului, G.V., cea mai mare pedeapsă

aplicată inculpatului fiind de 2 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor

de lovire, distrugere, vătămare corporală și vătămare corporală gravă.

În două din aceste cauze, victima Ș.M.

a avut calitate de martoră și depoziția acesteia a fost defavorabilă inculpatului,

astfel că între familia inculpatului și victimă relațiile s-au deteriorat, victima

fiind amenințată, i s-au adus injurii de către inculpat și mama acestuia.

Inculpatul s-a sustras executării unei

pedepse totale de 4 ani și 209 zile închisoare aproape 7 ani, locuind în ultimul

timp într-o groapă săpată în apropierea casei părintești, familia având cunoștință

de locația în care acesta se ascundea.

Victima a mai sesizat în anul 2009 organele

de poliție despre faptul că familia inculpatului lasă animalele libere și acestea

pătrundeau pe terenul său distrugându-i plantele, astfel că inculpatul a amenințat-o

și chiar a exercitat violențe asupra victimei Ș.M. (declarația martorului Ș.G.,

declarația martorului G.I.) ceea ce au determinat-o pe victimă să ocolească casa

familiei inculpatului, iar pentru a ajunge să lucreze un teren învecinat cu proprietatea

familiei inculpatului se trezea în zori pentru a nu fi văzută de familia fratelui

său (G.I.).

În data de 13 aprilie 2010 victima Ș.M.

a fost găsită decedată pe terenul pe care îl lucra în apropiere, decesul fiind urmarea

unor traumatisme cerebrale și toracice cauzate de lovire cu corpuri dure în mod

repetat (cel mai posibil o sapă).

Victima prezenta mai multe fracturi costale

și echimoze pe brațe și pe corp.

În aceeași zi, în zonă a fost reperat inculpatul

de către martorul E.M. Inculpatul având asupra sa o furcă, fiind însoțit de doi

câini și îmbrăcat cu o pelerină cu glugă, martorul aducând la cunoștință și altor

martori în magazinul sătesc ceea ce văzuse.

În cercul de bănuiți a fost inclus singurul

suspect în persoana inculpatului.

Că fapta a fost comisă de inculpat pledează

declarațiile martorilor Ș.G. și G.I., înscrisurile care atest starea conflictuală

dintre inculpat și victimă, reclamațiile victimei, procesele-verbale de redare a

convorbirilor telefonice dintre membrii familiei inculpatului, faptul că acesta

s-a ascuns într-o groapă săpată la circa 200 m de casa părintească, unde avea condiții

de subzistență (haine, așternuturi, telefoane, baterie auto, hrana fîindu-i asigurată

de familie), având posibilitatea să observe deplasările victimei, concluziile raportului

medico-legal din care rezultă ca victima, pe lângă leziunile la cap prezintă multiple

fracturi costale și echimoze, acestea din urmă putând fi produse prin atingerea

cu obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului care erau legate cu sârma.

În data de 16 aprilie 2010 a fost identificat

cadavrul victimei P.L. în punctul „D.", sat P., com. N. care plecase în data

de 15 aprilie 2010 de acasă cu căruța plină cu gunoi pentru a-l depozita la marginea

satului.

Victima a fost găsită dezbrăcată.

În aceeași zi a fost prins inculpatul,

asupra sa găsindu-se calul victimei, căruța, obiectele de îmbrăcăminte, uneltele

victimei (furcă, lopată, clește, cheia fixă, bancnote de 1 RON).

Cu ocazia efectuării necropsiei, din ochiul

victimei a fost extras un vârf de cuțit, ulterior stabilindu-se că acesta provine

de la cuțitul găsit asupra inculpatului.

Din raportul de necropsie medico-legal

rezultă că victima a fost lovită cu un furcoi în cap și cu un cuțit în zona ochiului

stâng și in alte zone ale corpului, parte din leziuni fiind produse prin comprimare

cu un corp metalic, respectiv cele din zona trunchiului și brațelor, cel maia mult

posibil cu fragmente de sârmă metalică, sirmă cu care arau cusute hainele inculpatului.

Inculpatul a fost prins pe raza localității

G.V., județul Prahova, în apropiere de localitatea de domiciliu.

Inculpatul a fost observat în noaptea de

16 aprilie 2010 în jurul orei 4-5 de martorul V.C., având asupra sa o lopată, două

furci, martor care a și anunțat organele de poliție.

Inculpatul se deplasa în zona cu atelajul

și calul victimei P.I.

Reținând că din probele dosarului rezultă

fără echivoc vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor ce i

se rețin în sarcină, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa

închisorii orientată către maximul prevăzut de lege, dând eficiență tuturor criteriilor

generale de individualizare reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpatul G.E.N., în termenul legal

prevăzut de art. 363 C. proc. pen.

În apelul parchetului a fost criticată

sentința penală apelată pentru ne temeinicie, solicitând aplicarea unui spor de

pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare.

Apelantul inculpat a criticat hotărârea

instanței de fond, precizând că nu se face vinovat de comiterea niciunei fapte pentru

care este trimis în judecată.

Pe de altă parte, inculpatul a susținut

că ar trebui efectuată o expertiză psihiatrică din care ar rezulta că presupusele

fapte au fost comise datorită tulburărilor de personalitate pe care le are.

Prin decizia penală nr. 82 din 23 mai 2012,

Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Buzău împotriva sentinței nr. 32 din 05 martie 2012 a Tribunalului Buzău pe care

a desființat-o în parte în latură penală.

A pronunțat o nouă hotărâre și a descontopit

pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

În baza art. 174, 176 lit. a), c), d)

C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.E.N., la pedeapsa

detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pentru o perioadă de 10 ani, ce se va executa

conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33, 34 alin. (1) și art. 39

alin. (2) C. pen. a contopit pedeapsa detențiunii pe viață cu celelalte pedepse

aplicate de prima instanță, de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen., de 8 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.

de art. 211 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., și cu restul rămas neexecutat

din pedeapsa de 4 ani și 209 zile închisoare stabilită prin sentința penală nr.

267/2011 a Judecătoriei Moreni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, aceea a detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pentru o perioadă de 10 ani, ce se

va executa conform art. 66 C. pen.

A aplicat art. 71 rap. la art. 64 lit.

a), b), d), e) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței

atacate.

A menținut măsura arestării preventive

a inculpatului și a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din data de

22 iunie 2011.

A respins recursul inculpatului G.E.N.,

ca nefondat.

A fost obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de apel a reținut că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța fondului

care a realizat o analiză obiectivă a întregului ansamblu probator existent la dosar,

în mod corect reținând vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor

reținute în sarcina sa.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului,

apreciază instanța de prim control judiciar că în raport de periculozitatea deosebită

a inculpatului, constituind un real pericol pentru semenii săi, față de cruzimea

de care a dat dovadă cu ocazia omorului comis împotriva victimei P.I.L. se impune

a-i fi aplicată pedeapsa detențiunii pe viață, deoarece numai în acest mod ordinea

de drept și siguranța cetățenilor ar fi pe deplin restabilită.

Curtea de Apel Ploiești a considerat că

se impune interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., având în vedere că a comis fapta de omor

față de victima P.I.L. după ce anterior a mai comis o altă asemenea faptă, dând

totodată dovadă de o cruzime deosebită.

Referitor la apelul declarat de inculpat,

apreciază Curtea de Apel Ploiești că este nefondat, probele administrate în cauză

dovedind vinovăția inculpatului în mod indubitabil, fapt pentru care l-a respins

ca atare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul G.E.N., în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., criticile sale vizând greșita condamnare, arătând că nu se face vinovat

de comiterea infracțiunilor ce i se rețin în sarcină, solicitând în acest sens achitarea

- caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Apărătorul din oficiu a criticat de asemenea

greșita încadrare juridică a faptei, fără a indica în ce constă această critică

- caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

În subsidiar, a fost criticată și modalitatea

de individualizare a pedepsei, susținând apărătorul inculpatului că pedeapsa aplicată

de instanța de apel este prea aspră și nu se justifică în raport de circumstanțele

reale și personale ale comiterii faptelor - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., în sensul că instanța de recurs examinează cauza numai

în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.,

apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a-l

respinge ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Reține Înalta Curte că situația de fapt

a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize atente și obiective

a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct

și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, respectiv declarațiile martorilor,

concluziile rapoartelor medico-legale de necropsie privind pe cele două victime,

procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, rapoartele de expertiză

biocriminalistică, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre

membrii familiei inculpatului, procesul-verbal de percheziție corporală și domiciliară,

raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în urma examinării vârfului

de cuțit extras din corpul victimei P.I.L.

Astfel, în urma administrării acestor probe

rezultă că inculpatul G.E.N. a aplicat mai multe lovituri cu corpuri dure victimei

Ș.M., mătușa sa, provocându-i o hemoragie meningo-cerebrală și o compresie cerebrală

urmată de deces, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.

Reținerea agravantei prevăzută la lit.

c) a art. 175 C. pen., și care se referă la omorul săvârșit asupra soțului sau unei

rude apropiate a fost determinat de împrejurarea că victima Ș.M. este sora tatălui

inculpatului și intră în categoria de rude apropiate conform art. 149 alin. (1)

C. pen.

Recurentul inculpat nu a recunoscut comiterea

faptei, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. c) C. proc. pen., în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., însă apreciază Înalta Curte că această apărare a inculpatului

nu a fost dovedită cu nicio probă administrată în cauză.

Probele existente la dosar fac dovada în

mod indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor

asupra victimei Ș.M., neexistând nici un dubiu în acest sens care să determine adoptarea

unei soluții contrare celei adoptate de instanța de fond.

Situația de fapt reținută de instanța de

fond corespunde conținutului probelor administrate în cauză, astfel încât nu poate

fi reținută o eroare gravă de fapt așa cum susține inculpatul cu consecința pronunțării

unei soluții greșite de condamnare.

Faptul că inculpatul este autorul acestei

infracțiuni rezultă din declarația martorilor G.I., Ș.G. și E.M.

Martorul Ș.G. declară constant pe parcursul

procesului penal că inculpatul a agresat-o pe victima Ș.M., mama sa, discuțiile

și conflictul dintre ei rezultând din neînțelegerile referitoare la un teren agricol.

Martorul G.I., fratele victimei evidențiază

în declarațiile date pe parcursul procesului penal, atitudinea extrem de violentă

a inculpatului și familiei acestuia, faptul că i-au distrus recolta de porumb și

viță-de-vie, că au fost agresați în repetate rânduri de către inculpat.

Arată de asemenea martorul că s-a judecat

de 3-4 ori cu inculpatul, iar acesta a fost condamnat și pentru a nu executa această

pedeapsă s-a ascuns într-o groapă situată la circa 200 m de casă.

Susține în continuare martorul, că pe victimă

a amenințat-o în repetate rânduri, fapt ce l-a determinat pe fiul acestuia să plece

din localitate, abandonându-și casa.

Martorul G.I. arată că victima nu avea

conflicte cu alte persoane, inculpatul fiind singurul care o amenința pe aceasta

până să fie condamnat.

Și declarația martorului E.M. este relevantă

în stabilirea vinovăției inculpatului, el arătând că l-a văzut pe inculpat în apropierea

locului unde a fost găsită victima Ș.M., fiind îmbrăcat cu o pelerină verde, cu

fața acoperită și având în mână o furcă și de asemenea, că era însoțit de doi câini.

Aceeași apariție stranie a inculpatului

este descrisă și de martorul V.C., care a arătat că l-a văzut pe inculpat în apropierea

casei sale, fiind îmbrăcat cu haine de diferite culori, ponosite, în cap avea un

ciorap, în gură avea o basma spunând că îl durea măseaua și având barbă mare, având

înfățișarea unui om sălbatic.

Starea conflictuală existentă între familia

inculpatului și victima Ș.M. rezultă și din înscrisurile existente la dosar, și

următoarele dosar de fond, victima depunând declarații de martor împotriva inculpatului

în mai multe procese penale intentate acestuia de către unchiul său, G.I.

De altfel, din probele dosarului rezultă

că mama inculpatului i-a reproșat victimei în repetate rânduri că fiul său a fost

condamnat datorită ei, fapt pentru care victima, atunci când dorea să meargă să

muncească terenul era nevoită să ocolească casa inculpatului, mai ales că și inculpatul

o amenința și chiar a agresat-o.

Foarte relevante în stabilirea situației

de fapt sunt și convorbirile telefonice între membrii familiei inculpatului și discuțiile

purtate în mediul ambiental între aceștia din conținutul cărora rezultă că ei cunoșteau

faptul că victima Ș.M. a fost omorâtă de către inculpat.

Relevantă în acest sens este discuția purtată

în mediul ambiental începând cu data de 15 aprilie 2010 în locuința lui G.E. între

părinții acestuia, rezultând următoarele:

G.E. De I. mi-e milă și mei, de băiatul

ăla (...)

G.N. Ai?

G.E. De I. mi-e milă și mie.

G.N. Ce să faci (...)? (...) Dar ce-o fi

căutat și ăla pe (...) (neinteligibil) (...)?

G.E. Era la plug pe D. Dacă știi unde-i

D. (...)

G.N. Aha (...)

G.E. Acolo a fost locul lor. Locul lor

e acolo, la D. Unde-i D., nu știu.

G.N. Aha (...)

G.E. Zi! (...) nu le mănâncă-n cur, sorta

Vițica cobora după coastă, de ce cobora? nu le mănâncă-n cur?

G.N. Neinteligibil.

G.E. Nu, dar vreau să spun, după mine așa,

cum e? Nu caută hâră?

G.N. Neinteligibil.

G.E. Fugi de aicea!!! Da este că le mănâncă-n

cur!

G.N. N-am mâncat nimic de mult, nu de acum

(...)

G.E. Păi să ia exemplu de la doamna! (...)

Care e în trăsură (...) Să ia exemplu de la doamna care e în trăsură!

G.N. Care?

G.E. Care e în coșciug. Tot așa făcea și

ea, când și când dădea cu curul pe coastă. P-asta el a omorât-o, mă (...)

Le fel de relevantă este și discuția telefonică

purtată la data de 16 aprilie 2010 între mama inculpatului și fratele acestuia G.V.,

după cum urmează:

G.E. Ce-a făcut, mă? L-a arătat?

V. Da.

G.E. Și el era?

V. Da. El era. Cine altu'?

G.E. Unde zice că l-a prins? Nu ș (...)

V. în județu' P., încolo. Nu știu.

G.E. Unde? Cu ce?

V. E, pi n-a dat mult. A dat cam cum a

dat la voi dimineață, așa.

G.E. Păi da, da' cică mai e unu' mort.

Și tot (...) tot el, adică pune pai. le pune p-amândoi în cârcă acuma.

V. A, pune-n cârcă. îs (...) asta e. Și

așa face mandatu'.

G.E. Cu ce-a? Cu ce-a prins?

V. Și-așa face mandatu' lui.

G.E. Auzi? Cu ce-a prins? L-a prins pă

jos? Pă sus? Pă unde?

V. Pă jos era, am văzut. Nu știu. Mai multe

n-a dat așa, extins. A fost două secunde, zece secunde.

G.E. Pi lumea p-aieea spune că l-a prins

cu căruță, cu cal, cu nu știi ce. Că ăla care-i mort avea căruță și cal, P. p-acolo.

Pă p-aproape de Sfințești (?).

V. Trage. Dacă atâta l-a dus capu să (...)

să tragă. N-am ce-i face.

G.E. Categoric.

V. N-ai ce să-i mai faci.

G.E. Asta, pi asta n-ai ce mai face mamă!

Io de ce-am zis foarte bine? Io de ce-am zis foarte bine? Di ce-am zis foarte bine?

N-ai văzut că ți-am spus? Foarte bine.

V. Da nu-i (...) Normal acuma, acuma trebuie

să ai niște bani, să te duci la el, să-i lași bani. Nu avocați, nu nimica. N-are

rost.

G.E. Ce să facă el cu bani acolo?

V. Pi-i trebuie bani.

G.E. Pi ce face cu ei, mă?

V. Să trăiască bine, babă.

G.E. Trăiește pă dracu* să-l ia. Unde să

mai trăiască bine acuma?

V. Sau (...) mai țigări. Să aibă, să mănânce,

măi babă. Hai, aicea nu-i dă voie, da' la arest ai voie.

G.E. Mă, da' unde este? Unde este acuma?

Unde este?

V. Acuma o să-l țină în cercetări. Pisemne

pe la arest, nu știu.

G.E. Și poți să te duci acolo?

V. N-ai ce să-i faci acolo. Cât e în cercetări,

n-ai ce să-i faci. Zic să-i dai bani, să-i trimiți când ajunge la pușcărie. Îi faci

cont la pușcărie.

G.E. îhî, îhî, îhî, îhî. Da, da, da.

V. Mă, săra (...) și pă arest, s-ar putea

să primească și pă (...) Nu știu dacă au chioșc pă arest.

G.E. Nu știu, nu știu, nu știu.

V. Adică să-și ia de mâncare. Îi dă voie

să facă ce vrea cu banii.

G.E. Că de aia-i zic Iu' ăsta. Nu știe,

a stat afară. El n-a dat drumu'. N-a dus, nici vorba aia, să (...) A stat p-afară.

N-a vrut să se uite la tel (...), io am fost plecată pă sus și el a stat p-afară.

V. Nu. Asta e. Ce să-i? Ce dacă? Ce contează?

Și dacă era-n casă?

G.E. N-are nimica, mă frate. Odată și odată

tot fac, trebe să faci ceva.

V. Da.

G.E. Beleaua-i belea, necazu-i necaz și

așa mai departe. Asta este. Ce! să-i (...)? Bine, bine, pe (...) Io n-am văzut nimica,

că eram pă sus, n-aveam cum să știu. N-aveam unde să mă duc să văd.

V. îți spun io sută la sută că-i (...)

el era și da, a greșit, a zis în loc de fiu nepot.

G.E. Ă?

V. A zis în loc de fiu, nepot. Sau poate

a zis nepotul victimei, io știu?

G.E. Aha, aha.

V. Că cică-s două moduri ele oper (...)

A, da, a zis: două moduri de operare la fel.

G.E. Păi da, da, da, da.

V. Și acuma bine, în sfârșit. Dacă a făcut

ceva, n-ai ce să faci. Doar să ai bani, să-i dai să trăiască bine.

G.E. A, să trăiască. Să trăiască, mamă,

că m-am săturat, până-n limbă m-am săturat.

V. Nu, pi și asta e.

G.E. M-am pârlit, nu mai am nici o șansă.

Mă duc Dumnezeului, plec și mă duc în lumea largă.

V. Acuma poți să pleci liniștită (râde).

Băi, babo. Treaba e, ți-am zis: io când o ajunge p-aici, vedem cum vedem. Vedem

cum facem.

G.E. E, nu mă duc acolo. Pot să-ți dau

bani să te duci. Să-l vizitezi. Ce să fac? N-am (...)

V. Nu știu, că nici io nu cred să-l ajung

la arest la el. Să vedem.

G.E. A?

V. E-n cercetări deocamdată. Nu, nu pot

s-ajungi la arest. Să vedem. Încerc.

G.E. Bine, bine, bine, bine.

V. Da oricum, acuma-i sâmbătă, duminică,

nu știu dacă avem vreun rost.

G.E. A, n-ai cum, n-ai cum. N-ai cum.

V. Deci mai pui avocat sau ce?

G.E. Io știu? De unde să-l pui? Ce să faci

cu avocatu' acuma?

V. D-aia zic, dacă-i (...)

G.E. Crezi că-I scutește de ceva acuma?

V. Nu-i, când ajunge (...) când să limpezește

treaba, exact ce v-am spus io: trebui desfăcut des (...) desfăcut proces (?). Acuma,

hai să vedem ce să-ntâmplă. Dacă-l dovedește ăștia că a făcut ceva mai grav, nu

mai e rost să mai cheltui.

G.E. Depinde ce declari tu. Nu?

V. Nu-i. Pi nu-i neapărat. Depinde ce dovezi

au. Dacă-i cum zici tu că l-a prins cu (...)

G.E. Pi dovezi. Dovezi, de unde dovezi?

V. Pi da, dacă l-a prins cu căruța? Cum

zici tu.

G.E. Era, era cu căruța cu calu?

V. Pi tu mi-ai zis, nu am (...)

G.E. A, nu. Io nu știu nimica, mi-a zis

și mie ăștia.

V. Pi. Ai văzut? Pi dacă ai așa, n-ai ce

să mai (...) Nu-i aia dovada?

G.E. Nu știu, nu știu.

V. Pi vezi? Măi, acuma să ai bani deoparte,

când ajunge la arest să poți să-i dai bani. La pușcărie.

G.E. A. Bine, mă.

V. Acuma io știu cât l-o ține? Că normal

pă el trebui să-l trimită să (...) să ispășească pedeapsa, trebuie să-l trimită

la (...) Depinde cât, nu-l ține mult pă arest. Îl ține maxim o săptămână.

G.E. Aha, aha. Bine.

V. Eventual putem să ne ducem, să facem

cerere Ia (...) să vedem. Să vedem. De luni încolo.

G.E. Da mamă. Bine, bine, bine, bine.

V. Bine.

G.E. Bun. Sănătate.

V. Sănătate (...)

G.E. Da, mă, da, bine.

V. Bine.

În sarcina inculpatului s-a reținut de

asemenea, că i-a aplicat mai multe lovituri cu o furcă metalică în zona capului

și lovituri de cuțit pe tot corpul, culminând cu o lovitură în globul ocular stâng

și a comprimat corpul victimei P.L. cu fragmente de sârmă, cauzându-i o hemoragie

meningo-ventriculară, multiple plăgi tăiate și înțepate cu suferințe în timp, faptă

ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav

prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. a), c), d) C. pen.

De asemenea, se reține în sarcina inculpatului

că a deposedat-o pe victima P.L. de mai multe bunuri.

Nici această faptă nu a fost recunoscută

de inculpat, deși probele administrate în cauză înlătură orice dubiu cu privire

la vinovăția acestuia.

Inculpatul a fost prins în aceeași zi,

găsindu-se asupra sa calul victimei, căruța, obiectele de îmbrăcăminte, întrucât

victima a fost găsită dezbrăcată, uneltele victimei și anume, furcă, lopată, clește,

cheie fixă, bancnote de 1 RON.

Fiind efectuată necropsia victimei, s-a

extras din ochiul stâng un vârf de cuțit, care s-a dovedit a proveni de la un cuțit

al inculpatului.

În faza de cercetare judecătorească s-a

dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de natură traseologică prin

care să se stabilească dacă vârful cuțitului extras din corpul victimei P.I.L. are

aceleași caracteristici cu lama cuțitului găsit asupra inculpatului G.E.N.

Din concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică din 21 septembrie 2011 rezultă că vârful cuțitului extras din

corpul victimei are aceleași caracteristici cu lama cuțitului găsit asupra inculpatului

G.E.N. și au făcut parte din același obiect.

Inculpatul G.N.E. a adoptat o poziție de

negare totală a faptelor reținute în sarcina sa, negând chiar și faptul că victima

Ș.M. a depus declarații de martor împotriva sa, deși înscrisurile existente la dosar

dovedesc contrariul.

De asemenea, inculpatul neagă și faptul

că ar fi luat calul și căruța de la victima P.I.L., deși în momentul depistării

de către organele de poliție avea aceste bunuri asupra sa.

De altfel, în declarațiile date pe parcursul

procesului penal, inculpatul evită să facă referiri la faptele reținute în sarcina

sa, făcând referire doar la modul cum a fost depistat de organele de poliție și

modul cum este tratat în penitenciar.

Aceeași poziție a fost adoptată de inculpat

și în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, negând comiterea faptelor, fără

a face însă dovada celor afirmate.

Deși apărătorul din oficiu a invocat și

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., nu a făcut

referiri cu privire la încadrarea juridică dată faptei.

Înalta Curte, în urma propriei analize,

reține că situația de fapt rezultă din conținutul probelor administrate în cauză,

iar vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, neexistând nici un dubiu sub

acest aspect.

Cu privire la pedeapsa aplicată, reține

Înalta Curte, că a fost corect dozată, instanța de apel având în vedere în procesul

de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., cărora le-a dat eficiența necesară, realizând o proporție

între gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise și pedeapsa

aplicată.

În mod justificat instanța de prim control

judiciar a apreciat că se impune a aplica inculpatului detențiunea pe viață, pentru

fapta de omor prevăzută de art. 174, art. 176 lit. a), c), d) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., având în vedere periculozitatea deosebită de care a dat

dovadă inculpatul, cruzimea cu care a ucis-o pe victima P.I.L., după ce în urmă

cu trei zile a comis o faptă de același gen, suprimând viața mătușii sale Ș.M.

Natura infracțiunilor comise, gradul de

pericol extrem de ridicat al faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii

faptelor caracterizate prin violență, cruzime, lipsă de respect față de relațiile

sociale ce ocrotesc dreptul la viață și la integritatea corporală, sunt împrejurări

care justifică regimul sancționator aplicat de instanța de prim control judiciar.

Perseverența infracțională de care a dat

dovadă inculpatul, „ușurința" cu care acesta a suprimat viața a două persoane,

dintre care una fiind chiar mătușa sa, comiterea celei de-a doua infracțiuni de

omor pentru a deposeda victima de bunurile pe care le avea asupra sa, conduc la

concluzia că inculpatul este o persoană extrem de violentă, prezentând un real pericol

pentru semenii săi și pentru comunitatea din care face parte, astfel încât

Înalta Curte opinează că se impune izolarea inculpatului pentru tot restul vieții,

așa cum în mod corect a dispus instanța de apel.

Nu lipsit de relevanță este și faptul că

inculpatul a fost condamnat ulterior pentru fapte de violență, în repetate rânduri,

continuând să persevereze în domeniul infracțional, „evoluând" de la infracțiuni

prevăzute de art. 180 C. pen., art. 182 C. pen., art. 192 C. pen., la infracțiuni

deosebit de grave, constând în uciderea celor două victime și deposedarea prin violență

de bunurile pe care le avea victima P.L.I. asupra sa.

În timpul executării pedepselor anterioare,

inculpatul a avut un comportament agresiv față de cadre și ceilalți deținuți, iar

la data de 09 martie 2011 a evadat din arestul Judecătoriei Moreni, unde se afla

sub escortă, fiind cercetat pentru această infracțiune de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dâmbovița.

De asemenea, reține instanța de apel că

din surse judiciare a rezultat că ulterior pronunțării deciziei recurate, inculpatul

a mai comis o infracțiune de omor, respectiv, și-a ucis colegul de celulă din Penitenciarul

Mărgineni, fiind cercetat în acest sens.

Având în vedere aspectele relevate care

conturează o persoană periculoasă, agresivă, manifestând dispreț față de valorile

umane, cu înclinații spre fenomenul infracțional, apreciază Înalta Curte că singura

pedeapsă ce se impune este detențiunea pe viață, fiind necesar în același timp de

a ocroti societatea de asemenea comportamente deviante.

Pentru toate argumentele prezentate, cât

timp în cauză nu pot fi identificate alte cazuri de casare care luate în considerare

din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din

pedeapsă prevenția de la 22 iunie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul G.E.N. împotriva deciziei penale nr. 82 din 23 mai 2012 a Curții de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata arestării preventive de la 22 iunie 2011 la 12 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie

2012.