ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 533/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 123 din 10 februarie 2011, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca și S.R.,prin M.F.P. A respins excepția inadmisibilității acțiunii. A respins, ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta R.M.A., împotriva paraților: M.I.P., M.I.L., M.I. prin reprezentanții legali M.I.P. și M.I.L., C.L.M. Cluj-Napoca, C.J. Cluj și S.R., prin M.F.P. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 16600/211/2007, reclamanta R.M.A. a chemat în judecată pe parații: M.I.P., S.R., prin M.F., P.E.B., P.M.

Cluj-Napoca, A.C.P.I. Cluj și C.J. Cluj, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a dispoziției constând din sintagma „precum si terenul de 511 m.p. situat în str. Miksath”, inserat prin fals la finele art. 3 din decizia nr. 103 din 04 aprilie 1988; să dispună refacerea situației anterioare de carte funciară, în sensul ca imobilul să revină în proprietatea reclamantei. În speță, s-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale paraților: C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca și S.R., prin M.F.P., precum și excepția inadmisibilității acțiunii în întregul ei. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată și exstinsă, reclamanta a solicitat, între altele, constatarea nulității absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 22476 din 02 august 1995. Contractul de schimb a cărui anulare se solicită, s-a perfectat între pârâta M.I.P. și C.L.M. Cluj-Napoca, astfel încât acesta din urmă justifică legitimare procesuală pasivă. În ce privește pe pârâtul C.J. Cluj, s-a reținut că și acesta justifică legitimare procesuală pasivă. Asupra imobilului teren în suprafață de 511 m.p., situat în Cluj-Napoca str. Miksath Kalman, înscris în CF 21106 Cluj-Napoca nr. top. 2101/9, a fost proprietară tabulară reclamanta R.M.A. Prin decizia civilă nr. 299/ A din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta R.M.A.

și de pârâtul S.R., prin M.F.P. împotriva sentinței civile nr. 123 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Cluj. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că însăși reclamanta recunoaște că M.I. avea calitatea de chiriaș încă de la 1 ianuarie a.c. ceea ce înseamnă că notificarea a fost întocmită în anul 1990. Acțiunea nu este inadmisibilă chiar dacă imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece trebuie analizată prin prisma susținerilor și prin prisma temeiurilor indicate de reclamantă, anume dacă imobilul a fost preluat ulterior anului 1990, atunci nu ar intra sub incidența Legii nr. 10/2001 și ar fi vorba de o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, iar dacă a fost preluat imobilul anterior acestui an, 1990, ar fi făcut obiectul Legii nr. 10/2001 și ar fi vorba de o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun.

Ceea ce este relevant este că a avut loc o preluarea de către stat anterior anului 1989. Tot în acest sens, nu are importanță că, urmare a demersurilor reclamantei, s-a dispus, prin Hotărârea nr. 174 din 30 iulie 2008 a C.J. Cluj, reconstituirea Deciziei nr. 103 din 04 aprilie 1988 a fostului C.P.J. Cluj în forma în care aceasta nu cuprinde și sintagma „precum și terenul de 511 m.p. situat în str. Mikszath”, cât timp nu menționarea într-un act a preluării face ca aceasta să fie abuzivă, ci chiar preluarea în sine, în fapt a imobilului, dispunerea de către stat cu privire la imobil și privarea de bun a fostului proprietar, anterior anului 1990. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, M.F.P.

și reclamanta R.M.A. În dezvoltarea criticilor formulate, M.F.P. apreciază că instanța de fond și de apel în mod greșit au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R., prin M.F.P., deoarece M.F.P., în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, poate reprezenta S.R. în litigiile în care acesta este parte, sub condiția ca, prin legi speciale, reprezentarea statului să nu fie atribuită altor organe. În litigiile privind imobile aparținând domeniului public privat sau public de interes al statului, respectiv al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, M.F.P. nu poate reprezenta el S.R., legiuitorul desemnează prin legi speciale, alte organe administrative în acest scop (comună, oraș, municipiu, prin primar).

Instanța de fond și cea de apel trebuia să verifice dacă statul poate fi reprezentat de M.F.P. Reclamanta R.M.A. critică decizia atacată, ca fiind netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: Instanța de apel a analizat sumar dispozițiile art. 3 din Decizia nr. 103 din 4 aprilie 1988 emisă de C.E.C.P.J. Cluj. Instanța de apel, fără temei legal, a statuat natura cererii introductive, calificând-o ca o acțiune petitorie în revendicare, contrară naturii sale de acțiune în constatarea nulității absolute. Că acțiunea petitorie putea fi formulată numai de cel care era proprietar, iar reclamanta a considerat că nu are calitate procesuală activă.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra naturii juridice a procesului-verbal nr. 5122 din 14 iulie 1988, dacă acesta este o dispoziție abuzivă de preluare în sensul art. 1 și 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 10/2001, sau este „actul subsecvent de preluare în fapt a terenului în baza sintagmei fals adăugate în Decizia nr. 103/1988. înlăturarea printr-o argumentare confuză, insuficientă și fără temei legal a prezumției autorității de lucru judecat. încălcarea principiului contradictorialității, prin aceea că, instanța de apel nu a pus în discuția părților faptul că procesul-verbal de preluare nr. 5122 din 14 iulie 1988 trebuie acceptat ca act de dispoziție, în înțelesul art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 10/2001.

S-a dovedit, prin toate probele administrate, faptul că decizia nr. 103 din 4 aprilie 1988 a fost întocmită la data emiterii sale în mai multe exemplare. Ceea ce reclamanta nu dorește să înțeleagă este faptul că ea însăși și-a precizat acțiunea, invocând dispozițiile art. 480 C. civ. Critica în sensul că, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la natura procesului-verbal nr. 5122 din 14 iulie 1988 de a fi un act de dispoziție, în sensul de preluare în fapt a terenului, sau un act subsecvent. Decizia nr. 103 din 4 aprilie 1988 este, în realitate, o falsă discuție iar instanța de apel a înțeles acest lucru. Examinând decizia recurată în raport cu criticile formulate și de actele dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate.

Prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 16600/211/2007, reclamanta R.M.A. a chemat în judecată pe parații M.I.P., S.R. prin M.F., P.E.B., P.M. Cluj-Napoca, A.C.P.I. Cluj și C.J. Cluj solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a dispoziției constând din sintagma „precum si terenul de 511 mp. situat in str. Miksath” inserat prin fals la finele art. 3 din Decizia nr. 103 din 04 aprilie 1988; să se dispună refacerea situației anterioare de carte funciară, în sensul ca imobilul să revină în proprietatea reclamantei; să se dispună ca pârâta de rândul 1 să predea și să evacueze necondiționat imobilul.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a fost deposedată de proprietate printr-un șir lung de fapte antisociale în vederea satisfacerii intereselor unei persoane influente în Cluj-Napoca, respectiv tatăl pârâtei de rând 1. În urma plecării din țară a reclamantei, i-a fost confiscat de către S.R. apartamentul pe care îl deținea în proprietate. Reclamanta mai deținea și terenul în suprafață de 511 m.p. din Cluj-Napoca, str. Miksath, înscris in CF 21106 Cluj, teren fără construcție care nu putea fi inclus în prevederile Decretului nr. 223/1974. Prin sentința civilă nr. 123 din 10 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C.J.

Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca și S.R., prin M.F.P.; S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii; S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta R.M.A., împotriva pârâților M.I.P., M.I.L., M.I. prin reprezentanții legali M.I.P. și M.I.L., C.J. Cluj, C.L.M. Cluj-Napoca și S.R. prin M.F.P. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Cluj a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În speță, s-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale paraților C.J. Cluj, C.L.M.

Cluj-Napoca și S.R., prin M.F.P., precum și excepția inadmisibilității acțiunii în întregul ei, excepții unite cu fondul, astfel cum rezultă din încheierile de ședință din data de 24 iunie 2010 și respectiv din data de 21 octombrie 2010. Problema care trebuie lămurită în prezenta cauză este dacă a existat o preluare a imobilului în litigiu de către stat. În notificarea nr. H26/12/Ex din 12 noiembrie 1990 depusă de reclamantă , notificare trimisă de către reclamantă prin serviciul Executorilor Judecătorești, se arată la pct. 4, cu privire la terenul din Cluj-Napoca, str. Mikszath Kalman că, „chiar dacă imobilul (terenul) este proprietatea S.R., în calitate de chiriaș al terenului, cu începere de la 1 ianuarie a.c..”, iar la pct. 5 se arată că I.C.R.A.L.

își arogă greșit calitatea de locatar, iar imobilul a fost trecut în proprietatea statului. Ceea ce trebuie reținut că însăși reclamanta recunoaște că M.I. avea calitatea de chiriași încă de la data de 1 ianuarie a.c., ceea ce înseamnă că 1 ianuarie 1889, anul curent fiind cel al formulării notificării, anume 1990. Apoi, pe lângă calitatea de chiriași se arată la pct. 4 din notificare și faptul că terenul a fost preluat de către stat, evident anterior datei de 1 ianuarie 1990, astfel nu ar avea logică recunoașterea lui M.I.

a calității de chiriași al statului la acea dată, chiar dacă la pct. 5 își exprimă rezerva cu privire la preluare, rezervă ce se încadrează în posibilitatea analizării modalității de preluare, iar nu a preluării în sine, preluare ce se recunoaște a fi făcută anterior datei de 1 ianuarie 1990. Simpla susținere a reclamantei că actele nu au existat anterior anului 1990 nu poate fi primită cât timp aceste acte se coroborează între ele și, la rândul lor, cu declarațiile de martori. Acțiunea formulată de reclamanta R.M. nu este inadmisibilă, chiar dacă imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece trebuie analizată prin prisma susținerilor și temeiurilor indicate de reclamantă, anume, dacă imobilul a fost preluat ulterior anului 1990, atunci nu ar intra sub incidența Legii nr. 10/2001 și ar fi vorba de o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun.

Este indiferent că preluarea s-a făcut fără titlu, ceea ce trebuie lămurit este să fi existat o preluare, dat fiind că relativ la noțiunea de „titlu”, C.E.D.O., prin Hotărârea din 1 decembrie 2005 în cauza P. împotriva României, observă că practica instanțelor naționale nu este constantă atunci când trebuie să decidă, de exemplu, dacă Decretul nr. 92/1950 sau Decretul nr. 223/1974 era sau nu conform cu constituțiile în vigoare la momentul aplicării lui și putea să constituie, așadar, un „titlu” al statului.

Această problemă a preluării anterior anului 1990 este necesară, deoarece prin prisma Deciziei nr. 33/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, s-a stabilit că în caz de concurs dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În speță, având în vedere și motivarea acestei din urmă decizii, este evident că preluarea acestui imobil făcea obiectul Legii nr. 10/2001 iar reclamanta sau imobilul nu se încadrau în cazurile de excepție indicate în aceleași motive ale Deciziei nr. 33/2008.

Deși imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat și reclamanta este îndreptățită să invoce încălcarea dreptului său de proprietate, aceasta se poate face doar în condițiile legii speciale. Prin urmare, se apreciază pe dreptul comun că poate fi analizată în temeiul art. 480 C. civ., dar numai până la momentul constatării dacă imobilul nu se încadrează în categoriile reglementate de Legea nr. 10/2001, deoarece, dacă a fost preluat anterior acestui an, atunci, potrivit și Deciziei nr. 33/2008, o acțiune întemeiată pe art. 480 C. civ., nu poate fi admisă, deoarece reclamanta avea la îndemână dispozițiile legii speciale, ale Legii nr. 10/2001, și nu are nicio justificare pasivitatea sa, simpla susținere că o astfel de cerere ar fi fost respinsă nu are niciun suport legal.

În ce privește recursul declarat de pârâtul M.F.P., în conformitate cu art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 „statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații”, iar conform alin. (1) al aceluiași articol, „El participă în astfel de raporturi prin M.F.P., afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop”, iar acțiunea de față este o acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, normă generală în materie, iar nu pe o lege specială care să indice expres o calitate procesuală pasivă a unei alte entități, va constata că pârâtul S. R., prin M.F.P. are calitate procesuală pasivă. Așadar, față de cele reținute se vor respinge recursurile declarate de reclamanta R.M.A.

și de pârâtul S.R., prin M.F.P., prin D.G. F.P. Cluj, împotriva deciziei civile nr. 299/ A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta R.M. A. și de pârâtul S.R. prin M. F.P. prin D.G.F.P. CLUJ împotriva deciziei civile nr. 299/ A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.