ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 255/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

Prin încheierea nr. 6208 din data de 11

octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins

cererea formulată de petenții Liceul „A.B.” și Fundația „A.B.” privind

strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. 999/217/2012 al Judecătoriei

Darabani.

Împotriva acestei

încheieri a formulat cerere de revizuire revizuenta Fundația „A.B.”, prin care a

solicitat să se constate că decizia luată de completul de judecată al I.C.C.J.

din 11 octombrie 2012, în Dosarul civil nr. 5200/1/2012, de respingere a

solicitării de strămutare a judecării Dosarului nr. 999/217/2012 de la

judecătoria Darabani la o altă judecătorie din țară, în afara județului Botoșani

și a Curții de Apel Suceava, reprezintă a treia eroare juridică stabilită pe o

confuzie între Liceul „A.B.”, care are calitatea de moștenitor testamentar și

Fundația „A.B.”, cu același domiciliu în comuna Pomârla, având în dosarele judecate

calitatea de intervenient.

Instanțele de judecată

din județul Botoșani sunt supuse la presiuni să execute Hotărârile stabilite de

Comisia Județeană, chiar dacă sunt în afara legii, fiind obligate completele de

judecată să găsească argumente juridice de respingere a reconstituirii. Așa a

fost cazul cu dosarul a cărui strămutare se solicită de la Judecătoria

Darabani, în care s-a pronunțat respingerea pe lipsa calității procesuale și a

calității de moștenitor ale Fundației „A.B.”. In mod intenționat s-a refuzat să

se rețină că Fundația „A.B.” nu a depus cerere de reconstituire de teren și

pădure în nume propriu, reconstituirea fiind formulată prin Notificarea nr. 2552/25/1l/2005

semnată și înregistrată la Liceu și nu la Fundație.

În concluzie, se

solicită să se admită revizuirea hotărârii de la I.C.C.J în sensul de a se

aproba strămutarea judecării Dosarului nr. 999/217/2012 al Judecătoriei

Darabani, eventual să se aprecieze dacă nu este posibil ca decizia de

strămutare să fie luată prin rejudecare de un alt complex de judecată de

I.C.C.J.

Analizând cererea de

revizuire din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru

considerentele ce succed:

Dispozițiile legale

invocate prevăd că hotărârea asupra cererii de strămutare se dă fără motivare

și nu este supusă niciunei căi de atac. Sintagma folosită de legiuitor cuprinde

atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care

este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între aceste

căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo

asemenea distincție.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii

judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru aceste

considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta Fundația „A.B.”

împotriva încheierii nr. 6208 din 11 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.