ÎCCJ, Decizia nr. 307/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1886 din 11 noiembrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 51 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de domnul avocat G.C., apărător ales al petentei SC F.F. SRL, a domnilor judecători Z.P., C.J., P.G., a doamnei magistrat asistent V.M. și a domnului procuror C.G. A fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC F.F. SRL împotriva ordonanței nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, și s-a menținut ordonanța atacată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat și în baza art. 198 alin. 4 lit. h) C. proc.

pen., s-a dispus amendarea cu suma de 500 lei a domnului avocat G.C. din Baroul București, pentru conduita ireverențioasă față de membrii completului de judecată și față de procurorul de ședință, cu ocazia soluționării cauzei pe fond. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin ordonanța nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, între altele, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 248 1 C. pen., față de judecătorul G.N.

din cadrul Curții de Apel Suceava. Împotriva acestei ordonanțe, petenta a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 909/C/2391//II/2/2009 din 18 mai 2009. Procurorii au stabilit că nu se poate reține că magistratul intimat nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare intereselor legale ale petentei . În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., petenta a formulat, în termen legal, plângere împotriva ordonanței nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 1886 din 11 noiembrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că din lucrările dosarului rezultă că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis fapte care să atragă răspunderea lor penală. Prin aceeași sentință, în baza art. 198 alin. 4 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus amendarea cu suma de 500 lei a domnului avocat G.C. din Baroul București, pentru conduita ireverențioasă față de membrii completului de judecată și față de procurorul de ședință, întrucât a refuzat să pună concluzii și a părăsit sala de judecată fără încuviințarea instanței.

Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petenta SC F.F. SRL și avocat G.C. au declarat recurs. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de avocat G.C. este tardiv, iar recursul declarat de petenta SC F.F. SRL nu este fondat. I. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (10) și ale art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul de recurs este de 10 zile. Potrivit art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza a II-a din același cod, pentru partea care a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 11 noiembrie 2009, avocat G.C. nefiind prezent la dezbateri, (conform practicalei sentinței atacate - fila 25 - a părăsit sala de judecată fără încuviințarea instanței). Așa fiind, termenul de recurs curge pentru acesta de la comunicarea dispozitivului sentinței (dispozitivul sentinței a fost comunicat la data de 17 noiembrie 2009 - fila 24 dosar fond). Aceasta înseamnă că acesta putea declara recurs în 10 zile de la comunicare, conform dispozițiilor art. 385 3 C. proc. pen., respectiv până la data de 30 noiembrie 2009, în speță declarația de recurs a avocatului G.C. fiind făcută la data de 11 decembrie 2009, (fila 7). Așa fiind, excepția tardivității recursului invocată din oficiu, de instanță, se constată a fi întemeiată.

În consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de avocat G.C. împotriva dispoziției de amendare cu suma de 500 lei, dispoziție cuprinsă în sentința nr. 1886 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5423/1/2009. II. În ceea ce privește recursul declarat de petenta SC F.F. SRL, din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul magistrat G.N. , ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248 1 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (3) C. proc. pen., soluția pronunțată de magistrați, pe baza probelor administrate, reflectă modul în care aceștia le-au apreciat în urma examinării lor și nu trebuie să conducă obligatoriu la concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.

În speță, intimatul magistrat judecător a pronunțat o hotărâre, în concordanță cu probatoriile administrate, cu respectarea dispozițiilor legale. Simpla împrejurare că petenta este nemulțumită de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților care au emis-o, atâta timp cât, din actele premergătoare urmării penale nu a rezultat că acesta ar fi săvârșit o infracțiune în legătură cu îndeplinirea activității de jurisdicție sau că și-ar fi îndeplinit, în mod defectuos atribuțiile de serviciu , soluțiile pronunțate de magistrații judecători putând fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac. După epuizarea căilor de atac nici un alt organ nu poate pune în discuție autoritatea acestor decizii ale magistraților, o eventuală punere în discuție ar însemna reluarea unor chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat.

Mai mult decât atât instanța penală sesizată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., nu se poate substitui instanțelor de control judiciar, și în consecință, nu se poate pronunța asupra temeiniciei și legalității hotărârilor pronunțate de o altă instanță. Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat, ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248 1 C. pen. , în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia. În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei împotriva ordonanței nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de petenta SC F.F. SRL împotriva sentinței primei instanțe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă SC F.F. SRL și recurentul G.C. vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de avocat G.C. împotriva dispoziției de amendare cu suma de 500 lei, dispoziție cuprinsă în sentința nr. 1886 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5423/1/2009. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC F.F. SRL împotriva celorlalte dispoziții cuprinse în sentința nr. 1886 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5423/1/2009. Obligă recurenta petentă SC F.F. SRL și recurentul G.C. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.