ÎCCJ, Decizia nr. 307/2011

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1886 din 11 noiembrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 51 alin. (3) C. proc.

pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de domnul

avocat G.C., apărător ales al petentei SC F.F. SRL, a domnilor judecători Z.P.,

C.J., P.G., a doamnei magistrat asistent V.M. și a domnului procuror C.G.

A fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta SC F.F. SRL împotriva ordonanței nr. 624/P/2008

din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, și s-a menținut ordonanța

atacată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat și

în baza art. 198 alin. 4 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus amendarea cu suma de

500 lei a domnului avocat G.C. din Baroul București, pentru conduita

ireverențioasă față de membrii completului de judecată și față de procurorul de

ședință, cu ocazia soluționării cauzei pe fond.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

ordonanța nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a

dispus, între altele, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 248

1

C. pen., față de

judecătorul G.N. din cadrul Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei

ordonanțe, petenta a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 909/C/2391//II/2/2009

din 18 mai 2009.

Procurorii au

stabilit că nu se poate reține că magistratul intimat nu și-ar fi îndeplinit

atribuțiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând

o vătămare intereselor legale ale petentei .

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat, în termen legal, plângere

împotriva ordonanței nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 1886

din 11 noiembrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

cu motivarea că din lucrările dosarului rezultă că intimatul și-a îndeplinit

atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis fapte

care să atragă răspunderea lor penală.

Prin aceeași

sentință, în baza art. 198 alin. 4 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus amendarea

cu suma de 500 lei a domnului avocat G.C. din Baroul București, pentru conduita

ireverențioasă față de membrii completului de judecată și față de procurorul de

ședință, întrucât a refuzat să pună concluzii și a părăsit sala de judecată

fără încuviințarea instanței.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, petenta SC F.F. SRL și avocat G.C. au declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de avocat G.C. este tardiv, iar recursul declarat

de petenta SC F.F. SRL nu este fondat.

I. În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) și ale art. 385

3

alin.

(1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau

rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul

de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza a II-a din același cod, pentru

partea care a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de

la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost

pronunțată la data de 11 noiembrie 2009, avocat G.C. nefiind prezent la

dezbateri, (conform practicalei sentinței atacate - fila 25 - a părăsit sala de

judecată fără încuviințarea instanței). Așa fiind, termenul de recurs curge

pentru acesta de la comunicarea dispozitivului sentinței (dispozitivul

sentinței a fost comunicat la data de 17 noiembrie 2009 - fila 24 dosar fond).

Aceasta înseamnă că acesta putea declara recurs în 10 zile de la comunicare,

conform dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen., respectiv până la

data de 30 noiembrie 2009, în speță declarația de recurs a avocatului G.C. fiind

făcută la data de 11 decembrie 2009, (fila 7).

Așa fiind, excepția

tardivității recursului invocată din oficiu, de instanță, se constată a fi

întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de

avocat G.C.

împotriva

dispoziției de amendare cu suma de 500 lei, dispoziție cuprinsă în sentința nr.

1886 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 5423/1/2009.

II.

În ceea ce privește recursul declarat de petenta SC F.F. SRL, din analiza

actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul magistrat G.N.

,

ar

fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunilor prevăzute de

art. 246 și art. 248

1

C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 63 alin. (3) C. proc. pen., soluția pronunțată de

magistrați, pe baza probelor administrate, reflectă modul în care aceștia le-au

apreciat în urma examinării lor și nu trebuie să conducă obligatoriu la

concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.

În speță, intimatul

magistrat judecător a pronunțat o hotărâre, în concordanță cu probatoriile

administrate, cu respectarea dispozițiilor legale.

Simpla împrejurare că

petenta este nemulțumită de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv

pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților care au emis-o, atâta timp

cât, din actele premergătoare urmării penale nu a rezultat că acesta ar fi

săvârșit o infracțiune în legătură cu îndeplinirea activității de jurisdicție

sau că și-ar fi îndeplinit, în mod defectuos atribuțiile de serviciu

,

soluțiile pronunțate

de magistrații judecători putând fi supuse controlului prin intermediul căilor

de atac.

După epuizarea căilor

de atac nici un alt organ nu poate pune în discuție autoritatea acestor decizii

ale magistraților, o eventuală punere în discuție ar însemna reluarea unor

chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat.

Mai mult decât atât instanța

penală sesizată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., nu se poate

substitui instanțelor de control judiciar, și în consecință, nu se poate

pronunța asupra temeiniciei și legalității hotărârilor pronunțate de o altă

instanță.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat, ar fi

săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor

prevăzute de

art. 246 și art. 248

1

C. pen.

, în mod corect s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei împotriva ordonanței

nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este legală

și temeinică.

Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC F.F. SRL împotriva sentinței primei

instanțe.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta petentă SC F.F. SRL și recurentul G.C. vor fi

obligați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de avocat G.C. împotriva dispoziției de amendare cu suma de

500 lei, dispoziție cuprinsă în sentința nr. 1886 din 11 noiembrie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

5423/1/2009.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC F.F. SRL împotriva celorlalte

dispoziții cuprinse în sentința nr. 1886 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5423/1/2009.

Obligă recurenta

petentă SC F.F. SRL și recurentul G.C. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 mai 2011.