ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.09.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4324/2011

HOTĂRÂRE
23.09.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4324/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Sectorului

1 București, reclamanta Clubul Sportiv P.R. a chemat în judecată pe pârâta Federația

Română de Autoturism Sportiv solicitând instanței să dispună pe cale de ordonanță

președințială suspendarea Hotărârii din 18 decembrie 2010 a membrilor Adunării Generale

și de alegeri din cadrul Federației Române de Autoturism Sportiv; cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că la data de 04 decembrie 2010 datorită imposibilității întrunirii

cvorumului de 2/3 din totalul membrilor afiliați, Federația Română de

Autoturism Sportiv a hotărât reprogramarea Adunării Generale la data de 18

decembrie 2010.

A susținut că O.M. și-a

depus candidatura cu 15 zile după data limită la care se putea face acest lucru,

ceea ce atrage invalidarea candidaturii acestuia, iar validarea afilierii celor

21 de membri de catre Adunarea generală s-a făcut cu încălcarea statutului Federației

Române de Autoturism Sportiv, singurele structuri sportive care pot primi votul

de confirmare fiind cele care îndeplinesc toate condițiile statutare, inclusiv plata

cotizatiei.

A precizat că, datorită

numărului mare de nereguli existente cu ocazia organizării adunării generale, solicită

suspendarea provizorie a efectelor hotărârii acesteia, până la soluționarea în mod

irevocabil a cererii de anulare a acestei hotărâri ce formează obiectul Dosarului

nr. 7193/299/2011 aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1.

În drept a invocat

art. 581-582, 82, 112 și 274 C. proc. civ..

Prin sentința nr. 5372

din 21 martie 2011, Judecătoria Sectorului 1 București, a admis excepția de necompetență

materială a instanței invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că reclamantul este persoană

juridică de drept privat care, potrivit legii, a obținut statut de utilitate publică,

este asimilată autorităților publice, potrivit art. 2 alin. (1), lit. b) Legea

nr. 554/2004, iar hotărârea sus-menționata fiind un act unilateral al acesteia,

în sensul prevederilor lit. c) al aceluiași articol, este un act administrativ.

Or, reclamantul, considerându-se

vătămat într-un drept al său ori interes legitim de către Federația Română de

Autoturism Sportiv - autoritate publică centrală - printr-un act administrativ al

acesteia, respectiv Hotărârea din 2010, îndeplinește astfel condițiile impuse de

art. 1 alin. (1) din același act normativ.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (1), litigiile privind actele administrative emise de autoritățile

publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel.

Curtea de Apel București,

prin sentința nr. 3404 din 11 mai 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul Clubul Sportiv „P.R.” și pe pârâta Federația Română de Autoturism

Sportiv, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această

sentință Curtea de apel a avut în vedere că a fost formulată de către reclamant

o cerere de suspendare a unei hotărâri a membrilor adunarii generale a unei federații

organizate și constituite potrivit prevederilor O.G. nr. 26/2000, astfel cum se

prevede la art. 1 alin. (2) din Statutul Federatiei Romane de Automobilism Sportiv.

În raport de obiectul

acțiunii și calitatea părților s-a arătat că sunt aplicabile în speță dispozițiile

art. 23 O.G. nr. 26/2000, care la alin. (3) prevede expres ca actiunile avand ca

obiect anularea hotararilor unei fundatii sau asociatii constituite in baza prevederilor

acestei ordonante „se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în

circumscripția căreia asociația își are sediul”.

Așadar în cauză este stabilită

o competență specială în materia contestării hotărârilor adunărilor generale ale

unei asociații sau fundatii.

Prin urmare și cererea

formulată în temeiul art. 581-582 C. proc. civ. este de competența aceleiași instanțe

conform prevederilor art. 581 alin. (2) C. proc. civ., adică a instanței competente

să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Competența specială prevăzută

de O.G. nr. 26/2000 exclude competența generală a instanțelor de contencios administrativ

conform Legii nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit principiului

legea speciala deroga de la dispozitiile legii generale (specialia generalibus derogant).

Drept consecință, nu are

relevanță că pârâta ar fi o persoana juridică de drept privat asimilată unei autorități

publice, atat timp cât legea în baza căreia funcționează respectiva asociație prevede

o competență specială în ceea ce priveste soluționarea cauzelor având ca obiect

contestarea hotărârilor adunării generale.

Doar cu privire la alte

acte emise de parata și care nu apartin adunarii generale și nu privesc raporturile

dintre asociati, se poate retine competenta instantelor de contencios administrativ,

însa în cazul de față litigiul poartă tocmai asupra raporturilor dintre asociați,

prin validarea afilierii de membri noi și excluderea altora.

Analizând obiectul acțiunii,

calitatea părților și prevederile legale în materie de competență incidente, Înalta

Curte constată că soluționarea cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 1 București.

Obiectul cererii îl constituie

suspendarea Hotărârii din 18 decembrie 2010 a membrilor adunării generale și de

alegeri în cadrul Federației Române de Autoturism Sportiv

Reclamanta este membră

a acestei federații, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, iar hotărârea din

2010 o privește pe aceasta, fiind adoptată de adunarea generală.

Din Statutul Federației

Române de Automobilism Sportiv rezultă că aceasta este o persoană juridică de drept

privat, de utilitate publică, înființată în baza O.G. nr. 26/2000.

Potrivit prevederilor

art. 23 alin. (2) O.G. nr. 26/2000, hotărârile adunării generale pot fi atacate

în justiție de oricare dintre membrii asociați, care nu au luat parte la adunările

generale sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal

de ședință, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștință despre hotărâre

sau de la data când a avut loc ședința.

În acest domeniu, legiuitorul

a stabilit în cuprinsul art. 23 alin. (3) o normă de competență materială specială,

atribuind competența de soluționare a acțiunilor în anularea hotărârilor adunării

generale, formulate de membrii asociați, judecătoriei în circumscripția căreia asociația

își are sediul.

Sunt sub competența materială

a contenciosului de drept comun, reglementat prin Legea nr. 554/2004 numai acțiunile

împotriva actelor emise de asociația care are statut de utilitate publică, formulate

de persoanele care nu au calitatea de membrii asociați.

Având în vedere că pentru

acțiunea în anulare formulată de membrii asociați s-a stabilit o competență specială

și cererile accesorii, cum este cazul cererii de suspendare, urmează a fi soluționate

de aceeași instanță.

În consecință, competența

de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sector 1 București.

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul Clubul Sportiv „P.R.” și pârâta Federația Română de Autoturism

Sportiv în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-02-27
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2014
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 30 mai 2012, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a
ÎCCJ 2016-10-20
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2693/2016
Decizia nr. 2693/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a
ÎCCJ 2014-10-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2014
recursul recurentului-reclamant este întemeiat, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate, în vreme ce recursului pârâtului-recurent urmează a fi respins ca nefondat, de asemenea pentru argumentele înfățișate. Reclamantul-r
ÎCCJ 2014-10-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2014
recursul recurentului-reclamant este întemeiat, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate, în vreme ce recursului pârâtului-recurent urmează a fi respins ca nefondat, de asemenea pentru argumentele înfățișate. Reclamantul-r
ÎCCJ 2013-06-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5788/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamantul I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta F.R.F., obligarea acest
Sursă