ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4994/2012

Deliberând asupra obiectului cauzei dedus judecății, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, reclamantul P.G. a formulat o acțiune în constatare împotriva intimatei M.M., prin care a solicitat, printre altele, să se constate că la data de 26 august 2006, mama numitei M.M. i-a vândut terenul intravilan, dobândit prin sentința civilă nr. 3284/2006 de Judecătoria Buzău, în baza contractului de vânzare cumpărare privind „tarlaua 251 punctul La Sălcii" cu următoarele vecinătăți: - la Nord – C.G. și D.M. (fiica lui D.I.); - la Sud G.L. și Drumul Leiculești și S.I., P.S.; - la Vest P.A. și descendenții numitului P.I.; - la Est D.M.

- fiica lui D.I. și Gârla Leiculeștilor. Totodată a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare. La termenul de azi, înalta Curte constată că obiectul cauzei dedus judecății constituie, în primă instanță, o acțiune în constatare formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu M.M. privind imobilul menționat de reclamant în cererea de chemare în judecată. Față de obiectul cauzei dedus judecății, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., și având în vedere competența instanței supreme, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a înaltei Curți de Casație și Justiție și a rămas în pronunțare pe această excepție, conform următoarelor considerente: Din examinarea cauzei formulată de reclamantul P.G., înalta Curte constată că obiectul cauzei dedus judecății, în primă instanță, îl constituie o acțiune în constatare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare a imobilului astfel cum a fost descris în cererea de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc.

civ.: „ Judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe". În considerarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în România funcționează o singură instanță supremă în ierarhia instanțelor judecătorești din România și are, în principal, competența de a judeca recursul în casație și de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.

În temeiul Legii privind organizarea judiciară, nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Secțiile înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, iar Secția penală judecă și în primă instanță procesele și cererile date prin lege în competența de primă instanță a înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de considerentele expuse, înalta Curte constată că nu este competentă să soluționeze pricina, motiv pentru care, urmează să decline competența de soluționare a prezentei cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, care va stabili cadrul procesual al reclamantului în concordanță cu capetele de cerere formulate de acesta și în contradictoriu cu persoanele menționate.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.G., în contradictoriu cu intimata M.M., în favoarea Judecătoriei Buzău. Irevocabilă. Pronunțată in ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2012.