ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 533/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 533/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.  123 din 10

februarie 2011, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a paraților C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca și S.R.,prin

M.F.P.

A respins excepția inadmisibilității

acțiunii.

A respins, ca neîntemeiată acțiunea

civilă formulată de reclamanta R.M.A., împotriva paraților: M.I.P., M.I.L., M.I.

prin reprezentanții legali M.I.P. și M.I.L., C.L.M. Cluj-Napoca, C.J. Cluj și S.R.,

prin M.F.P.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial la

Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 16600/211/2007, reclamanta R.M.A. a chemat în

judecată pe parații: M.I.P., S.R., prin M.F., P.E.B., P.M. Cluj-Napoca, A.C.P.I.

Cluj și C.J. Cluj, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să

constate nulitatea absolută a dispoziției constând din sintagma „precum si

terenul de 511 m.p. situat în str. Miksath”, inserat prin fals la finele art. 3

din decizia nr. 103 din 04 aprilie 1988; să dispună refacerea situației

anterioare de carte funciară, în sensul ca imobilul să revină în proprietatea

reclamantei.

În speță, s-au invocat excepțiile

lipsei calității procesuale pasive ale paraților: C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca

și S.R., prin M.F.P., precum și excepția inadmisibilității acțiunii în întregul

ei.

Calitatea procesuală pasivă presupune

existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este

subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Prin acțiunea formulată, astfel cum a

fost precizată și exstinsă, reclamanta a solicitat, între altele, constatarea

nulității absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr.

22476 din 02 august 1995. Contractul de schimb a cărui anulare se solicită, s-a

perfectat între pârâta M.I.P. și C.L.M. Cluj-Napoca, astfel încât acesta din

urmă justifică legitimare procesuală pasivă.

În ce privește pe pârâtul C.J. Cluj,

s-a reținut că și acesta justifică legitimare procesuală pasivă.

Asupra imobilului teren în suprafață

de 511 m.p., situat în Cluj-Napoca str. Miksath Kalman, înscris în CF 21106

Cluj-Napoca nr. top. 2101/9, a fost proprietară tabulară reclamanta R.M.A.

Prin decizia civilă nr. 299/ A din 21

octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă,

a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de reclamanta R.M.A. și de pârâtul S.R., prin M.F.P. împotriva

sentinței civile nr. 123 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Cluj.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că însăși reclamanta recunoaște că M.I. avea calitatea de

chiriaș încă de la 1 ianuarie a.c. ceea ce înseamnă că notificarea a fost

întocmită în anul 1990.

Acțiunea nu este inadmisibilă chiar

dacă imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece trebuie analizată prin

prisma

susținerilor și prin prisma

temeiurilor indicate de reclamantă, anume

dacă imobilul a fost preluat

ulterior anului 1990, atunci nu ar intra sub incidența Legii nr. 10/2001 și ar

fi vorba de o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, iar dacă a

fost preluat imobilul anterior acestui an, 1990, ar fi făcut obiectul Legii nr.

10/2001 și ar fi vorba de o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun.

Ceea ce este relevant este că a avut

loc o preluarea de către stat anterior anului 1989.

Tot în acest sens, nu are importanță

că, urmare a demersurilor reclamantei, s-a dispus, prin Hotărârea nr. 174 din

30 iulie 2008 a C.J. Cluj, reconstituirea Deciziei nr. 103 din 04 aprilie 1988

a fostului C.P.J. Cluj în forma în care aceasta

nu

cuprinde și sintagma „precum și terenul de 511 m.p. situat în str. Mikszath”,

cât timp nu menționarea într-un act a preluării face ca aceasta să fie abuzivă,

ci chiar preluarea în sine, în fapt a imobilului, dispunerea de către stat cu

privire la imobil și privarea de bun a fostului proprietar, anterior anului

1990.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs, în termen legal, M.F.P. și reclamanta R.M.A.

În dezvoltarea criticilor formulate, M.F.P.

apreciază că instanța de fond și de apel în mod greșit au respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a S.R., prin M.F.P., deoarece M.F.P., în

conformitate cu dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, poate reprezenta

S.R. în litigiile în care acesta este parte, sub condiția ca, prin legi

speciale, reprezentarea statului să nu fie atribuită altor organe.

În litigiile privind imobile

aparținând domeniului public privat sau public de interes al statului,

respectiv al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, M.F.P. nu poate

reprezenta el S.R., legiuitorul desemnează prin legi speciale, alte organe

administrative în acest scop (comună, oraș, municipiu, prin primar).

Instanța de fond și cea de apel

trebuia să verifice dacă statul poate fi reprezentat de M.F.P.

Reclamanta R.M.A. critică decizia

atacată, ca fiind netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece:

Instanța de apel a analizat sumar

dispozițiile art. 3 din Decizia nr. 103 din 4 aprilie 1988 emisă de C.E.C.P.J. Cluj.

Instanța de apel, fără temei legal, a

statuat natura cererii introductive, calificând-o ca o acțiune petitorie în

revendicare, contrară naturii sale de acțiune în constatarea nulității

absolute.

Că acțiunea petitorie putea fi

formulată numai de cel care era proprietar, iar reclamanta a considerat că nu

are calitate procesuală activă.

Instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra naturii juridice a procesului-verbal nr. 5122 din 14 iulie 1988, dacă

acesta este o dispoziție abuzivă de preluare în sensul art. 1 și 2 alin. (1)

lit. 1) din Legea nr. 10/2001, sau este „actul subsecvent de preluare în fapt a

terenului în baza sintagmei fals adăugate în Decizia nr. 103/1988.

înlăturarea printr-o argumentare

confuză, insuficientă și fără temei legal a prezumției autorității de lucru

judecat.

încălcarea principiului

contradictorialității, prin aceea că, instanța de apel nu a pus în discuția

părților faptul că procesul-verbal de preluare nr. 5122 din 14 iulie 1988

trebuie acceptat ca act de dispoziție, în înțelesul art. 1 alin. (1) coroborat

cu art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 10/2001.

S-a dovedit,

prin toate probele administrate, faptul că decizia

nr. 103 din 4 aprilie 1988 a fost

întocmită la data emiterii sale în mai multe exemplare.

Ceea ce reclamanta nu dorește să

înțeleagă este faptul că ea

însăși și-a

precizat acțiunea, invocând dispozițiile art. 480 C. civ.

Critica în sensul că, instanța de apel

nu s-a pronunțat cu privire la natura procesului-verbal nr. 5122 din 14 iulie 1988

de a fi un act de dispoziție, în sensul de preluare în fapt a terenului, sau un

act subsecvent. Decizia nr. 103 din 4 aprilie 1988 este, în realitate, o falsă

discuție iar instanța de apel a înțeles acest lucru.

Examinând decizia recurată în raport

cu criticile formulate și de actele dosarului, Înalta Curte constată că

recursurile declarate sunt nefondate.

Prin acțiunea civilă înregistrată

inițial la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 16600/211/2007, reclamanta R.M.A. a

chemat în judecată pe parații M.I.P., S.R. prin M.F., P.E.B., P.M. Cluj-Napoca,

A.C.P.I. Cluj și C.J. Cluj solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța să constate nulitatea absolută a dispoziției constând din sintagma

„precum si terenul de 511 mp. situat in str. Miksath” inserat prin fals la

finele art. 3 din Decizia nr. 103 din 04 aprilie 1988; să se dispună refacerea

situației anterioare de carte funciară, în sensul ca imobilul să revină în

proprietatea reclamantei; să se dispună ca pârâta de rândul 1 să predea și să

evacueze necondiționat imobilul.

În motivarea cererii s-a arătat că

reclamanta a fost deposedată de proprietate printr-un șir lung de fapte

antisociale în vederea satisfacerii intereselor unei persoane influente în

Cluj-Napoca, respectiv tatăl pârâtei de rând 1.

În urma plecării din țară a

reclamantei, i-a fost confiscat de către S.R. apartamentul pe care îl deținea

în proprietate. Reclamanta mai deținea și terenul în suprafață de 511 m.p. din

Cluj-Napoca, str. Miksath, înscris in CF 21106 Cluj, teren fără construcție

care nu putea fi inclus în prevederile Decretului nr. 223/1974.

Prin sentința civilă nr. 123 din 10

februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca și S.R.,

prin M.F.P.;

S-a respins excepția inadmisibilității

acțiunii;

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

civilă formulată de reclamanta R.M.A., împotriva pârâților M.I.P., M.I.L., M.I.

prin reprezentanții legali M.I.P. și M.I.L., C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca și S.R.

prin M.F.P.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul Cluj a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.,

instanța este obligată să se

pronunțe mai

întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de

fond care fac

de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În speță, s-au invocat excepțiile

lipsei calității procesuale pasive ale paraților C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca

și S.R., prin M.F.P., precum și excepția inadmisibilității acțiunii în întregul

ei, excepții unite cu fondul, astfel cum rezultă din încheierile de ședință din

data de 24 iunie 2010 și respectiv din data de 21 octombrie 2010.

Problema care trebuie lămurită în

prezenta cauză este dacă a existat o preluare a imobilului în litigiu de către

stat.

În notificarea nr. H26/12/Ex din 12

noiembrie 1990 depusă de reclamantă

,

notificare trimisă de către reclamantă prin

serviciul Executorilor

Judecătorești, se arată la pct. 4, cu privire la terenul din Cluj-Napoca, str.

Mikszath Kalman că, „chiar dacă imobilul (terenul) este proprietatea S.R., în

calitate de chiriaș al terenului, cu începere de la 1 ianuarie a.c..”, iar la

pct. 5 se arată că I.C.R.A.L. își arogă greșit calitatea de locatar, iar

imobilul a fost trecut în proprietatea statului.

Ceea ce trebuie reținut că însăși

reclamanta recunoaște că M.I. avea calitatea de chiriași încă de la data de 1

ianuarie a.c., ceea ce înseamnă că 1 ianuarie 1889, anul curent fiind cel al

formulării notificării, anume 1990.

Apoi, pe lângă calitatea de chiriași

se arată la pct. 4 din notificare și faptul că terenul a fost preluat de către

stat, evident anterior datei de 1 ianuarie 1990, astfel nu ar avea logică

recunoașterea lui M.I. a calității de chiriași al statului la acea dată, chiar

dacă la pct. 5 își exprimă rezerva cu privire la preluare, rezervă ce se

încadrează în posibilitatea analizării modalității de preluare, iar nu a

preluării în sine, preluare ce se recunoaște a fi făcută anterior datei de 1

ianuarie 1990.

Simpla susținere a reclamantei că

actele nu au existat anterior anului 1990 nu poate fi primită cât timp aceste

acte se coroborează între ele și, la rândul lor, cu declarațiile de martori.

Acțiunea formulată de reclamanta R.M. nu

este inadmisibilă, chiar dacă imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001,

deoarece trebuie analizată prin prisma susținerilor și temeiurilor indicate de

reclamantă, anume, dacă imobilul a fost preluat ulterior anului 1990, atunci nu

ar intra sub incidența Legii nr. 10/2001 și ar fi vorba de o acțiune în

revendicare întemeiată pe dreptul comun.

Este indiferent că preluarea s-a făcut

fără titlu, ceea ce trebuie

lămurit este să

fi existat o preluare, dat fiind că relativ la noțiunea de

„titlu”, C.E.D.O.,

prin Hotărârea din 1 decembrie 2005 în cauza P. împotriva României, observă că

practica instanțelor naționale nu este constantă atunci când trebuie să decidă,

de exemplu, dacă Decretul nr. 92/1950 sau Decretul nr. 223/1974 era sau nu

conform cu constituțiile în vigoare la momentul aplicării lui și putea să

constituie, așadar, un „titlu” al statului.

Această problemă a preluării anterior

anului 1990 este necesară, deoarece prin prisma Deciziei nr. 33/2008 pronunțată

în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, acțiunile întemeiate

pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor

preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar

de instanțele judecătorești, s-a stabilit că în caz de concurs dintre legea

specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform

principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut

expres în legea specială.

În speță, având

în vedere și motivarea acestei din urmă decizii,

este evident că preluarea acestui imobil făcea obiectul

Legii nr. 10/2001 iar reclamanta sau imobilul nu se încadrau în cazurile de

excepție indicate în aceleași motive ale Deciziei nr. 33/2008.

Deși imobilul în litigiu a fost

preluat în mod abuziv de stat și reclamanta este îndreptățită să invoce

încălcarea dreptului său de proprietate, aceasta se poate face doar în

condițiile legii speciale.

Prin urmare, se apreciază pe dreptul

comun că poate fi analizată în temeiul art. 480 C. civ., dar numai până la

momentul constatării dacă imobilul nu se încadrează în categoriile reglementate

de Legea nr. 10/2001, deoarece, dacă a fost preluat anterior acestui an,

atunci, potrivit și Deciziei nr. 33/2008, o acțiune întemeiată pe art. 480 C.

civ., nu poate fi admisă, deoarece reclamanta avea la îndemână dispozițiile

legii speciale, ale Legii nr. 10/2001, și nu are nicio justificare pasivitatea

sa, simpla susținere că o astfel de cerere ar fi fost respinsă nu are niciun

suport legal.

În ce privește recursul declarat de

pârâtul M.F.P., în conformitate cu art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954

„statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit în

nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații”, iar

conform alin. (1) al aceluiași articol, „El participă în astfel de

raporturi

prin M.F.P., afară de cazurile în care legea stabilește anume

alte organe în acest scop”, iar acțiunea de față este o acțiune întemeiată pe

dispozițiile dreptului comun, normă generală în materie, iar nu pe o lege specială

care să indice expres o calitate procesuală pasivă a unei alte entități, va

constata că pârâtul S.

R., prin M.F.P. are

calitate procesuală

pasivă.

Așadar, față de cele reținute se vor

respinge recursurile

declarate de

reclamanta R.M.A. și de pârâtul S.R.,

prin M.F.P., prin D.G.

F.P. Cluj, împotriva deciziei civile nr. 299/ A

din 21

octombrie 2011 a Curții de

Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de reclamanta R.M.

A. și de pârâtul S.R. prin M.

F.P. prin D.G.F.P.

CLUJ împotriva deciziei civile nr. 299/ A

din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.