ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 255/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin încheierea nr. 6208 din data de 11 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins cererea formulată de petenții Liceul „A.B.” și Fundația „A.B.” privind strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. 999/217/2012 al Judecătoriei Darabani. Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire revizuenta Fundația „A.B.”, prin care a solicitat să se constate că decizia luată de completul de judecată al I.C.C.J.

din 11 octombrie 2012, în Dosarul civil nr. 5200/1/2012, de respingere a solicitării de strămutare a judecării Dosarului nr. 999/217/2012 de la judecătoria Darabani la o altă judecătorie din țară, în afara județului Botoșani și a Curții de Apel Suceava, reprezintă a treia eroare juridică stabilită pe o confuzie între Liceul „A.B.”, care are calitatea de moștenitor testamentar și Fundația „A.B.”, cu același domiciliu în comuna Pomârla, având în dosarele judecate calitatea de intervenient. Instanțele de judecată din județul Botoșani sunt supuse la presiuni să execute Hotărârile stabilite de Comisia Județeană, chiar dacă sunt în afara legii, fiind obligate completele de judecată să găsească argumente juridice de respingere a reconstituirii.

Așa a fost cazul cu dosarul a cărui strămutare se solicită de la Judecătoria Darabani, în care s-a pronunțat respingerea pe lipsa calității procesuale și a calității de moștenitor ale Fundației „A.B.”. In mod intenționat s-a refuzat să se rețină că Fundația „A.B.” nu a depus cerere de reconstituire de teren și pădure în nume propriu, reconstituirea fiind formulată prin Notificarea nr. 2552/25/1l/2005 semnată și înregistrată la Liceu și nu la Fundație. În concluzie, se solicită să se admită revizuirea hotărârii de la I.C.C.J în sensul de a se aproba strămutarea judecării Dosarului nr. 999/217/2012 al Judecătoriei Darabani, eventual să se aprecieze dacă nu este posibil ca decizia de strămutare să fie luată prin rejudecare de un alt complex de judecată de I.C.C.J.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: Dispozițiile legale invocate prevăd că hotărârea asupra cererii de strămutare se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac. Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între aceste căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo asemenea distincție. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta Fundația „A.B.” împotriva încheierii nr. 6208 din 11 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.